Categoria: Totul si nimic! Cel mai bine e sa tii banii la “ciorap”!… Oare? Unii asa vor face 2-3 ani de aici inainte si se vor alege cu ce au acum: bani devalorizati in banci, din cauza inflatiei sau a altor cauze diverse. Stiu cel putin 20 de persoane implicate in afaceri, care detin milioane de euro in cash si care urmaresc de 2 ani piata imobiliara cu mare atentie, ar vrea sa investeasca, dar – zic ei – nu au gasit in ce! Foarte interesant! Pentru ei, piata imobiliara nu mai inseamna astazi nimic sau aproape nimic! Unul si-a luat loc de veci, altul a investit in educatia copiilor (buna alegere!), altul si-a luat …motocicleta, fiindca i se parut ca are consum prea mare la Jeep. Piata imobiliara pentru oameni ca ei este precum Campionatul Mondial de Fotbal. Se uita, au simpatii, fac pronosticuri si  vor sa parieze pe unul sau altul dintre segmentele imobiliare, dar nu se mai implica financiar in acest domeniu. Sa nu credeti ca au renuntat vreo clipa la idee sau ca nu si-ar dori sa investeasca! Astazi, pentru multi altii ca ei, imobiliarele sunt considerate “mana moarta”. Pastreaza banii ca pe “Sfintele Moaste” si saruta extrasul de cont ca enoriasii racla. Cand se plictisesc, mai beau un pahar de sampanie ca apa sfintita si considera ca au totul (banii) cand, de fapt, nu au nimic (stare de spirit). E exact ca-n bancul ala: ”nu se mai scoala ea, dar ce frumos atarna”! Toti o au, putini stiu ce sa faca cu ea. Ca la ProTV: “Te uiti si castigi”!

Categoria: Pretul conteaza. Cel mai rau e sa te uiti doar dupa pret. In “istoria” mea imobiliara am intalnit sute de persoane care aveau in cap un singur lucru: pretul! Pe principiul, orice marfa de cacat are un comparator pe masura, intotdeauna, dar absolut intotdeauna, acest gen de investitie imobiliara e cel mai greu de realizat. Motivul e simplu si tine cu indivizii care, orice cauta, considera ca maine sau poimaine vor gasi ceva aproximativ similar, dar la un pret mult mai mic, evident. No more comment.

Categoria: Investitie de suflet. Mai sa fie!… Sufletul a inceput sa faca imobiliare!.. Pe vremurile astea?? Ce misto sau ce nasol!? Nu stiu cum s-o iau… Ori a cazut investitorul in depresie si crede ca devine fericit cumparand un imobil, ori a ramas fara suflet si, printr-o investitie imobiliara, vrea sa-si gaseasca sufletul pereche?!… Oricum ai da-o, eu nici nu-i inteleg prea bine si nici nu o sa ma obosesc sa o fac!

Categoria: Investitie de portofoliu. Pentru oamenii lipsiti de griji si plini de bani, exista un “refugiu” imobiliar numit portofoliu. Diferenta dintre un astfel de investitor si unul care face o investitie de suflet este ca portofoliul nu implica latura emotionala. CV-ul imobiliar al unui individ este dat de portofoliul din dotare si este strict legat de aspiratiile sociale pe termen mediu si lung. In aceasta categorie se incadreaza oamenii care fac din imobiliare o adevarata pasiune, un hobby si o afacere totodata.

Categoria: Investitie de necesitate. Cand ti-e foame iti doresti sa mananci. Diferenta in domeniul imobiliar se face la ce poti sau gasesti sa cumperi. In rest, vorbim strict de detalii: pret rezonabil, locatie acceptabila, suprafata minima etc. Necesitatea imobiliara nu implica neaparat confort si nici nu are ca tinta profitul. Este un compromis de moment, care poate fi facut de oricine, oricand, pentru nevoi personale imediate, este o unealta necesara pentru a trece in alta etapa a vietii.

Categoria: Cumperi si aduci plusvaloare. Ma rog, pentru cine stie sa faca acest lucru. Pana in 2008, pentru 95% din “investitorii” imobiliari, a creste valoarea unei proprietati insemna sa cumperi ceva, aproape orice, sa astepti 6 luni – un an maxim – si sa revinzi cu un profit substantial. Astazi, sa adaugi plusvaloare la un imobil inseamna sa pretuiesti domeniul imobiliar, sa stii ce inseamna, cum se realizeaza plusvaloarea unei afaceri imobiliare si sa demonstrezi ca poti sa faci acest lucru, asa cum putini sunt capabili in conditii economice precare. Pentru a te incadra in aceasta categorie iti trebuie fler, experienta, consultanti de exceptie, arta imobiliara – fara ghilimele! Dar oare cati dintre cei implicati acum in imobiliare sunt capabili sa se autoevalueze in acest sens? Sau cati dintre cei care mai sunt interesati sa faca o investitie imobiliara buna au sansa sa se ghideze sau sa fie ghidati corect spre un profit rezonabil, in actualele conditii de piata, cu “consultantii” din domeniu? Timpul adauga plusvaloare profesionala si prin falimente! Asta este un adevar recunoscut doar de oamenii puternici.

Categoria: Cumperi afacere “la cheie”. Aici e aici!…Ce inseamna afacere imobiliara cu adevarat si de cate ori invarti “cheia” ca sa-ti  iasa profit? Trecem la un alt standard de cunostinte imobiliare, caci de noroc sau speculatie nu mai poate fi vorba, cel putin 2-3 ani de aici inainte! Dupa mine, din acest moment, 2010, imobiliarele se impart in doua segmente distincte si clare: cele care conteaza si cele care nu mai conteaza! Prima categorie e pe cale de disparitie, un fel de “floare de colt” imobiliara! Pentru cei care inteleg ceva din ce scriu eu pe blog, investitie imobiliara inseamna o afacere care aduce profit sigur din prima zi! Nu a doua zi, nu luna viitoare, nu mai tarziu! Apoi urmeaza calcule matematice de amortizare a investitiei in timp, de crestere a valorii imobilului prin diverse metode, de orice… Definitia mea personala privind o investitie imobiliara la cheie, ca principiu imobiliar, ramane ce am scris mai inainte. Ce inseamna investitie imobiliara care nu (mai) conteaza? Este aceea afacere care se incadreaza in risc, credite ale caror dobanzi nu pot fi acoperite prin profitul lunar, imobile nevandabile sau revandabile in pierdere, proprietati pe care banca nu da “doi  bani’’, in sensul in care nu acorda niciun leu credit pentru ele, case sau terenuri uitate de Dumnezeu prin “negura” locatiilor etc, etc. Cand sunteti momiti cu o “afacere la cheie” verificati inainte sa dati banii daca “cheia” se potriveste sau merge in gol? Merita sa evaluati imobilul de 10 ori inainte sa spuneti “DA”, ca la o casnicie. Nu de alta, dar va asigur ca au mai trecut multi potentiali “fani” prin zona si nu toti sunt prosti! Oare de ce?

Va las pe voi sa dati exemple de investitii imobiliare, exclus din trecutul glorios imobiliar! Acum, astazi si in viitor vom vorbi despre investitii imobiliare, asa cum pot fi definite ele in contextul economic actual. Inainte de ’89 era dicatura politica, acum e una economica!

Eu va dau cel putin trei motive in plus!!!

1. Lunea trecuta ma pune dracu’ sa deschid televizorul la ProTv. Dupa cateva stiri de “top” cu violuri, jafuri, accidente mortale si si alte chestiuni similare am avut ocazia sa iau “pulsul” natiunii si de la oameni fericiti. Reportaj la mare, printre cei “loviti” din plin de criza. O reporterita nascocitoare ajunge la un sezlong unde statea tolanit o huiduma de om, groaznic de fericit!… Reportera: ”V-ati prelungit vacanta si peste weekend sau sunteti in concediu?” Raspunsul norocosului interlocutor m-a lasat perplex: ”Nu sunt in concediu, dar n-am avut chef sa ma intorc la serviciu ieri, fiindca e prea misto aici. Munca poate sa mai astepte!!!” Exceptional reportaj! Stimati cititori ai blogului meu, la viata mea am auzit multe replici tari, in diverse conjuncturi, dar cea a tanarului “rapus” de stresul “crizei” m-a lasat mut! Deci, poporul roman, chiar daca nu e in concediu, se lasa dus de val, in briza Marii Negre. Nu m-ar mira ca in viitorul apropiat sa vad un reportaj similar cu acelasi gen de “truditor”, in care sa aud o replica de acelasi gen, dar cu alta semnificatie: “banca nu a mai putut sa mai astepte si mi-a luat casa!”

2. Tot saptamana trecuta ma duc cu un coleg sa vedem impreuna o oferta buna, de la o firma privata, una dintre cele mai mari din Romania. Stand pe hol si asteptand sa intram la directorul administrativ, intra cu noi in vorba o tanara angajata care iesise la o tigara. Tam-nesam, incepe sa se vaite: “Ati auzit ca ne mutam intr-o cladire de clasa A?” Zic: ”Da!”. Ea continua inversunata: ”Va dati seama ce nasol o sa fie? Aici sunt compartimentari si daca vrei sa sa pleci in timpul programului, nu baga nimeni de seama!”. Eu fac pe tampitu’ si-o intereb: ”Pai, acolo conditiile sunt mult mai bune, de ce va vaitati?” Ea raspunde: ”Pai, acolo e open space. Nu mai pot sa ma fofilez oricand!” Geniala abordare! Deci, in ditamai multinationala cu mii de angajati, nu e nicio deosebire de mentalitate fata de majoritatea bugetarilor!

3. Urmaresc frecvent traditia romanului de rand in privinta banilor. De sute de ori, am vazut cum enorm de multe personae nu iau restul (maruntisul) dupa ce fac diverse cumparaturi. Pur si simplu, pentru multi romani acel rest nu-l ridica pentru ca-l considera nesemnificativ. Romanilor le este rusine sa puna mana pe firfireii aia multi si “urati”, care se dau rest la orice magazin. Nu luam aici in discutie faptul ca multi comercianti nu dau restul deloc! Asta este alt narav romanesc, specific tranzitiei infinite spre capitalism.

Eram in SUA acum vreo zece ani si am cumparat la un moment dat ceva de la magazinul din coltul hotelului, unde am primit rest catva centi. Nu i-am luat si, va jur, vanzatoarea a iesit dupa mine din magazin si mi-a adus restul, motivand ca “l-am uitat!”. Pentru mine, aia a fost prima lectie seaca prin care am realizat ca banii care ti se cuvin, sunt ai tai si trebuie luati, indiferent de numarul lor! Oameni destepti, cu mult mai multi bani decat mine, mi-au spus ca ei iau restul de la orice produs pentru ca prin acest gest s-a format starea de spirit a unei comunitati, s-a format notiunea de valoare a fiecarui banut.

Prin cele cateva exemple anterioare am incercat sa arat ca lucruri simple, gesturi care par nesemnificative la o prima privire, atrag probleme mult mai mari pe termen lung. Poate o sa vi se para bizar, dar, pentru mine, si din astfel de motive, mentalitati, deprinderi, scad, in continuare, preturile imobilelor in Romania.

O criza e ca o boala, se transmite de la om la om, actioneaza pe medii de cultura propice, afecteaza in primul rand oamenii slabi, care nu se protejaza sau nu dau importanta masurilor de prevenire pe care le pot lua individual sau la nivel de natiune. Criza este contagioasa numai unde gaseste victime sigure. La noi e mediu propice!

Preturile in imobiliare vor scadea in continuare. Vindeti cat mai aveti cumparatori!

Aveti la dispozitie 3 variante de comentat:

1. 33% au pleacat deja in concediu. Lipsa poftei de munca are un remediu sigur. Dupa cateva minivacante de succes, in sfarsit,  urmeaza vacanta mare. Cat mai mare si cat mai lunga. Cine o vrea altfel? Hai, fiti seriosi macar o data si nu va ganditi la ce au barbatii in chiloti.
2. 33% asteapta sa se intoarca colegii din concediu. Cu sufletul la gura si fara chef de treaba, hotarati sa petreaca  mai bine decat colegii care au plecat inaintea lor, isi fac bagajele in tihna,  citesc vederile trimise de cei plecati si, nu-i asa, fac planuri peste planuri. Doar, suntem in criza! Cum poti sa treci mai usor peste greutatile momentului?
3. 33% mor de invidie! Nu, sa nu credeti ca ei nu vor pleca in concediu!… Ei sunt “pedepsitii” care au luat bilet abia in august, pentru ca nesimtitii lor de colegi au avut pile la sef si au apucat sa ia aprobarea de concediu inaintea lor. Pana atunci, se vor consola cu meciurile Campionatului Mondial de Fotbal, vor trebui sa suporte “framantarile” politicienilor pana pleaca si ei in vacanta.

Intr-o zi, ma suna un amic foarte bun din Germania si imi spune foarte serios: “Dragos, nu cred ca o sa te prinda sfarsitul anului in Romania!..” Zic: “De ce credeti asta?” “Pai, cred c-o sa te plictisesti de atata nemunca in tara aia!” Uite asa am cazut pe ganduri si am ajuns la concluzia ca fac parte din “elita dobitocilor” care pot sa se plictiseasca si de asa ceva. Cred ca numai 1% dintre romani sufera de boala mea!

Asa am ajuns sa scriu aceste randuri fara sa ma mai gandesc deloc la imobiliare pentru ca poporul meu are un har divin: fuga de raspundere si de munca! Imobiliarele nici nu mai conteaza!
E vacanta!
“Turma” a plecat in concediu!

Nu stiu cati cumparatori prin programul “Prima casa” au realizat ce li s-a intamplat dupa momentul achizitiei primei locuinte prin “generozitatea” guvernului. Realitatea e diferita de atunci pentru ca:

1. Preturile apartamentelor vechi au scazut continuu de la aparitia acestui program si peste 80% din achizitiile facute prin “Prima casa” au vizat tranzactii in imobile vechi. Mai concret, daca astazi aceiasi cumparatori ar dori sa vanda apartamentul cumparat in urma cu ceva timp, ar observa ca au o “gaura” imobiliara. Toti cei care au luat case in imobile noi, pot indrazni macar sa creada ca valoarea imobilelor achizitionate s-a mentinut. Daca vine orice “fericit” din “Programul prima” casa si-mi demonstreza ca ma insel, ma las de meserie!  Concluzia e simpla: 60.000 euro cu credit nu sunt suficienti sa faci profit imobiliar pe termen lung.

2. Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla daca in perioada imediat urmatoare, in Romania, ar fi un cutremur mediu, ca sa nu zic – Doamne fereste! – unul mare. Atunci sa vezi tragedie imobiliara!… Orice imobil prost construit ar avea o valoare de piata redusa pana la un sfert, comparativ cu pretul actual si tendinta de evaluare spre zero! Tot ce e prost construit se degradeaza in timp scurt, costa cat nu face, nu are viitor imobiliar, atractivitate pentru investitori si nici potentialul de castig pe termen lung! Creditele s-au dat pe minim 15 ani, cu “bataie” pana la… 30 de anisori. Bancile nu au motiv de ingrijorare, riscul lor e zero, cu concursul statului roman care le-a oferit profit garantat!

3. Europa e astazi  in recesiune, dar intr-o buna zi isi va reveni, peste cativa ani buni. Atunci, Euribor va creste cu siguranta si toate creditele accesate deja vor deveni automat mai mari. Ce te faci daca ai luat un apartament prin programul “Prima casa” si, la momentul respectiv, rata creste si imobilul s-a devalorizat cu pana la 50% ? Ce poti sa faci? Alternative exista! Lasi apartamentul statului sa faca ce vrea cu el sau continui sa platesti in speranta ca piata isi va reveni. Dar, daca tot in perioada respectiva afli ca exista variante imobiliare net superioare, la preturi  net inferioare?…Te uiti la prima varianta si multumesti statului roman pentru “oportunitatea” unui nou inceput. Cel mult consideri ca ai stat cu chirie si n-ai pierdut decat avansul. Banca recupereaza tot, statul pierde toata devalorizarea casei.

4. Pentru multi cumparatori prima casa va fi si ultima casa. Dupa ce cumperi un imobil care scade in timp si-l platesti de vreo 3 ori valoarea lui, nu-ti ramane decat o dorinta. Sa nu mai faci niciodata afaceri imobiliare. Sa te bucuri de ce ai, asa cum este, si  sa nu-ti mai doresti sa faci aceeasi gresala toata viata. Prima casa va deveni pentru multi un “loc de veci” pe timpul vietii, alternativa imobiliara oferita de stat cetateanului  roman. Ministrul dezvoltarii (cu un esec personal imobiliar la activ) a plasat deja “bomba” viitorului in domeniul imobiliar, inducand idea in randul potentialilor cumparatori imobiliari ca preturile pot fi controlabile si controlate de orice reprezentant al statului. Nu conteaza cum reactioneaza piata sau ce rezoneaza in constiinta celor care mai vor sa investeasca in imobiliare. Important e mesajul.

5. Ramane cum am stabilit! Oamenii sunt liberi sa faca ce vor cu banii lor, cu viata lor! Intre “Prima casa” si ultima casa exista viata si sclavia financiara, conceputa special pentru incepatorii din domeniu imobiliar. Orice are un inceput si un sfarsit. Pentru multi, Imobiliarele  incep bine. Sfarsitul nu conteaza! Creditul special …”locul de veci” a fost si este in continuare acesibil aproape oricicarui nou venit in domeniul imobiliar. Astazi, l-am prezentat intr-o varianta actualizata, mai realista ca niciodata.

Actori: “enoriasii” imobiliari;
Regia: statul roman;
Scenariu: bancile straine;
Costumele au fost asigurate de BNR – prin grija “creatorului” de “sicrie” imobiliare Mugurel Isarescu.
Dupa o carte reala – ”Viata imobiliara”.
Din aceeasi serial urmeaza in toamna “Primul siloz” si  “Primul tractor” prin programul guvernamental  ”RABLA IMOBILIARA”.

Imobiliarele bat filmul!

Saptamana trecuta, pe la pranz, mergand cu sotia mea spre un notariat, am vazut o pereche de batrani care aveau in jur de 90 de ani. Pareau storsi de oboseala vietii. Isi tarau picioarele pe asfaltul trotuarului, sprijinindu-se efectiv unul de celalalt, mergand ca doi “roboti”, agale, pe drumul lor. Erau imbracati simplu, dar impreuna, emanau putere.

Atunci, am luat si eu “jumatatea” mea de mana si i-am spus: “Uite, exact ca batranii astia mi-ar placea sa ajungem si noi.” Am incetinit mersul, i-a studiat si mi-a spus ca i-am inseninat ziua, dandu-i atentie catre acele fiinte dragi. Personal, cand am trecut pe langa ei, am simtit “puterea exemplului”!

Desi ma grabeam, m-am uitat repetat la ei. Era pentru mine o imagine profunda si sugestiva. Acei oameni puteau sa infrunte orice: neputinta varstei, temerea ca maine ar putea sa le fie mai rau decat azi, faptul ca oricind o simpla raceala i-ar putea rapune la pat definitiv, gandurile ca viata e foarte grea cand te apropii de… moarte. Am oprit intentionat din nou in fata unei vitrine si m-am uitat spre ei. Nu facusera decat cativa pasi de atunci. Au ajuns la o trecere de pietoni si au asteptat. Cand s-a facut verde, el a ajutat-o pe ea sa coboare trotuarul. Au invins din nou. Erau mai aproape de casa. Nu au incurcat pe nimeni in drumul lor, cu mersul de “melc”. Pas cu pas, secunda cu secunda, isi continuau drumul. Drumul in viata.

Sunt ferm convins ca aceasta pereche de batranei nu va fi doborata de taierea pensiilor. Ei sunt pentru mine adevaratii “ingineri financiari” care au rezistat oricaror “calamitati” guvernamentale. Ei nu se sperie de moarte, nu pot fi tarati in mocirla crizei, atata timp cat sunt impreuna, pentru ca se au unul pe altul. Si asta e un lucru care nu poate fi atins de nicio faradelege a politicienilor. I-am pierdut cu privirea in tumultul strazii, dar pe retina mea imaginea lor a ramas vie, marcata de tenacitatea lor. Acei oameni adevarati exista, ei nu se vaita ca viata e grea si lupta sa supravietuiasca. Ei au facut scoala vietii impreuna, nu se lupta cu statul roman, nu mai asteapta nimic de la el, nu incurca pe nimeni, se descurca singuri, sprijinindu-se la propriu unul de celalalt ca si cum ar fi o echipa de neclintit. Cinste lor.

Trecem in viata prin momente in care nu dam importanta unor lucruri simple, nesemnificative in aparenta. Majoritatea dintre noi vorbim de diverse subiecte la nivel macro si uitam de microsistemul de valori personale. Toti se vaita de criza ca si cum ea e tot ce ne inconjoara. Uitam sa dam atentie lucrurilor cu adevarat importante, lasam pe ultimul plan chestiunile care ne invata sa supravietuim, in orice imprejurare, care ne pot scoate la liman in orice conjunctura nefericita.

Nu stiu cum se face ca in tara mea nu se vorbeste deloc de valorile familiei, de forta de a invinge orice, inclusiv frica fata de moarte, prin biruinta si demnitate. Analizand comportamentul batranilor respectivi m-am inspirat in scrierea acestui editorial si sunt mandru ca pot impartasi aceasta “binefacere” tuturor acelora care pot sau vor intelege ceva din ceea ce povestesc eu prin cateva cuvinte simple.

Puterea exemplului o poti gasi oricind, oriunde, daca vrei sa o vezi. Nu trebuie decat sa crezi ca exista! Criza este pentru neputinciosi si numai oamenii care nu se mai gandesc la viitor se infunda in ea. Cel mai simplu mod sa scapi de criza e sa mori. Batranii mei au refuzat  sa moara. Ei au ales sa continue lupta. Au amanat folosirea banilor dati de stat ca ajutor de inmormantare. Nu cred ca vor intra in greva.  Au lucruri mai bune de facut. Pentru ca impreuna au puterea de a birui orice.

P.S. Stiu ca nu am folosit cuvantul imobiliare in continutul acestu editorial. Nu am vrut. Pentru ca inaintea imobilelor sunt oamenii si, din pacate, deseori consideram ca imobilele sunt mai importante decat oamenii. Degeaba vorbim de imobiliare daca uitam sa fim oameni.

INCREDERE IN FORTELE PROPRII. Primul lucru care socheaza in tara mea e incrancenarea si tristetea pe care o citesti pe fata oamenilor. E un sentiment de depresie profunda, legat de viata cotidiana. Orice s-ar spune, la prima impresie, suntem un popor chinuit. Chinuit de griji, de neajunsuri, de lipsa de perspective, de tot ce vezi si traiesti pe strada, ca simplu trecator. E un sentiment sumbru sa observi ca multi oameni nu se mai bucura de viata, de munca lor, cu bune sau cu rele. Lipsa de incredere in viitor porneste de la lipsa increderii in noi, ca natie, ca indivizi, si se vede, mai ales, in aceste momente, la oamenii implicati in afaceri. Am cunoscut persoane cu foarte multi bani, care refuza sa investeasca in continuare, in orice tine de Romania. M-am cutremurat la gandul ca nici ei nu mai cred in tara lor, in potentialul lor de a depasi momentul actual. Aici nu vorbim de conducerea tarii. Ei sunt “iertati”. Exista insa oameni care ar putea schimba enorm in bine tara asta, de la viata unui truditor de rand, pana la nesimtirea unor politicieni care se cred de neinlocuit. Si totusi, nu le mai pasa sau sunt intr-un blocaj psihologic. Nu mai au incredere in fortele proprii, nu vor sa se mai implice pentru ca si-au pierdut credinta in puterea lor de a schimba ceva in favoarea tarii in care inca traiesc. Trist dar adevarat!

ATITUDINE SI MENTALITATE. Toti murim, dar pana atunci, conteaza cum traim si ce facem ca sa avem o viata mai buna. Ambitia de a trai frumos e precum “floarea de colt” in Romania. Unii vor minuni, altii vor bani multi, iar daca se poate fara prea multa munca ar fi perfect. Dar, ce poate fi mai frumos decat sa reusesti dupa ce te-ai chinuit? Uneori putin, alteori, rau de tot. Oare ce bucurie mai mare poate fi decat atunci cand reusesti sa realizezi ceea ce altii nu au putut? Nu toti reusesc si de aceea nu putem fi egali. Ambitia de a reusi e o arta. Se naste din mentalitate, din puterea nelimitata, intrinseca, de a face ceva in plus fata de altii, de fapt… altceva, mai mult, mai bine, mai presus de realizarile anterioare personale sau ale concurentei. Atitudinea e un dar. Transpus la un popor e un har. O “povara” pe care o duci cu mandrie si fara prejudecati, facand sacrificii atunci cand trebuie, atingand obiective care nu pot fi masurate cu adevarat, decat in timp. Si timpul nu iarta… Pentru ca exista altii care vor acelasi lucru. Atitudinea face diferenta la nivel de individ si la nivel general, intre natiuni. Dar, oare, cati dintre oamenii de afaceri romani au aceasta mentalitate?

ENERGIE SI INITIATIVA. De multe ori s-a spus ca romanii sunt “mamaliga din Carpati”! Propria mea experienta de viata si profesionala nu mi-au confirmat acest lucru, dar, la nivel economic national, rezultatele generale sunt negative. Am ajuns sclavi in propria tara, pentru ca nu am avut energia si “rautatea” de a valorifica bogatiile acestei tari. Le-au luat altii. Romanii si-au irosit energia pe politica – desi nu schimba nimic, pe ura – desi nu castiga nimic, pe razbunare – chiar daca se incarca negativ, pe frustrari – desi ar putea merge inainte, pe orgolii marunte – care nu se mai termina, pe nimicuri, pe orice se poate denumi generic “lucruri care fac mai mult rau decat bine”! Oamenilor de afaceri romani le lipseste adesea initiativa, care-i ajuta sa supravietuiasca, mai ales acum, cand suntem in fata celei mari provocari de dupa 1989. Energie exista, dar raul din noi impiedica valorificarea ei. Daca vom transforma raul in “rautate” si energia in initiativa, toate lucrurile se pot schimba in bine.

VALORI UMANE SI MATERIALE. Din pacate, am ajuns la final si finalul ne “omoara”. Valorile individuale si materiale cumulate pot fi transformate in valoare nationala. In Romania, oamenii de valoare sau valorosi material (cu multi bani neinvestiti) nu au reusit inca sa razbata pentru ca nu au avut loc de gunoaiele umane. Nadia a plecat, Hagi e izolat, Ilie Nastase s-a retras discret. Transpus la oamenii de afaceri, in primul rand datorita aversiunii Guvernului pentru cei care ar putea schimba cu adevarat ceva in Romania, multe miliarde de euro zac in tari straine cu dobanzi nesemnificative, cand ar putea sa miste lucrurile in tara noastra. Valoarea nationala se exprima prin reusite comune, prin puterea exemplului individual, prin sacrificii permanente pentru a nu te lasa cotropit de probleme. Sa nu dam vina pe altii, inainte sa ne uitam in oglinda. Am acceptat situatia asta, ne-am complacut in mediocritate, am uitat sa luptam pentru propriile valori, iar acum nu ne vine sa credem ce ni se intampla! Am pus la zid incercarile unora  de a ne deschide ochii, lasandu-ne prada ineptiilor altora. Valoarea noastra se reflecta in oglinda societatii si acest lucru trebuie schimbat pana nu e prea tarziu.

Pentru ca tot a inceput o noua mini-vacanta, pentru toti cei care mai muncesc, exista totusi speranta…

Spargeti oglinda trecutului si inlocuiti-o cu una a viitorului. Depinde doar de voi. Romanii dintre noi.

Asa a zis un comentator vechi, pe blogul meu… Cica, “statul suntem noi!”, adica toti cei care platim taxele si impozitele catre ceea ce se cheama generic buget. Eu am o alta parere, ca de obicei… Ce sa fac, daca m-a facut mama mai neascultator…

Personal, simt ca fac parte din “palmasii” statului, din adunatura aia de contribuabili simpli care isi platesc la timp toate darile catre un sac fara fund. Din buget se infrupta periodic si constant diferite persoane, cu diverse interese, in domenii diferite, care reprezinta statul roman. De multe ori, am simtit cum in loc de apartenenta la stat am primit mu!e. Nu am nimic personal cu nimeni, nu atac prin ceea ce scriu aici niciun bugetar, cu vreo functie in stat, vorbesc doar despre principii de abordare si atitudine, care lovesc direct in economie, inclusiv in domeniul imobiliar.

Statul iti cere sa fii corect si cinstit cu el. Sa fii corect nu e greu, pentru ca acest lucru poate sa faca parte din valoarea individuala a unui cetatean, de care nu “scapa” nici in fata datoriei fata de patrie. Sa fii cinstit, face parte din alt “repertoriu”, acela al reciprocitatii. Cand pretinzi cuiva sa fie cinstit, trebuie sa primesti putin respect, putina consideratie si, de ce nu, sa ai sentimentul ca poti oferi cinstea ta cuiva care merita. Aici apare contradictia din titlu!  A da cinstea pe rusine e o mare porcarie. Contribuabilului roman i se cere cinste si primeste in schimb rusine. Traieste in umilinta, in neincredere si in minciuna. De ani de zile primeste doar promisiuni si i se cere ingaduinta, rabdare, din cand in cand votul, apoi i se serveste o mu!e la pachet, ca sa o tina minte pana la urmatoarele alegeri. Si, culmea, de 20 de anisori treaba asta tine. Poporul uita si inghite. Atunci, va intreb eu pe cei care credeti ca statul sunteti voi, cine sunt cei care iau decizii la cel mai inalt nivel? Cu cine se identifica ei, atata timp cat detin functii si privilegii? Sa fie ei statul sau reprezinta ceea ce se numeste Putere, chiar si pe intervale de timp? Dar slugile de la celalalt capat al “baricadei”, care cotizeaza permanent pentru fericirea lor sau a altora (straini), ce sunt? Unii dau, altii primesc! Toti sunt romani sau cel putin asa se considera. Unii sunt mai romani decat altii, iar la sfaturile sau ordinele unor “avortoni” straini, ataca cu pietre. Chestia asta ma scoate din sarite, pentru ca influenteaza direct economia si implicit domeniul imobiliar. Si noi, aia multi si prosti, nu luam nicio atitudine!…

De aceea, revin: unde este statul roman, de cine mai este el reprezentat daca strainii conduc in tara noastra? Da, strainii dicteaza in tara mea si nici macar retardatii cu aceeasi cetatenie ca si noi, cu functii temporare in Romania, nu mai au nicio putere. Nu mai au nimic, pentru ca nu sunt in stare de nimic! Cred ca daca au ceva bani pusi deoparte, sunt oameni liberi. De fapt, sunt si ei sclavi in propria tara.

Mi-aduc aminte ca acum cativa ani, in Elvetia, pentru ca s-a dorit schimbarea TVA-ului, cetatenii au fost chemati la… referendum!!! Ala stat, aia cetateni, aia democratie! Da, cetatenii elvetieni pot sa se bata in piept cu mandrie si sa spuna oriunde in lume: “Statul suntem noi!”. Mai sunt si alte state unde orice modificare semnificativa in ceea ce tine de viata contribuabilului este supusa votului. Nu stiu daca voi apuca ziua in care poporul roman va fi chemat la urne sa fie intrebat vreodata ceva, in legatura cu propriile valori, cu resursele patriei – daca sa fie sau nu vandute? Sa fie consultati daca vor sau nu TVA mai mare, daca accepta sau nu impozite mai mari, daca pot sau nu duce o noua povara fiscala. Intre timp, deciziile se iau de afara, pe banda rulanta, fara consimtamantul romanilor. Si atunci, pot eu, Dragoteanu Dragos, sa spun: “Statul sunt eu”? Popescu spune “da”! Eu spun ca e cel putin naiv. Puterea nu spune nimic, iar strainii spun: “E treaba voastra, e alegerea voastra!”. Ce misto!… Raspunderea este pretutindeni si nicaieri. Asta este statul roman.

Singura forma de a schimba sensul istoriei este sa reactionam in acelasi fel in care suntem tratati. Poti sa rezisti oricarei “torturi” a statului infruntand dictatura economica prin arta de a supravietui. Nimic nu este mai sfidator pentru cineva care vrea sa-ti faca rau decat puterea de a rezista si a reusi sa demonstrezi ca, prin mijloacele lui, il invingi!  Iar, o jigodie nu poate fi tratata onest, pentru ca cinstit poti sa fi numai cu cineva care e vrednic de cinstea ta!

Am scris anul trecut un editorial intitulat “Alegeri pentru fraieri”, exact in timpul ultimei campanii electorale. Mi-ar fi placut sa nu fi avut atunci dreptate si sa fiu eu ultimul fraier din tara asta. Pentru cei care vor sa reciteasca: http://www.ziare.com/politica/partid/opinii-alegeri-pentru-fraieri-958797 .

Ce este un azil stie tot poporul. Raportat la domeniul imobiliar, cine s-a gandit? Iarasi v-am luat prin surprindere si am sa va spun o poveste adevarata din domeniu, asa cum o vad si simt eu, acum.
Vine o zi in viata oricarui om cand te trezesti cu cosmarul in fata ochilor… Vrei sa-l alungi si nu fuge, daca inchizi ochii nu dispare si te alearga pana te ajunge. Atunci, esti fata in fata cu realitatea. Cea din prezent. Clipa adevarului a sosit in imobiliare. Si in alte domenii e la fel.

Ieri, m-am intalnit cu un tip pe care-l cunosc de ani de zile si care lucreaza in imobiliare. Nu-i mai cunosc numele, ne-am salutat si l-am intrebat: ”Cum merge?”. Raspunde cu capul plecat: ”Parca nu stii? Asteptam vremuri mai bune!” Pe loc, mi-a venit titlul actualului editorial. Ce asteapta batranii internati intr-un azil? Vremuri mai bune, in alta viata, cea de apoi. Multi batrani neputinciosi traiesc din amintirile trecutului si privesc in oglinda timpului cum se deformeaza viata odata cu trecerea zilelor.

Nu stiu cum dracu se face ca multi au ras de speech-ul meu motivational, gasindu-l o parodie la adresa agentului imobiliar ca pozitie sociala si conotatie cu statutul actual, in tumultul economiei romanesti.
Ceea ce nu stiu distinsii mei critici este ca eu am deja carti de vizita noi, pe care e scris pur si simplu: Dragoteanu Dragos – agentul imobiliar. Doar si prin perspectiva acestei schimbari minore, dar ancorata  psihologic in prezent, eu m-am indepartat de criza care sta sa vina. Am intinerit profesional, mi-am refacut moralul si entuziasmul vremurilor de acum 20 de ani cand visam cu ochii deschisi la o putere nelimitata profesional, insuflata de energia sau inconstienta omului simplu, care este dispus sa faca orice sacrificii ca sa reuseasca. Este doar un sentiment pe care imi permit sa-l impartasesc in fata acelora care au uitat cum au fost si se indreapta agale spre azilul imobiliar.

Imobiliarele actuale sunt la rascruce de drum. Nu numai din punct de vedere uman, ci si comercial. Putini sunt dispusi sa recunoasca greselile trecutului, foarte putini incearca o schimbare de “macaz” imobiliar, si mai putini inteleg importanta educatiei in domeniu si extrem de putini sunt dispusi sa faca sacrificii pentru a nu ajunge la azilul imobiliar. O sa va dau un singur exemplu personal, de care multi vor rade si din care doar cativa vor intelege ceva… Eu, Dragos Dragoteanu, care am vizitat 87 de tari pana anul trecut in luna iunie, am aproape un an de cand am refuzat sa mai calatoresc in strainatate. Nu ca nu ca nu mi-as fi permis, ci pentru ca m-am autopedepsit intrucat nu am atins decat unul din cele 2 obiective majore  pe care mi le-am propus din vara trecuta. De cel putin 3 ani de zile am prevazut ce se intampla acum. Fostii mei colegi pot sa confirme acest lucru, daca au tarie de caracter sau sunt corecti cu trecutul lor, la Euroest. Viitorul imobiliar va fi un cosmar desprins din realitatea cotidiana. Cei care vor fi dispusi sa o ia de la capat vor reusi. Ce a fost pana acum s-a numit “parfum” imobiliar. Eu am vazut ce inseamna criza pe viu, in Argentina, dupa ce a trecut FMI pe acolo, stiu ce inseamna saracia lucie, am pasit in birouri de clasa A abandonate din Africa de Sud, cand in piata imobiliara era un haos total. Noi, romanii, suntem departe de aceste realitati. Si, sper, vom ramane imuni la ceea ce personal am observat in alte tari. Astazi, majoritatea oamenilor implicati in domeniul imobiliar se retrag spre azilul din domeniu. Prin atitudinea lor, fara vlaga si energie, chinuiti de propria mentalitate, ingropati de neputinta din prezent. Nu vor sa-si asume “viata” imobiliara anterioara, cu bune si rele, renuntand la lupta. Asteapta sfarsitul in tacere, pentru ca multi nu vor mai prinde niciodata vremurile bune de odinioara. E o optiune personala.

Eu va invit sa uitati de azil si sa va apucati sa cautati ceea ce nu ati gasit inainte. Imobiliare cu adevarat! De aceea nu sunt imobiliarele pentru oricine. Nu oricine poate sa infrunte adevarul in imobiliare.

Crize au fost si vor mai fi… Crize financiare, economice, crize de valori individuale etc. Dupa parerea mea, in orice tara exista patru mari  poli de putere. Puterea religioasa, puterea statului, cea a corporatiilor si cea individuala – cumulata. Trecem repede peste primele doua, ca sa nu ma enervez. Religia la noi tine de superstitie, nu de credinta autentica, iar statul este acum mai slabit ca niciodata. Corporatiile straine au cucerit “redutele” statale, cumparand tot ce conta in economie si orice putea sa genereze o strategie nationala, pe termen mediu sau lung.

Valoarea unei natiuni este data de numarul persoanelor care aduc plusvaloare in cadrul acesteia si fac ca lucrurile sa evolueze. Romania s-a transformat dintr-un popor intr-o populatie, o “vaca de muls” pentru straini. Cel mai grav mi se pare fenomenul pe care eu il numesc generic ”romani contra romani”. Adica, vine o multinationala, cumpara cativa mercenari romani, pe care-i plateste foarte bine sa “dea in cap” altor romani. Lucru perfect realizabil la noi si deja experimentat de aceiasi cuceritori economici pe “cobai” din alte tari. Dar, stati linistiti, eu, personal, am leac pentru acest “cod etic” occidental.

In curand, tot ce misca-n tara asta (“raul, ramul…”), va fi proprietatea strainilor: de la apa pe care o bem, la benzina pe care o folosim, padurile cu care ne mandrim si le umplem de gunoaie – daca nu le taiem. Toate, resurse naturale ale Romaniei. O sa spuneti: da, dar au platit pentru ele! Corect, dar, daca as avea putere si as dori sa fac o campanie de marketing agresiv pe pietele internationale, in urma careia as aparea instantaneu pe toate canalele de televiziune straine, in prime time, as anunta oficial urmatoarele:

1 – Romania nu mai vrea sa ramburseze imprumutul de la FMI! Asa, problema s-ar muta la ei, dupa care, ne-ar chema ei in America sa vada cum recupereaza banii si as negocia altfel!
2 – As da o hotarare prin care as creste imediat impozitele si taxele numai pentru companiile straine.

Cui nu-i convine, primeste inapoi banii platiti plus eventualele investitii dovedibile. Facem pariu ca ar veni toti incolonati la guvern sa renegocieze orice, numai sa nu piarda afacerea de la noi?

Asa cum gandesc ei, pot sa gandesc si eu sau altii ca mine. Nu va asteptati ca un titirez ca actualul prim-ministru, fara personalitate si  cu stafide in loc de coaie sa faca ceva in acest sens… Dar, exista altii care au si pot! Avem dreptul sa facem ce vrem in tara noastra, sa acceptam adevarul, dar sa nu ne dam batuti. Orice contract se poate renegocia. Evident, nu de reprezentantii BNR sau de guvernul actual. Scriu acest lucru dupa ce am vazut mentalitatea FMI si stilul lor de “lucru”. Intai provoci o criza, apoi vii ca un adevarat salvator si “ajuti” poporul respectiv sa supravietuiasca. Nu conteaza ca administratorii tarii stau in genunchi cand negociaza sau ca poporul munceste doar pentru bancile straine, FMI si alti ca ei! Adica, ei  vin si fac ce doresc in alte parti si noi stam si ne miram ce ni se intampla!? Mai sa fie!…

Eu am invatat in afaceri, in 20 de ani de munca, un singur lucru: daca partenerul e corect, sunt omul lui, daca vrea sa mi-o traga, al meu e! Nu stiu cum se face ca vin cativa “avortoni” de prin alte tari si, ”ingrijorati “- nevoie mare – de soarta Romaniei, ne-o trag sistematic, periodic  si cu “spume”. Tot baga placa aia cu criza, tot insista sa nu derapam de la interesul national, sa nu facem aia, sa nu, sa nu…  Daca cineva crede cumva ca-i f… grija de noi ori e retardat, ori e plecat cu pluta pe Dambovita!

WARNING! Cat timp nu ati reusit sa “externalizati” complet romanii care mai cred in tara asta si in viitoruil ei, aveti o mare problema! Oricand, dupa ce va veti atinge – credeti voi – interesul major de acaparare a bogatiilor unui stat, pot sa apara cativa “nebuni” ca mine, care daca se vor strange intr-un grup organizat, s-ar putea sa aveti o mare problema existentiala in Romania! Criza provocata de voi nu trebuie sa o mutati in ograda noastra, pentru ca noi nu suntem toti  timpiti si voi toti destepti! Ma pis pe ea de criza si pe crizati ca voi, care nu vreti decat bani si ati uitat de tot ce tine de umanitate si forta “nebunilor” unei natiuni!…

…totusi, pentru cei care insista…