Bancherii sunt mai aroganţi decât funcţionarii publici

7 iunie 2016 3 minute
Distribuie

„Cererea dvs. va ajunge in centrala”… Daca vi se spune aceasta fraza, s-a terminat.

Ati ajuns la atotputernicii bancii respective. Niciun client nu le vede la fata, niciun coleg din sucursala sau filiala nu indrazneste sa-i deranjeze, nu au niciun deadline, nu dau socoteala clientilor, nu dau explicatii niciodata pentru eventuala lor incompetenta. Sunt stat in stat!

Daca ati fost vreodata nemultumiti de birocratia din sistemul de stat, inca nu cred ca ati cunoscut ce inseamna dictatura bancara. In multe institutii publice romanesti, birocratia este o dulce aventura pe langa calvarul procedurilor din sistemul bancar.

In opinia mea, nu exista angrenaj economic mai anevoios si mai comunist decat cel din centralele bancilor private.

Cineva mi-a spus odata o fraza pe care nu o s-o uit toata viata: „domnule Dragoteanu, nu veti fi niciodata un antreprenor complet pana nu veti trece si prin procedura accesarii unui credit!”. Pentru prima oara, dupa 22 de ani exclusiv de antreprenoriat, m-am simtit jignit de un colaborator apropiat, contabilul firmei.

Am crezut ca le stiam pe toate. Am luat tepe de zeci de mii de euro, am pierdut procese pe care credeam ca le castig fluierand, am castigat procese la care avocatii nu mi-au dat nicio sansa, mi-au trecut prin mana sute de angajati, am concediat zeci de oameni la inceptul crizei, am dat faliment in doua domenii, am facut milioane de euro etc. Ce puteam sa nu traiesc in acest domeniiu?

Si, intr-adevar, incercand sa obtin un credit bancar am simtit ca sunt aproape de apogeul carierei de antreprenor. Am ajuns in fata celor nevazuti, in fata unui ghiseu in care vorbesti singur pe banii tai, in fata unui ofiter de credit care este parelel cu citirea unui bilant sau a unei balante. Singura intrebare care mi s-a pus dupa o discutie ampla, in care am dus toate actele solicitate, a fost: „bine-bine, businessul arata frumos, dar ce garantie imobiliara depuneti?”

Instantaneu, mi-am adus aminte ca nici firma guvernatorului BNR nu a primit credit, avand profit. Si atunci, m-am gandit ca sansele mele de succes sunt mici, chiar daca firma mea a avut profit. In opinia mea, nu s-a schimbat absolut nimic in mentalitatea si pregatirea decidentilor din varful centralelor bancare. Probabil ca aceeasi „specialisti”, care in trecut au dat creditele neperformante la greu, lucreaza inca acolo sus.

Oare, de cate zeci de ani mai au nevoie bancherii de top din Romania sa inteleaga un business, sa-l evalueze si sa devina cat de cat rezonabili in pretentiile lor?

Ceea ce vad insa, ca om cu 22 de ani de experienta imobiliara, este ca una dintre primele 5 cladiri ca frumusete si prestanta din Bucuresti, un simbol al architecturii de pe Calea Victoriei, cladirea CEC, nu a fost zugravita in ultimul sfert de secol. Mai vad sute de cladiri de sticla, sedii de banci inutile, intrucat majoritatea operatiunilor bancare se muta pe online.

Ce mai vad este ca, desi economia tarii are cea mai mare crestere din Europa, bancile din Romania fac profituri frumoase cu sprijinul BNR si mai ales cu garantia statului. Tare curios sunt sa aflu daca exista un sistem mai nereformat decat centralele bancilor. De fapt, ce poate sa ne mai mire, cand insusi Mugur Isarescu a constatat pe propria piele incompetenta „expertilor” din domeniu, atunci cand a solicitat un credit.

Personal nu cred ca in tara noastra exista economie de piata in sistemul bancar. Atata timp cat dobanzile la credite sunt de 3-4 ori mai mari decat in orice tara dezvoltata, iar toate bancile fac front comun in acest sens, putem vorbi de o pozite de monopol, fara o concurenta reala.

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *