Ceva, ceva tot se schimba in Romania. Politicienii, nu prea. Economia, pe alocuri. Viata oamenilor, cu siguranta. Pentru unii in bine, pentru cei mai multi, in rau.

Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana nu a adus miere si lapte pe strazi. Este adevarat ca a deschis o poarta imensa. Aceea a fortei de munca. Incompetenta politicienilor in gestionarea eficienta a resurselor economiei nationale a fost compensata de tarile membre ale Uniunii prin oportunitatile pe care romanii ramasi fara slujbe, fara sperante si fara alternative in propria tara le-au gasit in Occident.

Ce ar fi fost acum Romania daca nu ar fi intrat in UE? Nici nu vreau sa ma gandesc!… Toate guvernele de dupa 1 ianuarie 2007 nu au facut nimic deosebit pentru economia tarii. Dimpotriva, toate directiile politice romanesti au urmarit prioritar interesele de grup si manipularea maselor. Coruptia politica a prevalat prioritatilor economiei reale. Si totusi, Romania nu a stat pe loc.

Tara noastra a platit cu varf si indesat costul integrarii. Invitatia nu a fost gratuita. Majoritatea companiilor strategice, indeosebi de energie si care detin materii prime indispensabile romanului de rand, au disparut din portofoliul statului. Astazi, economic si politic, tara noastra depinde de aproape toate deciziile importante pe care le iau liderii politici si companiile multinationale europene. Globalizarea isi spune cuvantul.

In fiecare zi, prin natura meseriei de antreprenor, ma intalnesc cu oameni de afaceri, cei mai multi romani. Aflu exact ce-i doare, ce-i macina si ce le lipseste. Cu toti sunt intreprinzatori in mediul privat, care se zbat intre supravietuire si success. Intre plafonare economica si profit. Intre realitatea tulbure actuala si siguranta viitorului.

Singurul numitor comun care l-am regasit la absolut toti oamenii de afaceri cu care am avut tangenta se poate transpune in expresia din titlu. Celebrul Galileo Galilei, descoperise in „nebunia” lui ca Pamantul se misca. Era adevarat, dar pe vremea lui, putini credeau in asta.

Asa sunt si antreprenorii romani de astazi. Nebunii frumosi care au crezut in sansa lor si au supravietuit crizei. Ei nu se vaita. Cand au probleme strang din dinti si cauta solutii. Cand le e greu, gasesc alternative. Vad oportunitati acolo unde majoritatea nu ajung nici macar cu gandul. Sunt oameni simpli care nu depind de deciziile guvernelor, indiferent de coloratura politica. Isi vad de firma lor, mai mica sau chiar mare. De fapt, atatia cat au ramas, ei reprezinta economia reala.

Insa, pentru mine, cei mai mari antreprenori romani sunt, de departe, cei peste doua milioane de conationali care au parasit tara. Sa pleci in strainatate si sa gasesti solutii de supravietuire mi se pare o performanta. Oamenii aceia si-au luat inima in dinti si au trebuit sa se descurce. Ce a fost in sufletul lor, ce umilinte au trait in pribegie, numai ei stiu.

Aceasta forma primara de antreprenoriat a scos la liman economia Romaniei. In fiecare an, prin munca si initiativa lor privata a adus in tara miliarde de euro. In 2008, s-au inregistrat trimiteri record de 9,38 miliarde euro, iar in 2013 estimarile au fost de 3,6 miliarde euro. Un munte de bani!

In Romania, nebunii frumosi ai patriei misca economia sau, cel putin, cu siguranta o sustin. Direct sau indirect. Prin plata impozitelor si taxelor catre stat, prin banii trimisi luna de luna in tara, toti cetatenii romani care au gasit solutii individuale si nu stau la mana statului roman au simtit pe propria piele ca daca faci ce trebuie, se poate.

Cei care nu cred astazi ca economia Romaniei totusi se misca, ar fi crezut cu siguranta, pe vremea lui Galileo Galilei, ca Pamantul este centrul Universului. Ultimile statistici arata ca 70% dintre romani sustin ca tara noastra se indreapta intr-o directie gresita. Tocmai acesti oameni plafonati, pentru care timpul s-a oprit, asistati sociali sau bugetari nemultumiti, care nu vor sa munceasca eficient, considera ca economia Romaniei sta pe loc.

Si totusi, se misca!