Mai usor cu coruptia pe scari! Schimbati legile si mentalitatea, negociati cu anchetatii si luati-le banii, asa cum fac… SUA si Germania.

Statul roman are un buget mic si nu-si permite investitii in infrastructura, spitale, educatie etc. Lipsa banilor franeaza evolutia tarii. Alte state, pretinse modele de democratie si moralitate, desi sunt bogate, stiu sa negocieze cu coruptii lor, reusind sa readuca la bugetul tarii sume imense. Noi, romanii, ne bucuram sa vedem coruptii in puscarie, preferand sa avem lipsuri majore, exact acolo unde ne doare mai tare. La confortul, sanatatea, educatia si siguranta noastra. A tuturor romanilor.
Caz concret de pragmatism american… Lobbystul Elliot Broidy, un cetatean american dovedit in 2009 ca a dat mita un milion de dolari unor oficiali ai statului New York, cat si unor manageri din mediul privat, a fost reprezentantul SUA, prin firma Circinus, in negocierile prin care americanii au vandut Romaniei armament de aproape 200 milioane de dolari. Evident, contractul nu este public, desi banii sunt. Transparenta ioc, avantaj SUA. Cum a scapat acest emisar al democratiei americane de puscarie, fiind dovedit corupator? Simplu! A platit despagubiri de… 18 milioane de dolari. Buna afacere pentru statul american, nu credeti? Sa fie oficialii SUA prosti? Nu prea cred! Mai nou, pentru “bune” practici in business, l-au trimis intr-o tara din Europa de Est, sa se ocupe si de afacerile lor, intr-o colonie de succes, numita Romania. Personal, am convingerea ca un corupt prins stie sa faca mult mai bine afaceri decat un prost si negociaza in favoarea celui care il plateste sau il scapa de puscarie. Mercenar cu acte in regula, nu gluma, dar cu pasaport american.
Caz concret de pragmatism german… Stiti voi care Germania!…Tara aia cu oameni corecti, care are cea mai puternica economie, motorul Europei. Reprezentantii celor mai puternice companii auto, au recunoscut recent ca au falsificat softul pentru testele de poluare si au pacalit milioane de clienti, peste tot in lume. Unele firme cu renume chiar s-au grabit sa se autodenunte, inainte sa le bata anchetatorii la usa, cerand sa inceapa negocierile pentru a aplana magaria facuta. Cand americanii s-au prins ca nemtii i-au escrocat, le-au luat despagubiri de sute de milioane de dolari. Iar nemtii au platit rapid, stiind ce au facut!
Chiar si clientii firmelor respective, cetatenii americani care au cumparat masinile lor, au fost despagubiti, la nivel individual, cu sume de mii de dolari. Dar, ca sa vedeti cat respecta Germania membrele Uniunii Europene, cat credeti ca au platit germanii despagubiri tarilor din Europa, pentru aceleasi produse/masini, livrate cu echipamente identice, care pacalesc testele de poluare? Zero euro. Atat statelor, cat si clientilor! Ca sa se stie cine este Germania si cine este/ramane jandarmul Europei. Daca in SUA nu le-a mers, in Europa defileaza ca firme model, conduse de oameni cu mari caractere, chiar daca produsele lor au si componente contrafacute/falsificate. Numai Elvetia si-a permis sa interzica temporar vanzarea anumitor modele auto, nefiind membra UE.
Ambele cazuri prezentate mai sus sunt publice, cu dovezi in presa internationala, cu nume, cifre, fapte, persoane, tot tacamul, adevarate escrocherii, la nivel mondial. Aici nu vorbim de gainarii infractionale, prezentate in telenovele despre coruptie, ca in Romania. In tarile care se declara ingrijorate de coruptia din Romania, lobbyul nu este trafic de influenta, cu coruptii/anchetatii se negociaza legal, escrocheriile internationale in care statele au interes se incearca a fi musamalizate, persoanele corupte sau implicate in fraude celebre raman in functii si, eventual, devin mesagerii tarilor respective in alte zone de influenta economica. Iar, ca sa fie tabloul complet, politicienii lor sar la gatul Romaniei ca si cum ar fi ultima tara de pe glob, unde coruptia defileaza pe strazi si noi, romanii, am inventat coruptia si i-am depasit.
Caz concret de ne-pragmatism romanesc. Poporul jubileaza cand cineva merge la puscarie, fiind anchetat/arestat preventiv sau dovedit corupt. Desi au existat cazuri de puscariasi celebri care au fost dispusi sa plateasca sume fabuloase ca sa nu mai intre/stea la puscarie (numai Gigi Becali a oferit 100 milioane de euro ca sa iasa de la zdup!), noi, ca popor, ne bucuram ca platim tainul condamnatilor, in loc sa ne bucuram de banii care ar putea fi storsi de reprezentantii statului roman de la persoanele anchetate, dar dispuse sa plateasca pentru libertatea lor, dupa ce au fost depistate cu probleme. Probabil, ne consideram superiori nemtilor, americanilor si oricarei tari care stie sa negocieze in favoarea propriilor cetateni, a propriilor interese nationale, chiar si cu coruptii. Sigur, noi, ca natiune, nu avem lideri. Nici legi cum trebuie si nici nu ne grabim sa le schimbam. In Romania, din pacate, momentan, primeaza ura, rautatea si razbunarea. Pragmatismul, interesul tarii si banii nu sunt o prioritate pentru romani si bugetul Romaniei.
Apropo, credeti ca oameni precum George Copos, Gica Popescu, Cristi Borcea, Sorin Ovidiu Vantu, Ioan Niculae, si multi, multi altii, nu ar fi fost dispusi sa plateasca milioane sau zeci de milioane de euro ca sa nu mai infunde puscariile? In opinia mea, sunt sute de actuali puscariasi si anchetati penal, cu dosare grele de coruptie sau fraude economice, dispusi sa-si negocieze libertatea cu reprezentantii statului roman. Fratii Becali, verii lui Gigi, au preferat sa tepuiasca statul roman cu cateva milioane de euro si sa faca puscarie, dar ei sunt o exceptie.
Eu cred ca s-ar strange, lejer, cateva sute de milioane de euro anual, daca Parlamentul ar da o lege pe modelul din Germania sau SUA, prin care anchetatii sa-si negocieze libertatea contra unor sume de bani. Asa, am avea o sansa in plus sa avem mai multe autostrazi, spitale, scoli, s-ar crea mai multe locuri de munca si nu am mai plati mancarea puscariasilor de elita. Oare, vom trai si vremurile in care Romania sa devina pragmatica, cu lideri mai intelepti, care sa nu stea in genunchi in fata capitalistilor straini? Tuturor celor care nu vor sa traiasca mai bine in propria tara, chiar si cu banii recuperati de la infractori, le transmit salutari.
Ceea ce nu stiu ei este ca nimic nu i-ar durea mai mult pe cei anchetati decat sa platesca sume fabuloase pentru a ramane acasa sau in business!

Ne meritam soarta! Afacerile sunt ale noastre, tara e a altora, noi doar ne folosim de ea. Suntem complici la o Romanie mica.

Sa nu mai zicem niciodata ca mai rau nu se poate. Degeaba incercam sa ne dezicem de ceea ce suntem pentru ca suntem un popor mic. Foarte mic, cu lideri de nimic. In Romania exista cel putin cateva mii de antreprenori si sefi romani in multinationale infinit mai pregatiti decat doamna care a fost nominalizata si numita in functia de prim-ministru. Si ca sa sa fie clar si fara dubii: nu am nimic cu faptul ca este femeie. Aici vorbesc strict despre competente si rezultate. Exista femei lider care conduc propriile firme sau multinationale cu o mana de fier si …jos palaria!

Mai, fratilor, voi realizati cine a ajuns sa ne reprezinte tara in care noi facem afaceri, la cel mai inalt nivel? Stati cateva secunde, ganditi-va si priviti… Uitati-va pe CV-ul doamnei respective si va veti da seama cat de mica este tara in care traim si cat de neinsemnati suntem noi, cu un asa prim-ministru. Stiu, unii dintre voi o sa jubileze ca sunt mult peste pregatirea dansei, la toate capitolele, dar asta nu ajuta cu nimic, pe nimeni.

In orice tara care se respecta, functia de prim-ministru este ocupata de cineva. Acea persoana chiar este cineva. Nu este oricine. Are studii grele. Este o personalitate, are experienta in conducere, prestanta, rezultate dovedite si sigur are pe ce se poate baza atunci cand se prezinta in fata oricui. Daca presedintele Romaniei a fost de acord cu o astfel de nominalizare, in opinia mea, fara parere de rau, nici domnia sa nu valoreaza mai mult. Faptul ca primul ministru al Japoniei a fost intampinat la aeroport de doi secretari de stat, ca sa nu zic de doi neica-nimeni, este elocvent. Aici se vede si “valoarea” ultimului prim-ministru, care a dezertat efectiv de la guvern, lasand instantaneu in urma… nimic.

Mandria de a fi roman devine o gluma buna pentru cei mai mari patrioti si nationalisti. Cu asa conducatori e greu sa te mandresti. Vorba aia, ce a ajuns Romania in fata Japoniei, ca sa mai oferim un minim protocol? Dar, nu-i nimic! Ultima vizita a unui prim-ministru japonez a fost acum 35 de ani. Urmatoarea va fi, poate, peste o suta de ani. Un popor ca al nostru, cu astfel de conducatori, atat merita.

Acum, ca tot vedem unde am ajuns, e bine sa luam aminte. Avem cam ce-am avut inainte de Revolutia din 1989. Acelasi gen de cadre de partid si de stat, oameni obedienti si mediocri, care ne conduc tara. Daca ceva nu ne convine in prezent sau in viitor, sa nu ne mai vaitam. Dupa parerea mea, nu prea mai avem dreptul sa emitem pretentii. Oricare din miile de cititori ai Ziarului Financiar ar putea ajunge prim-ministru. Aveti afaceri prospere, ati aratat ca stiti, vreti si puteti sa performati intr-un domeniu. Oamenii de afaceri nu au depins de nimeni si nimic. S-au descurcat singuri. Au demonstrat ceva, au platit taxe si impozite cat cuprinde, nu au pupat dosul nimanui si au ajuns antreprenori sau lideri de succes. Ghinionul este ca aici se opreste succesul. La nivel individual. La nivel colectiv suntem un dezastru. Dovada vie este conducerea administrativa si politica a Romaniei. Fara lideri, de niciun fel.

In tarile care conteaza in lume exista multe delagatii economice, formate din oameni de afaceri importanti, care se deplaseaza in strainatate alaturi de prim-ministru pentru a gasi noi oportunitati. Cati dintre voi v-ati urca cu doamna prin-ministru in avion? Ce credeti ca va simti Mugur Isarescu cand si daca!? va accepta vreodata sa vorbeasca despre economie cu proaspata aleasa in cea mai inalta functie executiva in stat? Cate delegatii economice a condus fostul prim-ministru? Niciuna!

Conducerea PSD a demonstrat tuturor ca in Romania se poate orice. Poti sa castigi alegerile din nimic, sa schimbi prim-ministri ca pe ciorapi, sa faci si sa desfaci guvernele ca sticlele de sampanie. Un adevarat cameleon politic, seful PSD a facut si face jocurile pentru o tara intreaga. In schimb, succesul lui este esecul nostru. Al tuturor celor care se gandesc strict la interesul lor, fara sa le pese de comunitate. Altfel nu se explica de ce in partidele din asa zisa opozitie nu exista niciun om de afaceri serios. Prin nepasare si neimplicare, avem ceea ce meritam.

Poate ca, in viitor, cel mai bun barometru al evolutie antreprenoriatului in tara noastra va fi dat de numarul de generatii al antreprenorilor. Cati dintre cei care au afaceri prospere se pot lauda ca au copii dornici sa preia business-urile familiei? Cred ca un student cu standarde inalte, vazand cine conduce tara din Palatul Victoria, vede Romania ca pe o enclava socialista, urmarita de stafiile trecutului comunist. E prea mult sa te gandesti ca Romania va fi prospera cu asemenea conducatori.

Ma gandesc la ce simt “lupii tineri” din economie cand vad cine conduce guvernul. Poate asa invata mai repede lectia umilintei. Adica sa fii reprezentat, la nivel de tara, de o persoana net inferioara tie, ca experfienta si rezultate concrete in administratie. Sa nu uitam ca un guvern face, la nivelul tarii, exact ce face un bord de companie privata: gestioneaza problemele curente, face strategii, implementeaza proiecte, etc. Nu am niciun dubiu ca multi lideri de succes din diverse companii mari ar putea conduce guvernul mult mai bine in…timpul liber! Problema e ca nimeni nu vrea sa se impice. Deloc!

Probabil, vom continua sa fim ipocriti. Sa ne folosim de Romania fara sa ne pese de ea. Pana intr-o zi, cand ne vom da seama ca in viata nu conteaza numai banii. Sau cand nu vom mai putea asista nepasatori la ceea ce se petrece sub ochii nostri. In tara in care traim. Sa nu ne miram cand vom fi judecati de copiii nostri. Reperele lor nu suntem numai noi, ca parinti, ci si oamenii care conduc tara. Iar atunci cand vor pleca din tara, fara sa se uite in urma, s-ar putea sa ne aducem aminte ca atunci cand puteam sa ne implicam am preferat lasitatea. Tanara generatie are tot dreptul sa ne judece ca i-am lasat pe altii sa ne defineasca identitatea, ca natiune.

“Antreprenor 20%”, proiectul mediului privat in fata oricarui guvern! Daca guvernele sfideaza antreprenorii e timpul sa ne unim in a face bine si sa nu mai acceptam raul, separat. Va intereseaza?

ZF a propus în 2014 “România 5%”. Toţi analiştii macro-economici erau atunci sceptici cu privire la reusita acestui proiect. Astazi, avem o crestere economica de 7% si potential de mentinere cu peste 5%, in urmatorii ani. Succesul acestui proiect se datoreaza si mediului privat, mai ales antreprenorilor mici si mijlocii care, prin eforturile lor, au rezistat crizei si au miscat economia. Acum, a venit vremea unui nou proiect…

“Antreprenor20%”. Daca statul are dreptul sa ceara bani de la privati, prin impozite si taxe, si antreprenorii au drepturile lor. Am cerut autostrazi, nu am primit. Am cerut spitale, nu s-a schimbat mai nimic. Am cerut educatie, este un haos total. Pot sa inteleg multe, dar cu oamenii pe care nu vrei/poti sa-i ajuti sau nu te intereseaza soarta lor, ce aveti “dragi” politicieni? De ce te mai numesti Guvernul Romaniei? Doar sa indopi masele care te voteaza? Din 2018, guvernantii vor sa loveasca direct in organizatiile non-guvernamentale, care supravietuiesc financiar din donatiile primite de la antreprenori.

Ordonanta 3/2017 a modificat Codul Fiscal si a crescut limita maxima a cifrei de afaceri care defineste o microintreprindere, de la 100.000 la 500.000 euro. Din 2018, se schimba modul de impozitare a companiilor care au cifra de afaceri de pana la 1 milion de euro si, practic, multe ONG-uri vor disparea, nemaiavand surse de intretinere financiara, ca pana acum. Impozitarea companiilor pe baza cifrei de afaceri, in locul impozitului pe profit, elimina dreptul multor patroni de a sustine cauze sociale, prin donatii. Vi se pare corect? Pana cand mai acceptam ca guvernele sa faca discriminari intre firme? Practic, asistam cum guvernul urmeaza sa ia cu nerusinare niste bani care aveau destinatii nobile, spre a-i canaliza catre gaurile lasate in buget, dupa alimentarea cu pomeni a masei hamesite de votanti PSD. Dupa ce au demonstrat ca nu le pasa si nu au nicio misiune sociala adevarata, politicienii nu-i mai lasa nici pe altii sa se ocupe in locul lor de problema asta. Este o ironie crunta sa opresti niste fonduri cu ajutorul carora companiile tineau pe linia de plutire sectoare sensibile care nu au fost si nu sunt prioritare pentru partide: saracia si boala. Atentie, saracia adevarata e in azile, in camine de orfani, in centrele de plasament pentru copii abandonati si cu nevoi speciale, nu la asistatii sociali ai PSD!

Acum cativa ani, am vizitat o asociatie care se ocupa de copiii nascuti cu autism. Am iesit bulversat de acolo. Din acel moment, ca multi dintre voi, am donat 20% din impozitul pe profit catre diverse cauze sociale. Din firma mea, un SRL normal, au plecat donatii de cateva zeci de mii de lei. Nu sunt sume mari, dar pentru niste copii cu probleme chiar inseamna ceva. Au fost si ONG-uri care se ocupa de copii supradotati, pe care am ales sa-i sponsorizez, incercand sa-i ajut sa viseze frumos. Nu am facut nimic deosebit. Conform datelor ANAF, ca mine sunt inca 40.000 de proprietari de firme cu profit (din aproape 120.000), care au facut cumulat sponsorizari de peste 270 milioane de euro! O suma imensa de care nu s-a ales praful, ci, din contra, s-au realizat uneori lucruri marete, prin pasiunea si eforturile unor oameni dedicati cauzelor sociale. Nu am inteles inca de ce celelalte 80.000 companii care au declarat profit au ales sa dea toti banii statului. Poate circula pe alte drumuri, copii lor invata la alte scoli si folosesc alte spitale, mult mai bune decat cele pe care le stim. Sau, pur si simplu, asteptau un proiect ca “Antreprenor20%”, ca sa inteleaga ca o parte din munca lor o pot directiona pentru ceva concret, cu impact social imediat si util societatii.

Spre deosebire de firmele mari, care isi permit sa lupte pentru propriile interese la nivel indiviual sau au in vedere prioritar numai ceea ce nu le convine, firmele mici si mijlocii nu prea mai sunt reprezentate de nimeni. Dar, oare, cine ne poate organiza mai bine decat ne putem organiza noi. Si chiar putem, pentru ca nu cred ca i-a fost nimanui usor sa realizeze o afacere din care obtine profit, mai mare sau mai mic, plateste salarii si isi intretine familia.

Asa ca, daca tot a tabarat PSD pe mediul privat la nivel micro cu tot felul de aberatii, daca prioritare sunt numai legile justitiei si o absurda revolutie fiscala, daca legea administratiei publice a ramas aceeasi si privatii sunt umiliti in continuare printr-o birocratie excesiva, daca partidul-stat si-a hranit deja electoratul cu majorari de tot felul, daca avem ghinion de o opozitie vai-mama-ei, noi, antreprenorii neimplicati si nereprezentati politic, dar implicati economic in afaceri corecte, cat de mici ar fi ele, ar fi timpul sa ne trezim.

Cum? Pur si simplu!… Sa aratam ca existam, ca suntem uniti si multi. Ca ne pasa ce se intampla cu cel putin 20% din banii munciti de noi. Sa aratam ca, de acum inainte ne pasa de ce nu le-a pasat guvernelor care au condus Romania. De oamenii care nu se pot ajuta singuri. Sau de ce nu sunt in stare guvernantii sa se ocupe. Trebuie sa avem curajul sa raspundem agresiunilor statului. Sa spunem “nu”, asa nu se mai poate, avem si noi dreptul sa directionam 20% din banii obtinuti legal unde vrem noi, nu unde vor guvernantii, indiferent de culoarea politica. Sa nu se mai faca nicio diferenta intre firme, in aceasta privinta, indiferent cum sunt impozitate sau ce profit au. Poate un patron care castiga 5.000-10.000 lei / luna vrea sa ajute niste copii abandonati din satul/comuna lui, donand 20% din banii munciti de el, direct cui vrea el. Cred ca ar trai o bucurie infinit mai mare, dacat sa dea toti banii statului si acei copii sa ramana abandonati, uitati de guvernanti. Antreprenorii mici si la inceput de drum trebuie sa aiba exact aceleasi drepturi ca cei mai mari, pentru ca au acelasi statut in fata statului:contribuabil!

Nu v-ati saturat sa va supuneti orbeste unui prim-ministru care nu poate mai mult? Nu va e mila de inteligenta voastra cand vedeti un ministru de finante care ne sperie cand deschide gura? Tacerea nu este un raspuns si nici o replica eficienta pentru un antreprenor serios. Nu va pare rau cand vedeti ca dati, an de an, bani munciti cu greu la stat si nu se intampla nimic? Chiar nu meritam sa fim tratati corect, sa fim respectati pentru banii “donati” statului? Proiectul “Antreprenor20%” este despre drepturile romanilor cu spirit de initiativa, in fata neputintei statului. Este despre parteneriatul dintre patroni si proiectele sociale concrete. Este despre o legatura care exista deja si este pe cale sa fie spulberata de niste politicieni fara viziune si suflet.

Ca si voi, am vazut multe nedreptati si nemultumiri. Sunt sigur ca stiti despre ce este vorba. Nu cred ca v-ati nascut cu un business de succes in brate. Trebuie sa luptam ca macar o mica parte din munca noastra sa avem dreptul sa o directionam cui vrem noi, nu catre un sac fara fund, cum pare a fi mereu bugetul Romaniei. Nu furam, domnilor guvernanti! Donatiile noastre vor ajunge in continuare la oameni pe care voi, politicienii din toate partidele, ii tratati cu dosul si pe care, uneori, ii condamnati la moarte, prin nepasare. Anul asta am gasit un ONG, care a facut lucruri deosebite pentru niste copii cu nevoi speciale, infiintata de un…scotian. Vi se pare normal, ca noi, romanii cu spirit antreprenorial sa nu mai avem dreptul sa venim in sprijinul unor asociatii care chiar fac bine ceea ce fac? Au ajuns strainii sa cunoasca mai bine ce nevoi avem. E rusinos si nu cred ca ne caracterizeaza situatia!Proiectul “Antreprenor20%” este despre toate firmele, indiferent de marime. De fapt, este despre tine, pentru ca este compania ta. Este despre implicarea ta in viata sociala. Tu, antreprenorule, esti esti cel care poate, vrea si stie. Care poate sa faca bani legal, avand afaceri la vedere. Care vrea o Romanie prospera, in care sa traiasca civilizat. Care stie ca face lucrurile sa se intample.

Pana acum ne-am multumit cu solutia individuala. Acum trebuie sa actionam pentru binele comun al mediului de afaceri. Sa demonstram ca suntem uniti si avem aceleasi obiectiv. Nu ne costa mai nimic sa ne implicam, dar ne va costa enorm, daca nu actionam. A venit timpul sa trecem la un alt nivel de perceptie a mediului de afaceri. Daca nu am fost respectati pana acum in comunitatile din care facem parte este vina noastra. Vi se pare elegante sloganurile:”patronii fura” sau “oamenii de afaceri sunt niste hoti”? Asa dorim sa fim etichetati in continuare? Multi romani nu stiu ca antreprenorii au un rol important in societate. Ca facem si lucruri bune, dezinteresati.Ca am oferit plus-valoare angajatilor din privat, ca noi sprijinim bugetul tarii din care se platesc salarii si pensii si ca mai avem multe lucruri bune de oferit societatii si Romaniei.

A venit vremea unui nou inceput! Daca vrei sa fii altfel si sa fii respectat, implica-te si arata ca-ti pasa.

Despre esec, numai de bine! In antreprenoriat, diferenta intre succes si esec este insesizabila

Raspunzand provocarii domnului Cristian Hostiuc, ma inscriu pe lista celor care au cunoscut esecul. Si recunosc asta. Cred ca prima calitate a unui om de succes este sa-si recunoasca greselile si slabiciunile. Apoi sa-si puna in valoare calitatile. Este adevarat. Antreprenorilor le place succesul. Cui nu-i place? N-am cunoscut un om care sa se laude ca este un looser. Dorim sa aratam ca am reusit. Eventual, sa simtim fenomenul invidiei printre concurenti. Insa, pretul succesului il stim numai noi. Cei care avem, cateodata, succes in business. Esecul il simtim la nivel individual. In sufletele noastre. In corpul nostru. In mintea noastra simtim povara esecului si ne “jucam” cu el.
Ati reusit in afaceri? Minunat! Indiscutabil, succesul aduce firimituri de fericire maxima. Clipe de neuitat in care ne credem zei. Pentru moment uitam cine suntem. Uneori, ca suntem oameni. Ca suntem muritori. Dar vine scadenta si reversul succesului. Esecul il ascundem sub pres. Daca intre succes si esec poate exista un echilibru, lucrurile ar fi mult mai simple. La fel ca intre viata profesionala si cea privata.
Cei mai multi oameni de afaceri importanti pe care i-am cunoscut erau nefericiti. Majoritatea singuri. Cu sufletul gol. Secatuiti de efortul care le-a adus succesul. Fericirea era ceva de care isi aduceau aminte cu greu. Pentru ca nicio suma de bani nu iti ofera fericirea, decat pe moment. In opinia mea, daca exista un cuvant pentru care nu exista o definitie exacta, acesta este “succes”. Fiecare om vede succesul in felul lui, dar exista opusul lui, esec, care are insemnatate mult mai clara.
Personal consider ca, in antreprenoriat, diferenta dintre succes si esec este foarte mica. Mai ales daca ne raportam la factorul uman. Multi oameni de afaceri prosperi realizeaza prea tarziu ca-si pot pierde familia, prietenii, sufletul, sanatatea sau demnitatea, alergand dupa succes. Un succes relativ, care se rezuma in final la numarul zerourilor din contul bancar sau la un proiect reusit, un brand recunoscut sau apreciat. Succesul pentru un om de business, daca nu-i aduce fericire, placere si implinire personala, poate fi cel mai mare esec. Poate deveni usor sclavul banilor, al clientilor, al propriilor frustrari legate de faptul ca trebuie sa dovedeasca permanent ceva. Falimentul poate fi sansa lui sa se regaseasca intr-o ipostaza in care se simte mult mai bine. Ca om, cu familia lui, cu existenta lui. Nu este un esec daca-si vinde forta de munca la privat sau intr-o institutie publica.
Mergand mai departe, majoritatea antreprenorilor care au creat branduri de renume au fost nevoiti sa fie extremisti. In primul rand cu ei, apoi, fara sa vrea, cu angajatii lor. Nu cunosc manager care sa faca performanta si care sa nu fie extremist. Patronii nu sunt cei mai iubiti oameni. Foarte putini angajati inteleg asta pentru ca nu se pun in pielea lor. Nopti nedormite, griji cotidiene, stress continuu, lipsa rezultatelor, dureri fizice, traume emotionale, prostitutie profesionala in goana dupa bani. Vi se par aceste cuvinte sinonime cu succesul? Mie mi se par mai apropiate de esec!… Si, totusi, uneori, la capatul lor, apare succesul. Cel vazut de public.
In Romania sunt cateva sute de mii de corporatisti. In felul lor, toti par oameni de succes. Au salarii bune sau foarte bune, isi pot permite ce nu-si permit multi bugetari. Dar succesul lor se traduce prin respectarea unor reguli pur comuniste, cu ordine si restrictii militaresti, in care nu misca in “front”. Perceptia succesului este o chestiune strict personala. Frustrarile acumulate in multinationale, lipsa intraprenoriatului, care le-ar da posibilitatea sa-si arate calitatile de antreprenori in companiile pentru care lucreaza, invidia fata de alti colegi de liceu / facultate, care au propriile afaceri si se simt oameni liberi, ii apropie mai mult de perceptia fata de esec. Asta, mai ales, pentru cei care au avut ambitii mai mari si au vrut sau vor sa “evadeze” din corporatii.
Asa ca, nu stiu cum e mai bine. Sa fii un antreprenor de succes plin de griji si intr-o continua agitatie, cu sanatatea subreda si fara weekend-uri sau un corporatist linistit care-si vede de job si stie ca la sfarsitul lunii isi ia salariul frumusel si nu se streseaza prea tare. In felul lor, toti oamenii sunt antreprenorii propriilor vieti, ai familiilor, si modelul de succes este ceea ce le face viata confortabila. Adevaratul esec il poti constata numai tu, la nivel individual, spre sfarsitul vietii, cand iti dai seama ca nu ai incercat sau facut lucruri la care ai visat toata viata. Si visul moare odata cu propria neputinta.

Nu va e rusine? Daca statul greseste, nu pateste nimic. Daca privatul greseste, il vreti in puscarie!

In opinia mea, in Romania, nu se va putea vorbi prea curand despre vreun gen de parteneriat public-privat adevarat. Corectitudinea e “floare rara”!
Sunt “n” cazuri cunoscute prin care reprezentanti ai statului au recunoscut public ca exista greseli flagrante ale statului in raport cu mediul privat, in multiple chestiuni economice si sociale. Ce s-a intamplat? Nimic! Statul si-a vazut de treaba. Angajatii statului, la fel. Atata timp cat raspunderea nu este nominala/individuala, bugetarii cu functii de raspundere, platiti cu bani grei – in multe situatii, isi vad nestingheriti de job, sfidand logica elementara. Si lucrurile s-au perpetuat in timp. Acum chiar au degenerat…
Ca si mediul privat, statul este reprezentat de oameni. Ei au nume, prenume si ocupa functii temporare. Ceea ce nu prea au se cheama “responsabilitati”. De bun simt nu mai poate fi vorba. Lipseste un fel de “fisa postului”, pe care orice antreprenor serios o are in propria companie, cam pe toate posturile care conteaza. Si in mediul privat, chiar conteaza fiecare post. Pentru ca privatul lucreaza cu banii lui. Reprezentantii statului invart banii altora. Adica, ce surpriza!, tot ai privatilor!
Cine este statul? Uite o intrebare la care cu greu poti sa dai un raspuns corect. Suntem noi, privatii? Nu prea cred. Noi suntem cei mai buni contribuabili, dar nu luam decizii pentru altii, ci numai pentru noi. Cine are puterea reprezinta statul, dar nu si atunci cand greseste. Aici e problema! Cand are nevoie de bani sau cand ia decizii dure statul devine jandarm, anchetator, politist, agresor, persecutor, judecator si orice ii convine. Nici nu ar fi de condamnat daca, atunci cand la randul lui greseste, reprezentantii de rang inalt ai statului ar spune: “da, am gresit, ne asumam si platim, la fel ca oricine”. Nu, atunci statul se fofileaza, nu-si cere nici macar scuze, se face ca uita si chiar isi bate si joc, uneori.
Asta ne omoara dezvoltarea economica. Starea asta de incorectitudine ne consuma energia aiurea. Lasitatea statului i-a facut pe multi romani sa renunte la ideea de antreprenoriat. Multe afaceri au fost spulberate din fasa, datorita acestei atititudini. Cand vorbim de mediul privat, ar trebui sa punem semnul egal cu statul roman. Dar, ce sa vezi?… Cand e vorba de propriile erori, statul dispare in neant si nimeni nu raspune. Uite si o intrebare retorica: vi se pare corect, domnilor guvernanti?
Mi-aduc aminte ca am inceput sa rad de unul singur, atunci cand s-a facut publica faptul ca nu se mai gaseste contractul semnat de statul roman, prin Ministerul Transporturilor, cu firma americana Bechtel. Un contract “lejer”, de numai un miliard de euro. Fratilor, ati citit corect: un miliard de euro! Niciun angajat al statului nu a fost demis, nimeni nu este anchetat, nimeni nu a ajuns in puscarie! Era un “simplu” contract, din care statul roman nu s-a ales cu (mai) nimic. Autostrada pentru care s-a semnat contractul nu se stie daca va fi gata vreodata!
Daca tu, antreprenor, administrator de firma, director general sau om care raspunde de acte intr-o companie privata nu gasesti un act sau uiti sa platesti ceva la timp, la puscarie cu tine! Asta vrea actualul guvern. “Dreptate” in felul lui. Ei pot orice, noi facem ce spun ei. Cam asa s-ar traduce politica economica si sociala a celor care ne conduc astazi. Dar, din pacate, aceasta nu a fost si nu va ramane o exceptie.
In nenumarate cazuri, statul a intarziat platile. Fie ca vorbim de plata unor lucrari executate, fie de rambursari legale de TVA, fie de plati pe care statul trebuia sa le faca exclusiv din vina lui, statul si-a arogat statutul de… nesimtit! Adica, nu i-a pasat de nimeni si de nimic. A calcat pe oricine in picioare!
In aceste conditii, mai poti tu, privat, sa ai incredere in statul roman? Mai poti tu sa te dedici corectitudinii cand stii ca la orice pas poti fi vanat si mazilit doar pentru ca ai gresit, fara sa omori pe nimeni.
Asta nu mai este economie de piata, doamnelor si domnilor. Din punct de vedere antreprenorial, Romania este o adevarata jungla. Nu coruptia ne ucide, ci lipsa noastra de reactie la abuzurile statului impotriva mediului de afaceri autohton. Si, se pare, acesta este doar inceputul…

Pentru toti cei care incep un start-up…Ori va setati sa reusiti, devenind “lupii tineri” ai Romaniei, ori mergeti la o bere

Am citit ca va vaitati?!…Ca viata de antreprenor vi se pare grea. Ca birocratia e stufoasa. Ca sunt multe acte care trebuie facute. Ca nu aveti una-alta. Ca nu este exact cum v-ati imaginat. Ce mai, e greu…  Asa reiese dintr-un sondaj Ernst&Young (http://www.zf.ro/profesii/mihaela-matei-ey-numarul-antreprenorilor-de-start-up-care-considera-ca-mediul-de-reglementare-cat-si-cel-fiscal-s-au-deteriorat-a-crescut-cu-50-fata-de-anul-trecut-16834235)
Mai, “copii”, sa va intre bine in cap: ori o faceti, o va face ea pe voi! Meseria de antreprenor nu este despre “a fi”, adica despre cine vrea sa fie. Jobul asta este despre “a face”. Si trebuie sa il faceti al naibii de bine, daca vreti sa reusiti. Atentie: nu e usor, dar nici obligatoriu! Nu va preseaza nimeni sa ajungeti propriii vostri stapani. E o decizie individuala. O alegere in spiritul tineretii si ambitiei voastre. Dar, va spun un secret: merita sa incercati! Sa dati tot ce aveti mai bun din voi. Sa puneti sufletul si mintea la bataie, daca credeti intr-o idee. Sa va sacrificati putin. Sa munciti enorm. Pentru ca altfel n-o sa mearga.
Aveti colegi care merg la bere? Sigur aveti! Relaxati-va: n-o sa mai aveti timp. Aveti prieteni care nu rateaza un weekend frumos? Nu ma indoiesc! Obisnuiti-va, n-o sa prea mai aveti weekend-uri fara sa nu lucrati. Aveti modele de “succes” care va spun ca nu merita sa va pierdeti tineretea pentru ca aveti toata viata la dispozitie? Nu am dubii ca primiti astfel de sfaturi. Dar stiti ceva? Faceti ce simtiti voi mai bine cu viata voastra! Daca chiar sunteti facuti sa fiti antreprenori, nimic nu o sa vi se para greu.
Cand eram de varsta voastra, ca si voi, vroiam sa ma fac antreprenor. Sa am propria mea afacere. In fiecare seara umblam prin caminele studentesti, pe la prieteni si colegi, sa schimb niste bani in fise de un leu si trei lei. Si am facut asta zi de zi, luni la rand. Stiti ce faceam cu monedele respective? Ma duceam pe Calea Victoriei, la Palatul Telefoanelor, si sunam potentialii clienti, ca sa incerc sa fac mici afaceri. Din pacate, telefoanele respective nu prea functionau. Si le luam la rand. Multe erau stricate, fiind primitive. Stateam la coada ore in sir, dupa altii, care vroiau si ei sa vorbeasca. Si imi lua si jumatate de zi, ca sa ajung la urechea catorva clienti, incercand sa-i conving sa cumpere ceva.
Apropo, ce telefon folositi astazi? IPhone, Samsung sau altceva? Cam cate aplicatii aveti pe el? Aveti net nelimitat ? Nu insist, dar vreau doar sa faceti o comparatie. Cam cat va ia sa sunati un client sau sa-i faceti o oferta pe e-mail? Mai mult de cateva secunde? Vi se mai pare greu? Apoi, in timpul liber pe care-l aveti berechet, postati pe Facebook chestia aia cu “#Rezist”, nu-i asa? Daca vreti sa aflati ce inseamna cu adevarat cuvantul “rezist”, dati-le un telefon scurt parintilor vostri. Poate merita chiar o vizita sau ati uitat de ei? Intrebati-i cum au rezistat zeci de ani de zile sub comunism. Sa va povesteasca putin despre dictatura. Despre ce inseamna viata cu adevarat grea pe care au avut-o. Daca ei au rezistat terorii regimului Ceausescu, poate gasiti si voi o motivatie intrinseca sa nu va mai vaitati si sa rezistati provocarii de a deveni sefii propriei existente. Sau mai bine spus, a unui start-up in afaceri private.
Si daca vreti sa deveniti patroni, dovediti-va ca sunteti dispusi sa invatati ce inseamna educatie antreprenoriala, pe propria piele. Cand mai raspundeti unui sondaj de opinie pe tema asta, nu va mai vaitati ca e greu. Nu luati modelul Coalitiei pentru Dezvoltarea Romaniei care a ajuns precum Corul Bocitoarelor de la o inmormantare. Voi sunteti viitorul acestei tari, nu comunistii transformati in oameni de afaceri prosperi sau managerii de multinationale care cersesc bunavointa statului roman. Voi puteti si aveti obligatia sa ridicati standardul de business din tara noastra si acest fenomen nu se poate produce decat cu tineri curajosi. Creativi. Tenaci. Optimisti. Ca voi!
Nu va mai lamentati de mediul de reglementare si de cel fiscal in fata companiilor care tocmai asta speculeaza. Ele traiesc din “optimizari” fiscale si orice reglementare mai delicata este binevenita. Birocratia in tarile dezvoltate este uneori mai mare decat la noi, iar drumurile in business sunt batatorite. Economia Romaniei duduie in acest moment. Aveti nenumarate oportunitati, puteti incepe oricand afaceri de nisa si piata e inca virgina sau neacoperita in anumite domenii. Niciodata pana acum, nu au existat atatea programe antreprenoriale disponibile celor care vor sa aplice.
Niciun drum nu e prea greu daca vreti sa ajungi la destinatie. Dar, odata ajunsi antreprenori in tara voastra, prin propriul efort, veti fi mandri de voi. Si parintii vostri la fel. Si cei care stateau la bere sau erau in weekend-uri frumoase va vor aprecia. Si invidia putin, dar e problema lor. Din punct de vedere antreprenorial, solutia este exclusiv la voi. Ce mai asteptati?
Aveti zeci de start-up-uri care de abia asteapta sa le deveniti clienti. De fapt, sunteti clientii viitorului vostru in afaceri. Puteti sa accesati fonduri de multe feluri. Multe neramburasbile sau garantate, guvernamentale sau europene. Ce vreti mai mult? Antreprenoriatul tine doar de voi.
In afara de vointa voastra, nimeni si nimic nu va poate opri calea spre succesul in afaceri. O sa va fie greu, va asigur. Dar merita!

Unii antreprenori au inceput sa aiba atitudine de asistati sociali. Cauta probleme la solutii, nu invers!

Ipocrizia unor oameni de afaceri a devenit obsesiva. Oficial, le merge foarte bine. Mai bine ca niciodata. Si nu exagerez. Neam de neamul lor nu si-au imaginat profituri ca anul acesta. Pentru multe branduri, autohtone si straine, 2017 se profileaza a fi cel mai bun an, dupa 1990. De departe, cel mai profitabil. Dar, ce sa vezi?.. Cativa reprezentanti de frunte ai mediului privat au uitat de unde au plecat. Au inceput sa se focuseze pe probleme, nu pe solutii. Economia duduie si lor le pute profitul fabulos. Guvernantii nu fac ce trebuie. Nu fac ce vor ei. Politicienii sunt, ca de obicei, vai mama lor. Numai ei sunt buni, ca se gandesc exclusiv la profitul lor.
Ca antreprenor, ma intalnesc saptamanal cu multi oameni care au afaceri private, din toate domeniile. Asa am constatat ca la cel putin 8 din 10 nu le merge bine, ci foarte bine. Restul se misca sau se descurca binisor. Ca in orice business, exista probleme specifice, mai mari sau mai mici. Dar, nu-i asa, daca esti antreprenor adevarat, preferabil e sa taci si sa faci, decat sa te vaiti. In opinia mea, unii detinatori de afaceri au fost atinsi de o ipocrizie extrema. Sper, temporar. Ies public si se plang de parca ar fi sfarsitul lumii. Ei vor sa aiba viitorul in afaceri asigurat. O gluma buna, ca intre antreprenori.
Guvernul, indiferent care este el, tine cu cei multi. Cu cei care ii poate asigura continuitatea, indiferent despre ce partid e vorba. Noi, antreprenorii, tinem cu noi, ca doar nu gasim solutii la problemele noastre pentru a-i imbogati pe altii. A fi antreprenor inseamna a face. A crea. A evolua. A adapta. A reusi ceea ce altii nu pot. Aici apare ipocrizia. Dupa ce ai demonstrat ca poti, ca ai creat o afacere care merge bine, ca ai facut ceva deosebit, incepi sa te plangi. Nu vorbesc aici despre calitatile celor care au reusit in afaceri, ci despre caracterul lor. Culmea este ca cei mai vehementi critici ai guvernantilor sunt oameni de afaceri romani, care reprezinta fie interesele personale, fie ale unor companii straine. Cu totii realizeaza profituri uriase, nesperate. Si totusi…
Din ce in ce mai des auzim sintagma:”nu avem predictibilitate”. Serios? Pe vremea tovarasului Ceausescu era predictibilitate totala si ce eram? Membri PCR sau pionieri? Sau studenti? Stiam clar care sunt optiunile limitate din viitorul cincinal. Acum, orice antreprenor adevarat are multiple oportunitati de a face orice. Fara limita! Dar, nu e bine, nu avem predictibilitate. In dictatura aveam “de toate”.
Cel mai mult imi place expresia: “nu gasim oameni, forta de munca”. Serios? Ii vrem pregatiti si, eventual, sa munceasca pe bani putini, pe viata, exclusiv pentru afacerea noastra. Suntem noi, toti antreprenorii, pregatiti sa oferim bani mai multi statului pentru a avea in viitor angajati mai buni? Hai sa fim corecti si sinceri. De fapt, vrem ca statul sa ne dea conditii economice cat mai bune, oameni gata pregatiti si noi sa profitam. Mai bine ne obisnuim, de principiu, ca oamenii buni trebuie sa fie platiti (mai) bine sau pleaca la altii. Asta e economia de piata. Sau nu stiam asta!?
Nu am fost si nu sunt implicat politic, dar, ca negociator in afaceri, m-am pus si in postura celuilalt. Adica, a unui guvernant. Cand a inceput criza, la inceputul anului 2009, statul a reusit sa sprijine direct sau indirect multe afaceri private. Afirm cu tarie ca, de exemplu, daca nu existau programele “prima casa”, astazi piata imobiliara era la nivel de avarie. E usor sa fii ipocrit, sa nu recunosti asta. Mai greu e sa accepti ca si statul are nevoie de bani mai multi, din cand in cand, si face ce poate ca sa-i colecteze. Uneori greseste, alteori reuseste sa faca lucrurile sa se miste in directia corecta.
Tuturor acelora care spun ca statul nu le-a oferit nimic le reamintesc ca educatia pe care au primit-o a fost gratis, din partea “casei”. Acea casa se numeste stat. Si nu e putin lucru. Ne place sau nu, suntem ceea ce suntem si datorita statului roman, pe care-l blamam cu atata usurinta. Oamenilor de afaceri care critica mediul economic din Romania le spun ca pot sa fie antreprenori oriunde in lumea asta, daca gasesc conditii mai bune. Iar celor care vor sa aiba viitorul asigurat, le sugerez sa se angajeze la stat, unde stiu sigur ca, in cele mai multe cazuri, pe bani putini, viata le ofera putin, dar au siguranta zilei de maine.
Vrem sa ne ofere cineva certitudinea ca afacerile vor fi prospere? Putem sa uitam. Nimeni, nicaieri, nu garanteaza asta. Vrem predictibilitate. Sigur. Sunt convins ca in Coreea de Nord totul e predictibil. Din pacate, pe Pamant, numai moartea e predictibila, dar nu stim cand vine. Darwin a demonstrat ca evolutia tine de adaptabilitate. Asa ca, preferabil sa facem afaceri cat mai bune in functie de conjuctura economica si politica actuala, decat sa ne vaitam ca ne e greu, ca antreprenori. Altfel, ne trecem pe tabelele de asistati sociali si stam cu mana intinsa, asteptand sa vina sfarsitul lunii.

Tovarase Dragnea, patronii citesc mai bine decat pot guvernantii sa minta!

Ca patron sadea, niciodata implicat politic, mi se pare ca liderul PSD a inceput sa se creada buricul pamantului dambovitean. Teleormanean este, fara doar si poate. Dovada este saracia crunta care musteste in zona din care se trage si pe care a gestionat-o. Fara sa clipeasca, acest socialist cu izvoare capitaliste din contracte banoase incheiate cu statul, care conduce partidul-stat si Romania, in lung si-n lat, a inceput sa creada ca fara el tara se descompune. Se destrama. A inceput sa dea lectii antreprenorilor din Romania, uitand ca de pe urma lor tara rezista presiunii si opresiunilor fiscale, greselilor operationale, constante, de la nivelul guvernului actual. Multe sunt la ordinea zilei, dar nu conteaza pentru liderul PSD. Angajatorii sunt buni numai cand guvernul are nevoie de bani.
Mai nou, Liviu Dragnea vrea sa invete angajatorii “sa citeasca de la stanga la dreapta, nu de la dreapta la stanga”. Fabulos!…Cred ca pentru aceasta maxima s-a inspirat din propria “ograda” guvernamentala, unde unii ministri aflati la conducerea celor mai importante portofolii cu greu leaga cateva fraze cu continut si mesaj, daca nu citesc de pe fituici. Dar, nu-i asa, pana termina mandatul, au timp sa mai invete cate ceva despre economie, educatie, fonduri europene sau transporturi. Daca luam la puricat CV-urile demnitarilor romani am convingerea ca patronii trebuie sa fie fericiti. Criza de personal calificat si competent este infinit mai mare la guvern, decat in mediu privat. Antreprenorii mai pot importa angajati, guvernantii sunt aceiasi si din ce in ce mai incompetenti. Pacat ca ei nu pot fi exportati. Asa, poate, ar evolua Romania mai repede.
Totusi, ne place sau nu, asa cum sunt, trebuie sa recunoastem ca PSD a luat cele mai liberale masuri, in ultimii 5-6 ani. Personal, nu sunt suparat pe PSD. Eu sunt negru de suparare pe PNL, in conditiile in care USR nu se (mai) poate numi partid. Daca stai ca un popandau si astepti sa vezi ce se mai intampla prin jungla economica romaneasca, numita si economie de piata libera – de tip dambovitean, te poti incadra perfect in statutul de “lider” PNL. Nicio propunere constructiva, nicio masura viabila, nicio altenativa serioasa. Numai vrajela ieftina! E adevarat, cu iz liberal. In rest, discutii, polemici, dezbateri sterile, frectie la picior de lemn. Din pacate, asta a ajuns asa-numitul “cel mai mare partid din opozitie”. Nu mai comentam care opozitie, ca stim cu totii cum arata…
TVA-ul e al statului. Asa este. Foarte bine, de acord cu orice masura buna, ca sa ajunga la stat. Are Romania nevoie de bani mai multi la buget. OK, pot sa accept si sa inteleg. Personal sunt dispus sa platesc mai mult. Dar, vreau la schimb. Vreau garantii ca banii mei si ai sutelor de mii de antreprenori mici si mijlocii vor fi folositi pentru a ne usura viata, nu risipiti sau furati. Vreau infrastructura pentru a ne face sa ne dorim mai mult, nu sa emigram. Nu mai vreau sa fim bataia de joc a unor functionari fricosi sau incompetenti, care in spatele legilor proaste sau neschimbate de PSD, sa se simta indreptatiti sa nu-si asume responsbilitatea. Sa nu raspunda la timp si concret la petitii sau sa umileasca prin atitudine si pasivitate. Da, eu, pentru banii munciti de mine si platiti statului roman, am asteptari! Voi, colegi, antreprenori, angajatori din orice domeniu, nu mai aveti nicio asteptare de la stat? Ar fi trist.
Economia, cum mici exceptii, duduie. Firmele mari au devenit si mai mari, si-au securizat o felie si mai mare din domeniul in care activeaza. Firmele mijlocii, care au rezistat crizei, s-au consolidat si se uita dupa extinderi. Firmele mici, traiesc bine sau binisor pe langa cele mari sau mijlocii. Da, e loc de mai bine. Dar, daca nu va exista respect din partea autoritatilor statului pentru antreprenori, riscam sa ajungem iarasi rau. Si nu vreau sa-mi imaginez cum ar putea sa fie. Poate mai rau ca in 2009. Orice actiune gresita sau decizie pripita a guvernantilor poate sa zguduie din temelii tot ce s-a cladit in ultimii ani in mediul privat.
Pot sa inteleg ca un program de guvernare poate avea modificari pe parcurs. Si un proiect privat de anvergura poate suferi modicari. Pot sa accept ca promiti ceva si ulterior, din cauze neprevazute, te razgandesti sau amani sa te tii de cuvant. Pot sa am toleranta fata de oamenii care nu respecta ceea ce au spus ca vor face. Piata, viata, oamenii se schimba. Dar nu pot sa respect un om care se crede destept pe banii mei. Ca antreprenor, nu mai am pic de consideratie pentru liderul PSD, un lider care stie bine cu ce probleme se confrunta oamenii de afaceri corecti, dar incearca sa le bage pumnul in gura, cand intra in panica financiara.
Au crescut salariile bugetarilor. Le-a crescut partidul stat, prin atenta indrumare a domnului Dragnea. Impreuna cu fostul “liberal” Tariceanu. S-a umflat aparatul bugetar ca o gogoasa. Daca tot si-au asigurat “enoriasii” pentru urmatoarele alegeri, ar fi frumos sa le si dea cateva sarcini reale. Sa fie eficienti. Sa fie implicati. Sa fie corecti. Sa merite ceea ce au primit in plus. Apoi, sa invete sa respecte antreprenorii. Dar, oare, pot toti bugetarii sa respecte angajatorii cand cel care le-a marit indirect salariile (Liviu Dragnea) nu ii respecta si isi bate joc de bruma de romani care mai risca in afaceri pentru o viata mai buna?
Mi-ar fi placut sa avem adevarati lideri politci. De orice culoare politica. Care sa aiba curaj. Sa fie autentici. Sa aiba puterea sa spuna ca au gresit. Ca le pare rau. Ca au nevoie de sprijinul antreprenorilor mari. De toleranta angajatorilor IMM-urilor. De increderea patronilor cu afaceri de familie. Ca trebuie sa fim uniti. Ca putem reusi impreuna. Dar, ce vedem ? Nea Dragnea recidiveaza. Este acelasi politruc de Teleorman, neatins de teluri mai mari. Ne invata sa citim!
Inainte sa vorbeasca ironic sau urat despre antreprenori, Liviu Dragnea ar trebui sa se uite in oglinda. Daca ar fi fost vreodata un antreprenor adevarat si-ar cere scuze, insa stiu ca un politician marunt nu isi permite acest lux.

Daca vreti o Romanie prospera, acceptati impozite si taxe mai mari. Daca nu, nu mai aveti asteptari de la stat

Ca antreprenor 100%, niciodata implicat politic, afirm cu tarie ca mediul privat are acum o buna ocazie sa demonstreze ca s-a maturizat. Da, avem business-uri private si luptam pentru profit. Cat mai mare si mai usor obtinut. Da, avem angajati si vrem sa-i platim cu cat mai putin, dar nu se mai poate. Si ei trebuie sa traiasca decent, avand o familie de intretinut. Da, pentru salariile lor, stiu, platim prea mult, comparativ cu alte tari. Povara contributiilor salariale e prea mare. Dar mai stiu ca, aproapte tuturor antreprenorilor seriosi, le merge din ce in ce mai bine. Si mai stiu, ca si voi – patroni romani si manageri straini, ca acest lucru nu ni se datoreaza exclusiv noua si expertizei noastre, indiferent cat de buni suntem profesional. Statul roman a facut ceva pentru noi si acest lucru trebuie sa il intoarcem. Trebuie recunoscut rolul statului si incurajat pe viitor. Va dau un exemplu foarte cunoscut: daca piata imobiliara nu era sustinuta prin programele „Prima casa”, acest domeniu era in colaps dupa 2009 si majoritatea firmelor cu servicii si produse conexe ar fi fost inchise astazi. Datorita interventiei statului, astazi vorbim de o industrie imobiliara care se apropie de cea din perioada boom-ului, respectiv 2006-2008.

In ultimii ani, prin masurile si facilitatile oferite investitorilor romani si straini, partidul-stat PSD a luat cele mai liberale masuri, ever. Asa-zisa opozitie liberala nici nu s-a gandit la multe dintre ele, daramite sa le propuna sau sa le sustina. In aceste conditii, va intreb, dragi colegi, antreprenori si manageri: daca statul roman ne-a oferit sansa de a avea un profit mai mare, oare, nu are dreptul sa ne ceara un pic mai mult pentru bugetul statului? Oare, daca numai noua ne merge bine si statului roman la fel de prost, noi vom trai mai bine? Daca angajatii nostri ar trai de pe o zi pe alta, vor fi mai dornici sa munceasca mai bine sau nu? Cu aceiasi bani la bugetul statului, vom avea autostrazi mai multe sau educatie mai performanta pentru angajatii nostri? Va dau un mic exemplu: chiar daca aveti cea mai completa asigurare de sanatate si aveti un accident, prima data ajungeti la urgenta si apoi, daca scapati cu viata, sunteti transportati in strainatate pe baza asigurarii private.

Evaziunea fiscala in campul muncii a fost semnificativa si, probabil, va continua, dar nu la acelasi nivel. Piata neagra in multe domenii de activitate a fost la cote maxime pentru ca, pana acum, statul roman nu a fost capabil sa introduca masuri eficiente de colectare a darilor la buget. Acum, cand exista initiative in acest sens, cateva organizatii patronale au sarit ca arse ca nu sunt de acord. Cel mai mare “argument” mi se pare lipsa de predictibilitate. Dar, oare, predictibilitatea in tarile dezvoltate ofera tot atatea oportunitati? Din experienta mea, ani de-a randul, Romania a fost virgina in multe domenii, si acest lucru a permis exploatarea unor afaceri cu un profit considerabil mai mare, comparativ cu tarile in care economia era stabila (predictibila).

Cele mai importante asociatii profesionale si-au exprimat dorinta de a incheia un parteneriat public-privat si sa fie tratate cu statutul pe care il merita, fiind promotoare ale unei economii de piata libere si cat mai corecte. Din pacate, in ultima saptamana, in opinia mea, reprezentantii celor mai mari organizatii patronale au uitat de termenul parteneriat si lupta exclusiv pentru interesul lor. De exemplu, Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei – unde se regasesc cele mai importante camere de comert romano-straine, au uitat de dezvoltarea tarii in care isi desfasoara activitatea. Una dintre cele mai vocale organizatii, AmCham – camera de comert romano-americana, reprezinta interesul investitorilor americani, dar are numai 2,5% din procentul investitiilor in Romania. SUA este pe locul 10 in topul investitiilor straine. Ma intreb: cu acest procent rusinos de mic, chiar vrei sa impui statului roman politica de impozite si taxe?

Fara indoiala ca in toate organizatiile non-guvernamentale care reprezinta interesele investitorilor romani si straini exista firme prestigioase si corecte, manageri de top adevarati, care fac performanta respectand contributiile catre statul roman. Desigur ca profitul companiilor si bonusurile sefilor depind de rezultate. Eventualele taxe si impozite marite i-ar afecta direct sau indirect. Dar, daca vor sa demonstreze ca le pasa de tara in care isi desfasoara activitatea trebuie sa accepte si necesitatea colectarii de bani mai multi la bugetul Romaniei. Altfel, nu trebuie sa mai avem pretentii si sa uitam de cuvantul parteneriat stat-privat. Nu vorbesc aici de denumirea lor: “impozit pe cifra de afaceri” sau “taxa de solidaritate”, ci strict de un principiu pe care il invocam adesea.

Pana acum Romania era atractiva pentru investitorii straini prin mana de lucru ieftina. Da, este adevarat, ea nu va mai fi la fel de ieftina, dar printr-o gestionare mai eficienta a propriilor bani am convingerea ca firmele care vor sa-si continue activitatea in Romania au suficiente mijloace sa faca profit in continuare. Acum, cand statul roman vrea sa-si optimizeze colectarea, ni se pare anormal, ca si cum nu am face acelasi lucru in propriile firme. Logic vorbind, politicul a ajutat mediul privat sa iasa din criza si tot guvernantii au dreptul sa ne ceara mai mult cand noua – antreprenorilor, indiferent de nationalitate – ne merge mai bine.

Pentru toti cei ce cred in Romania si in potentialul ei de afaceri, personal consider ca intram intr-o noua etapa de dezvoltare a mediului privat. Aceea in care dam proba maturitatii si a respectului pentru angajati si statul roman. Lacomia firmelor mari si foarte mari, nu este utila companiilor medii si mici. Marsaluim impreuna ca sa ne fie mai bine, altfel pierdem cu totii.

Multumim, tovarase Dragnea! Romanii va sunt datori

Orice rau are si o parte buna. Uneori, chiar mai mare decat raul de la inceput.

Asa s-a scris o pagina frumoasa in istoria tarii noastre. Inainte de a-ti fi bine, trebuie sa treci prin clipe grele. Zis si facut… Ordonanta 13 a fost cu ghinion pentru unii, dar cu noroc pentru Romania. Dupa parerea mea, asistam la botezul societatii civile in Romania. Traim momente care fac istorie. Suntem remarcati si apreciati de o lume intreaga. Ce urmeaza vom vedea, dar ce era important am demonstrat. Ne-am lepadat de comunism!

Romania anului 2017 este complet diferita de cea a anului 1990. Indiscutabil, tara a evoluat. Mentalitatea s-a schimbat. A aparut o noua generatie de revolutionari ai strazii: copiii nascuti inainte si dupa Revolutie. Guvernul Grindeanu, prin ticalosia lui, i-a unit in cuget si simtiri. I-a facut sa lase la o parte prioritatile lor. Sa iasa din zona de confort individual. Le-a focusat atentia si timpul pe ceea ce conteaza, dupa sanatate, mai presus decat orice: libertate, demnitate, respect. Pentru prima data dupa evenimentele din 13-15 iunie 1990, am vazut ca romanii pot fi o voce puternica, o natiune.

In decembrie 1989, cand Ceausescu a incercat sa cumpere poporul cu maruntis, a avut ghinion. Comunismul s-a prabusit peste el. Poporul era satul de dictator si dictatura. In timp, am costatat ca raul din comunism nu a disparut complet. Cand tovarasul Dragnea a vrut sa cumpere romanii cu diverse artificii/pomeni financiare, dupa 27 de ani, poporul a avut aceeasi reactie. Picatura care a umplut paharul umilintei s-a numit tupeu.

Nu, tovarasi, nu aceasta este tara in care vrem sa traiasca copiii nostri. Romania nu trebuie sa ramana o enclava in Europa. Ajunge ca este o insula de latinitate in estul continentului. Romanii care conteaza si imping tara inainte nu au nevoie de pomeni.

Ei au nevoie de un mediu sanatos, unde sa traiasca demn si civilizat. Nu toti romanii sunt asistati social sau politic. In marile orase dar, am vazut, si in orase mici, unde oamenii nu au iesit in strada la Revolutia din 1989, exista conationali care vor mai mult de la viata. Care vor respect, inainte de orice.

Personal, consider ca cel mai mare castig in urma evenimentelor din ultimele doua saptamani este fenomenul de apartenenta fata de tara in care ne-am nascut. Cred ca romanii au confirmat prin aceste mitinguri ca nu mai vor sa emigreze. Ca nu mai vor sa le vorbeasca urat despre Romania propriilor copii si sa-i indemne sa o paraseasca atunci cand se vor face mari. Ca exista si motive de mandrie. Ca vor sa traiasca aici, alaturi de parintii lor, si nu mai accepta sa fie pribegi pe alte meleaguri. Ca merita sa lupte pentru o viata mai buna, in Romania.

Al doilea mare castig al manifestatiilor este, in opinia mea, revigorarea clasei de mijloc, cea mai lovita de criza din ultimii 8 ani. Economia duduie din nou, micii intreprinzatorii privati s-au pus pe picioare, meseriile liberale au o noua perspectiva si acest lucru a mobilizat oamenii cu solutii individuale pentru apararea unui tel comun. Acela de a lupta pentru statutul lor de romani independenti si liberi. Ei, romanii creativi si corecti, neimplicati politic sau nemanjiti de sistem, cei care se lupta permanent cu birocratia si coruptia, vor o alta atitudine din partea celor care conduc Romania.

Paradoxal, premierul este timisorean. Vine tocmai de unde a inceput Revolutia care l-a spulberat pe Ceausescu. El este o dovada vie ca oamenii fara personalitate nu au viata lunga in politica. Ca dependenta fata de partidul-stat este coplesitoare. Uneori, molipsitoare. Ca nu conteaza de unde provii, ci unde vrei sa ajungi si ce vrei sa faci. Dar, daca ai caracter slab se vede. Eu cred ca actualul guvern este in pioneze si nicio actiune pentru popor nu va mai avea efectul scontat, chiar daca este buna sau necesara. Zilele ii sunt numarate.

Din viata reala stiu ca: “cine face o data ceva este o chestiune de timp pana va recidiva”. Dupa parerea mea, acest lucru il va afla cat de curand si premierul. Cand ai fost partas la o magarie politica nu mai poti sa emiti pretenti de om serios. Pur si simplu. Lumea a vazut ce poti si orice demers, chiar si de buna credinta, va fi privit cu suspiciune. Cu atat mai mult cu cat, cred ca este evident, adevaratul prim-ministru este tovarasul Dragnea.

Niciunul dintre analistii politici care se perinda, seara de seara, pe la televiziuni nu a prevazut o miscare de asemenea amploare.

Unii o iau in continuare in deradere. Dar acestia trebuie sa stie ca s-a terminat. Puteti sa spuneti ce vreti. In fata realitatii voi vedeti altceva. Vedeti ce vreti si spuneti ce va place sa auziti. Poporul roman nu e dominat de prosti, analfabeti si slugi. Sper sa intelegeti asta.

Ceea ce a reusit tovarasul Dragnea si acolitii lui nu ar fi reusit niciun ONG, niciun partizan international al democratiei, niciun lider din opozitie (nu este cazul!), niciun partid din asa-zisa opozitie, nicio miscare sindicala sau studenteasca, niciun grup de formatori de opinie sau intelectuali, nicio personalitate sau post media.

Pentru clipele minunate pe care le-am trait, va multumim, tovarase Dragnea. Acum, chiar puteti sa spuneti ca ati facut ceva pentru Romania. De acum depinde de noi sa continuam ce ati provocat dumneavoastra.

Cauta
info
Ultimele oferte
4 camere
3 dormitoare
etaj 9/P+11
2 bai
SU: 90 mp
SC: 110 mp
175.000 EU
Ultimele Comentarii
Ce face Popescu.. real estate cu loturile, apartamentele merg foarte bine .. in sus chiar daca nu ca in 2008, totusi este bine stabilit acum ca totusi...
Dragos, atractia mediului de investitori din strainatate este data de catre taxa pe profit, cea mai mica din lumea libera, deasemenea atractia unor gu...
Mielu... IFN inclusiv camataria este o boala incurabila a oricarui system democrat si liberal, intrucat atat bancile dar si afacerile in general se ba...
Dragos, de mult nu am mai blogat aici dar revin si spun ca .. fese-nistii, niste fosti peceristi membri ai unui singur partid DISCTATORIAL au mostenit...
@dragoteanu : bun articol ; ma bucur ca ai inceput sa vezi din nou lucrurile asa cum sunt , ca parca in ultima vreme te "pierdusem"
Blog IMOPEDIA
Imopedia RUN
20-Sep-2012
Asigurarea obligatorie a locuințelor s-a transformat într-un concept atât de superfluu încât parcă orice discuție trece pe lângă urechile celor care ar trebui să fie dire
Bloguri AFILIATE IMOPEDIA
Daniel Dobre
20-Jun-2016
Pe Bogdan il cunosc de mult. Intai l-am urmarit de la distanta, prin intermediul retelelor de socializare, apoi mai de aproape.  Sunt surprins in egala masura de talentul cu care
Adrian Crivii
01-Jan-1970
Tag-uri
RSS Feed
Subscribe in NewsGator Online Add to netvibes Add to Google Reader or Homepage Powered by FeedBurner