Anul electoral se apropie si dracul si-a bagat deja coada adanc in administratia publica! Compromisurile se tin lant si se fac la vedere. Se cedeaza in fata santajelor si tot ceea ce incurca poporul sa voteze cu actualul primar devine posibil. Altfel, nu putem comenta o expresie de genul “B-dul Uranus va arata ca pisu’ boului!”, folosita recent la o emisiune de primarul capitalei.

Ca om care lucreaza in imobiliare de vreo 18 anisori, m-am dus din nou, in mod special, sa vad “celebra” Hala Matache, marul discordiei dintre Primarie si Asociatia “Salvati Bucurestiul”. E adevarat, nu mai fusesem demult in Piata Matache si trebuie sa recunosc ca mi-am adus aminte instantaneu de primii ani de dupa Revolutie. Intre un talcioc si zona comerciala respectiva nu este nicio deosebire. Printre multe tarabe si magazine de duzina, care desfac tot felul de produse, nu gasesti nimic spectaculos. Din contra. Sunt in Bucuresti piete mult mai civilizate si mai elegante decat tot ce zace in spatele halei.

Uite asa, vrand-nevrand, edilii au fost obligati, prin hotarare judecatoreasca, sa sisteze lucrarile tronsonului adiacent acestei zone in litigiu. Asociatia “Salvati Bucurestiul” – care are pe site-ul propriu deviza “Noi dam Primaria in judecata”!!! – a lovit PMB, invocand in instanta lipsa unor avize pe care trebuia sa le dea tot primaria sau institutii conexe acesteia. Felicitari!

Pentru majoritatea bucurestenilor, Hala Matache nu mai reprezinta nimic. Acum este o ruina, folosita doar de ONG-uri pentru a bloca un proiect important pentru dezvoltarea civilizata a Capitalei. Imobilul in sine nu are niciun stil arhitectonic care sa inspire “mila” vreunui arhitect de prestigiu.

Este o cladire absolut banala, fara personalitate, o hala obisnuita in care se vindeau diverse marfuri, ca in orice alta piata. Am dat ocol cladirii si nu are niciun fel de prestanta in peisajul urbanistic al zonei. Dar, este Hala Matache! Pai daca un macelar pe nume Matache a transat el carnea pe vremuri acolo, chiar inseamna ca imobilul respectiv este de nedemolat? Iata ca este! Cand se lasa seara toata zona se impanzeste de curve, mai rau ca pe centura.

Nu stiu cine a introdus imobilul respectiv pe lista monumentelor protejate. Dar, daca aceasta cladire a fost atat de celebra, ar trebui sa vedem ce procent din locuitorii capitalei se apovizionau din ea sau cati straini au avut curiozitatea sa o viziteze. Nu m-as mira ca pledoaria avocatilor ONG-ului sa fi fost ceva de genul: “se darama o cladire cu o insemnatate istorica pentru Bucuresti” sau “prin demolarea Halei Matache primaria pierde un simbol arhitectonic si istoric” ! Atata timp cat procesele castigate in instanta de Asociatia “Salvati Bucurestiul” s-au judecat in instante din provincie, iar judecatorii habar n-aveau cum arata “celebrul” edificiu – monument protejat, nu e de mirare ca s-a decis sistarea lucrarilor. In plus, ca de obicei, pentru proasta gestionare a aprobarilor din cadrul PMB pentru autorizatia Bd-ului Uranus, evident ca nu a fost sanctionat niciun angajat! Tipic pentru responsabilitatea bugetarilor, in general.

Chiar si asa, usurinta cu care Primaria a cedat in fata ONG-urilor e surprinzatoare. Mai nou, se va organiza un concurs de solutii pentru ocolirea halei Matache. Tare curios sunt cum va fi cosmetizat “pisu’ boului” de arhitectii zilei. Asta chiar e o provocare urbanistica de nivel dambovitean! Sa ocolesti o cladire care sta ca un rahat in mijlocul unui viitor bulevard dintr-o capitala europeana poate insemna un nou trend arhitectural, un concept unic, care cu greu va putea fi patentat. Intrebarea este cine va plati pentru “drepturile de autor”?

In acest sens, propun o transformare radicala a arterei ca sa inteleaga si cetatenii afectati de traficul actual ceva din ce li se intampla si sa fie in concordanta cu declaratia primarului general: sa schimbam denumirea bulevardului din Uranus in Urinus! Asa cum functioneaza si administratia publica locala. Exact ca “pisu’ boului”, vorba edilului sef.

E deja stiut! BNR modifica sistemul de creditare in Romania. Va reamintesc ca, cica, se face si o dezbatere publica pe tema asta. Cat de mult vor tine cont de “trancanitorii” – vorba Guvernatorului BNR – care comenteaza / fac propuneri pe acolo e lesne de inteles…

Banca asta Nationala, a romanilor, e vigilenta nevoie mare. Cu “dinozauri” care stau pe aceleasi posturi si de peste 20 de ani de zile (Guvernatorul nu e cel mai longeviv pe acolo, sunt altii din tinerete, care mai au putin pana la pensionare!), BNR se face ca ploua. Nu de azi sau de ieri, de mult timp incoace!

Inainte de inceperea crizei, cand ar fi trebuit luate cu adevarat primele masuri eficiente, factorii de raspundere ai BNR au dormit. Criza i-a luat prin surprindere! Un nou acord neprevazut cu FMI, noi ratari consecutive ale valorii inflatiei, noi justificari puerile si atacuri sub centura asupra Guvernului, sfaturi catre clasa politica etc. Parca am fi inainte de prima ninsoare cand “autoritatile au fost din nou luate prin surprindere”!

Adevarul este trist. Lupta conducerii Bancii Nationale pentru o imagine buna a tinut permanent locul ineficientei si tardivitatii in luarea deciziilor curajoase, atat de necesare mediului de afaceri romanesc. Parca, nici dac-ar fi “fata mare”, BNR nu si-ar dori sa iasa mai “virgina” din aceasta criza.

Orice s-ar intampla, cat de greu i-ar fi romanului de rand, BNR trebuie sa apara ca un pilon de stabilitate. Din pacate, a devenit atat de “stabil”, incat flexibilitatea si adaptarea la economia reala nu au avut tangenta cu realitatea.

BNR nu a avut niciodata o legatura  cu IMM-urile, cu evolutia mediului de afaceri, cu dezvoltarea capitalurilor autohtone sau posibilitatea accesarii unor credite normale. N-o intereseaza decat inflatia! Cu asemenea viziune, pana la toarta “cosului zilnic” nu mai asteptam nimic. Asa cum spunea Guvernatorul si in cazul creditelor in franci elvetieni, “solutia individuala” ramane de baza. BNR e stat in stat si nu are treaba cu cei care vor sa faca treaba si sa miste Romania inainte.

In afara stabilitatii artificiale a cursului de schimb valutar, BNR a lucrat mana in mana cu bancile comerciale straine si numai pentru ele. Cei care trebuiau sa impuna reguli mult mai stricte, cu multi ani inainte, s-au complacut in compromisuri si au oferit pe tava profit garantat SRL-urilor bancare. In nenumarate randuri, oficialii BNR au declarat public sprijinul neprecupetit pentru prosperitatea bancilor comerciale din “ograda”. Omorarea creditarii in actualele conditii economice globale, nu face face altceva decat sa subjuge “oile” (debitorii) unui sistem capitalist importat. Actuala criza nu salveaza “turma” de “lupii” bancari. Dimpotriva.

Cand citesti ca Banca Elvetiei a redus rata dobanzii de politica monetara a francului elvetian la zero!!! si constati ca la noi marjele de nesimtire ale bancilor nu au scazut – din contra, au crescut! – merita sa te intrebi daca exista o Banca Nationala si in Romania. Daca vezi ca dobanzile la credite in euro sunt de 2-3 ori mai mari decat in orice tara normala, mai bine uiti de “sprijinul” BNR! Cat priveste creditarea in moneda nationala, nu are rost sa mai comentez nimic!

Iata de ce bancile comerciale sunt relaxate. Nici macar nu se chinuie sa execute “mortaciunile” imobiliare din dotare! Efortul e prea mare comparativ cu castigul garantat de statul roman (Ministerul Finantelor) si BNR. In afara de “Prima Casa”, de credite restructurate sau refinantari, vom numara pe degete creditele noi pentru dezvoltarea acestei tari, indiferent de cine ar fi luate. IMM-urile au devenit cei mai mari restantieri la banci, in cazul “fericit” in care nu au dat deja faliment. Multe persoane fizice vor fi scoase din schema potentialilor clienti de banci odata cu adoptarea noilor norme privind creditarea. Cine a apucat sa se imprumute de la bancheri se poate considera deja un norocos. Chiar si la dobanzi foarte mari, a apucat sa ia un credit.

Asa ca, dragii mei bancheri, nu stiu ce sa fac. Sa va mai dau dracu’, sa nu va mai dau? Cred ca pierd timpul, fiindca “spate” mai tare ca BNR nu gasiti in alta parte!

PS: Daca cineva va citi si va interpreta acest articol ca o ura la adresa bancherilor se insala. Expunerea bancara a firmelor mele este zero. Sâc!

Articolul este doar o constatare.

Optimistii si pesimistii din imobiliare au, deopotriva, argumentele lor sa mai creada sau nu in acest domeniu.

In ultimii 20 de ani, nu putem vorbi de o revolutie imobiliara, decat la nivel juridic. Majoritatea imobilelor comuniste au fost vandute pe nimic titularilor de contracte. Astazi, peste 96% dintre romani detin o proprietate privata! Un procent record pentru o tara, avand in vedere ca in state dezvoltate, cu lunga traditie in real estate, procentul depaseste rareori 50%! Din punct de vedere al portofoliului imobiliar national, exista aproximativ 8 milioane de case (apartamente si vile). Din acest numar, imobilele noi (nu renovate sau consolidate), construite de la zero in ultimii 20 de ani,  nu depasesc cifra de 800.000. Acest procent mic, de circa 10 %, raportat la ultimile doua decenii, ne dezvaluie un adevar incontestabil. Romania are o piata imobiliara saraca, lipsita de o oferta serioasa, variata, din care un cumparator avizat sa aiba de unde alege.

Statisticile bancare estimeaza ca in ultimii ani peste 200.000 de imobile au ajuns in garantie la banci, ceea ce reprezinta un procent extrem de scazut, de aproximativ 2,5 %, din numarul imobilelor existente! Asta este o informatie pozitiva, care demonstreaza potentialul enorm de crestere a imobiliarelor in urmatorii 10-20 de ani. In tarile avansate economic, procentul depaseste lejer 10%! Faptul ca bancile nu au reusit sa dea mai multe credite decat in alte tari se datoreaza si politicii prudente a BNR. Prin parghile de care a dispus, Banca Nationala a influentat creditele imobiliare din Romania, care au fost si raman unele dintre cele mai scumpe din Europa. Daca a fost bine sau rau, ramane de vazut! Cert este ca multi contractanti de credite imobiliare si-au vazut drastic diminuate valorile proprietatilor cu care au garantat la banci pentru banii imprumutati. Deocamdata, dupa aparitia crizei, politica BNR a ajutat constant debitorii cu probleme, chiar si prin simpla mentinere a stabilitatii cursului de schimb al euro (mai putin pentru francul elvetian – datorita paritatii). La randul lor, bancile au oferit un suport temporar celor cu credite riscante, facilitand restructurari si refinantari celor care riscau sa intre in incapacitate de plata. Asta nu inseamna automat ca debitorii respectivi sunt acum fara griji, iar creditele lor nu pot deveni neperformante in viitor.

Chiar daca domeniul imobiliar a devenit neinteresant pentru multi potentiali investitori, fie romani sau straini, cine are ochi sa vada in perspectiva gaseste oportunitati certe.

Terenurile agricole sunt de 10-20 de ori mai ieftine decat in tarile europene cu traditie in agricultura si au o calitate a solului superioara. Reamintesc ca, inca din  1882, la Braila exista o bursa a cerealelor, de unde plecau cantitati impresionante de produse, pentru vremea respectiva. Avand in vedere anul agricol actual care a atins cote record pentru anumite produse, nu putem sa avem decat motive de bucurie. Pe langa latifundiarii autohtoni, fondurile de investitii straine sunt extrem de agresive in achizitiile de terenuri agricole. Chiar si exploatarea lor prin arendarea unor suprafete mari, constituie o afacere importanta in acest moment. Din anul 2014, cand, conform cerintelor Comisiei Europene, strainii vor putea detine terenuri in Romania, se intrevede o explozie a preturilor pe acest segment imobiliar. (Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabara, a cerut oficial ca aceasta interdictie sa fie ridicata in 2017)

In Romania nu exista multe imobile de lux. Confuzia dintre o locuinta de clasa superioara, cu imbunatatiri peste medie, si un imobil cu adevarat de lux este evidenta printre detinatorii de proprietati. Imobilele premium sunt extrem de rare pe piata imobiliara actuala si este o lipsa acuta de oferte pentru acest gen de investitie. Deocamdata, privilegiul luxului absolut in rezidentiale este precum o “floare de colt”. Totusi, exista si astazi, pe timp de criza, cateva sute de romani dispusi sa plateasca pentru aceasta nisa imobiliara, doar ca sa traiasca in conditii de lux, impreuna cu familiile lor, in tara in care au facut averi sau detin afaceri prospere. Luxul din tarile cu traditie imobiliara nu are echivalent in acest moment in Romania. Acest lucru va fi exploatat curand de dezvoltatorii cu experienta si “pedigree” imobiliar, care vor fi capabili sa ofere calitate occidentala garantata si servicii imobiliare integrate, oamenilor care-si permit luxul de a trai in… lux!

Romanii au descoperit avantajele shopping-ului dintr-un singur loc. Acest lucru i-a determinat in ultimii trei ani pe retaileri sa cumpere pentru extindere aproape toate terenurile bune. Fuziunile si achizitiile intre greii din domeniu se fac si se vor extinde pana cand acest segment de piata se va satura. Cine va fi mai agresiv va castiga un procent mai mare dintr-o afacere sigura, care nu are cum sa dispara niciodata. In acelasi timp, mall-urile se repozitioneaza si-si redefinesc existenta. Unele se vor inchide, altele se vor (re)construi pe concepte noi, evitand greselile trecutului. Pentru moment, piata este deja supraaglomerata si, datorita conjuncturii economice globale, orice noi investitii devin mult prea riscante.

Proprietatile din Romania s-au impartit deja in doua categorii distincte: imobilele care conteaza si cele care nu mai conteaza. Cele care conteaza sunt vandabile oricand, chiar si in perioada de criza economica, la un pret mai mare decat cel de achizitie/constructie. Rentierii care obtin un venit anual constant peste cea mai mare dobanda bancara, luand in calcul si inflatia, se incadreaza in aceeasi categorie. Viitorul imobiliarelor va forma o noua categorie de dezvoltatori, care nu vor lucra niciodata pe stoc si vor livra numai produsele cerute de cei care pot cu adevarat sa cumpere, nu doar doresc!

Recesiunea economica globala a demonstrat ca si in Romania multe imobile nu mai prezinta interes pentru nimeni. Nu se pot vinde – indiferent de cat se cere pe ele – si nu mai sunt primite ca garantie de nicio banca. Acestea sunt imobilele care nu mai conteaza. Si vor fi din ce in ce mai multe. Pariul imobiliar este extrem de simplu si va fi castigat de cei care vor face diferenta intre imobilele care conteaza si cele care nu mai conteaza.

Odata cu aparitia crizei, forta de munca din Romania nu a devenit mai bine pregatita sau mai responsabila. Nici salariile mai mici, nici cautarile mai lungi dupa un loc de munca nu au schimbat atitudinea angajatilor. Dupa 20 de ani de explozie a diplomelor fara valoare, rezultatele de la ultimul bacalaureat au creat o oportunitate majora pentru angajatori. Astfel, peste 100.000 de tineri, majoritatea provenind de la licee teoretice au ajuns in lumea reala.

Scolile profesionale, adevaratele incubatoare de meseriasi din “epoca de aur”, pot redeveni ceea ce au fost odata. Romania poate cunoaste o noua (re)evolutie sociala si profesionala. Dupa Revolutie, invatamantul romanesc s-a degradat de la an la an. Aparitia universitatilor particulare a indus ideea falsa ca, avand o diploma, toti oamenii pot deveni sefi. Multi au uitat ca dintr-o meserie oarecare, practicata cum trebuie, se poate trai decent.

Dovezile lipsei de meseriasi adevarati sunt indubitabile si se manifesta in prezent la toate nivelurile de activitate. Oare cati zidari, tamplari, cizmari sau electricieni profesionisti lipsesc acum pe piata muncii? De cate ori o persoana care a renovat un imobil nu s-a lovit de incompetenta meseriasilor de pe santier? Serviciile deplorabile din turism nu sunt oare o consecinta a neprofesionalismului cauzat de o scolarizare superficiala? Cati dintre noi nu a trebuit sa ne informam temeinic pentru a rezolva o problema tehnica pentru simplul motiv ca “specialistii” din domeniu nu generau incredere? Cati buni meseriasi au plecat deja in strainatate pentru salarii mult mai mari? Lipsa scolilor de meserii si-a pus amprenta pe calitatea vietii fiecarui roman.

Printr-o simpla decizie, care putea fi luata cu multi ani inainte, copiatul la examene a disparut si patru din cinci absolventi nu au trecut proba bacalaureatului. Acestia nu se vor putea inscrie la nicio facultate! Vi se pare ceva anormal? Trist era pana acum, cand orice absolvent de liceu, se ducea linistit la examen, copia sau dadea spaga pentru a afla subiectele. Ulterior, pentru ca a facut dovada “cunostintelor” din liceu, avea toate atuurile in fata parintilor sa le ceara dreptul de a se inscrie la o facultate. Si, hai sa fim seriosi, ce parinte nu incurajeaza un copil sa mai stranga o diploma la CV? Povara financiara asupra familiei palea in fata mandriei ca “plodul” a ajuns student. Paradoxul situatiei este tocmai faptul ca, si dupa ce absolvea cu “brio” facultatea, devenea automat posesorul unei diplome fara valoare. Era doar inca o diploma! Atat! Valoarea lui pe piata muncii era aceeasi ca inainte de bacalaureat. In schimb, pretentiile financiare si de statut ale unui absolvent de invatamant superior sunt cu totul altele! Asta in conditiile in care multi intrusi cu diplome au intrat in sistemul bugetar sau in companii private, urmare a metodelor practicate anterior. Asa am ajuns sa ne miram de ce gasim atatia incompetenti in posturi importante.

Cand s-au dat rezultatele finale si la sesiunea din toamna a bacalaureatului, toata presa a explodat: “dezastru la bac”, “invatamantul romanesc e la pamant” etc. Crin Antonescu s-a repezit sa-i ceara demisia ministrului invatamantului, dand dovada de o lipsa crasa de viziune antreprenoriala! Cu cine ar trebui sa faca patronii de IMM-uri productie si prestari servicii. Cu politicieni sau cu meseriasi? De aceea, in scolile de meserii nu s-au mai format  meseriasi adevarati de cateva generatii, iar forta de munca specializata este foarte slab reprezentata.

Bucurati-va, patroni! In urmatorii ani, vom avea sansa sa primim la interviuri oameni care nu-si doresc financiar mai mult decat pot demonstra si vor avea poate cunostinte temeinice in meseria pentru care au aplicat. Nu trebuie o facultate pentru a fi un bun meserias! Mai mult, respinsii de la bacalaureat au o sansa extraordinara! Pot intra pe cateva nise de pe piata muncii unde au ocazia sa castige mai mult decat orice absolvent de facultate, posesor de diploma fara valoare. Ce patron credeti ca nu ar plati bine un bun meserias, fie el tamplar, otelar, fierar betonist etc, daca in urma activitatii acestuia beneficiarii ar fi multumiti si profitul firmei ar creste? Ce antreprenor roman nu ar aprecia munca unui tanar specializat intr-o meserie de care el are nevoie ca sa-si extinda activitatea? Faceti un sondaj de opinie printre intreprinzatorii privati si veti avea o mare surpriza! Nu in ultimul rand, parintii copiilor respinsi pot sa se relaxeze. Cheltuielile vor fi mai mici, odraslele lor se vor apuca mai repede de treaba si vor trai pe propriile forte, in lumea reala. Cine isi va dori mai mult, va invata in paralel cu slujba, poate deveni sef peste alti meseriasi, poate face o facultate care sa-i aduca plusvaloare reala, nu numai o diploma de doi bani. Cati dintre noi nu am mers la facultati, impinsi de la spate de parintii nostrii, de frustrarile sau dorintele lor si am ajuns sa profesam in alt domeniu?

Societatea civila, statul, mediul privat, nu trebuie sa se ingrijoreze de rezultatele de la ultimul bac. Normalitatea in invatamant a reaparut dupa 21 de ani de framantari inutile ale ministrilor din educatie care s-au perindat prin Piata Victoriei. Mai multe sanse au unii din cei 100.000 de respinsi la bac sa devina intreprinzatori fata de absolventii de facultati din anii anteriori.

Nu am facut si nu fac  politica. Nu am avut niciodata vreo functie publica.  Nu sunt membru al niciunui partid si nu ling “blidul” la nicio formatiune. Pur si simplu, nu vreau sa ma implic in lucruri care nu ma caracterizeaza. In schimb, ca simplu cetatean, ma intereseaza cine imi reprezinta interesele la nivel socio-profesional. Toata viata am fost un mic intreprinzator privat. Nu am lucrat niciodata la stat. Astfel, in mod natural, de 21 de ani, ma asociez politic cu un concept liberal. De-a lungul timpurilor, am trait si momente bune si mai putin bune. Nu ma plang de nimic. Acum doar exprim o opinie politica personala.

Nu am asteptat niciodata ceva deosebit de la politicieni. Am vrut doar sa inteleg cum gandesc alesii ca sa-mi pot apara interesele si sa ma concentrez pe business-ul meu. Cred in viitorul acestei tari si nu m-am gandit vreodata serios sa emigrez. Dupa cateva alegeri libere, mai mult sau mai putin comentate de analisti, am reusit sa-mi fac o parere despre cine intra in politica si mai ales de ce? Asa am ajuns sa concluzionez ca, dupa Revolutie, au exista doar cativa politicieni care au intrat  pe aceasta scena dupa ce au facut bani, nu ca sa faca bani.

Pe vremea cand prim ministru era liberalul Tariceanu, aveam sentimentul ca era cineva la guvern care se pricepe la economie. Faptul ca venea din mediul privat si avea in spate o afacere personala, era o garantie. Cel putin teoretic. Acum, practic, la conducerea PNL s-a infiripat o persoana care nu a avut legatura directa cu economia de piata! De cand am auzit de Crin Antonescu, nu imi aduc aminte sa fie mentionata pe undeva o minima activitate economica privata a acestuia. Poate nu sunt bine informat!?… Mi-ar placea sa gresesc. Personal, nu realizez din ce traieste acest individ. Ca sa sa fii liber si independent financiar, in adevaratul sens al notiunii de privat, ca sa poti sa aperi interesele celor care creaza locuri de munca, consider ca o minima experienta in domeniu este obligatorie. Pana acum, prea putini oameni de afaceri si-au pus problema cine-i reprezinta politic cu adevarat. Eu am inceput sa-mi dau seama de “valoarea” lui numai atunci cand am realizat ca acest personaj nu se poate lauda cu absolut nicio realizare in domeniul privat! In acest context, cum poate un individ ca el sa reprezinte intreprinzatorii romani?

Dupa declansarea crizei, aceasta categorie sociala, care se dorea la un moment dat a fi clasa de mijloc in Romania, aproape a disparut in contextul economic global. Astazi, sub “bagheta” magica a liderului PNL, aceasta expresie/titulatura economica nu mai exista in repertoriul flacaului liberal. In schimb, convulsiile sale demagogice, fara un obiectiv liberal bine definit, sunt omniprezente. Niciun intreprinzator privat nu cred ca se simte avantajat in acest gen de onanie politica, cu care liderul PNL crede ca iese in evidenta! Asta nu inseamna ca ceilalti politicieni sunt mai breji.

In apoape toate discursurile sale, atat cat ma lovesc eu de ele, nu am regasit o vorba despre o strategie de dezvoltare a clasei de mijloc. In perioada anterioara anului 2008, se vorbea chiar si de low-midle class sau uper-midle class. Acum investitorii autohtoni care mai supravietuiesc vremurilor, nu mai sunt reprezentati politic de nimeni. Sutele de asociatii ale intreprinderilor mici si mijlocii, infintate in diverse segmente economice, sunt paralizate de lipsa unei reprezentari nationale. Nimeni nu poate sa spuna cati antreprenori roamani mai exista in Romania! Absolut nimeni!

Din pacate, seful PNL are alte preocupari, in niciun caz acelea de a se lupta pentru interesele si greutatile oamenilor de afaceri romani, in spiritul unui liberalism autentic.  Nu cred ca maestrul “liberal” Crin Antonescu a pomenit vreodata de importanta brandurilor de familie, de forta valorilor profesionale individuale stranse sub un partid reprezentativ sau de armonia comunitatii liberale, pentru evolutia societatii in ansamblu.

Daca am face o analiza comparativa intre reprezentativitatea firmelor straine si cea a IMM-urilor autohtone, vom constata instantaneu ca nu exista comparatie. Pana si FMI a facut lobby si “si-a bagat coada” in deciziile cu tenta liberala ale actualului guvern. Pentru IMM-uri solutia individuala a ramas singura alternativa viabila. Fiecare om de afaceri, mai mic sau mai mare, incearca sa mearga inainte si sa se descurce cum poate. Grija pentru interesele si framantarile acestora, la nivelul conducerii liberale, a ajuns o utopie. Cine sa lupte politic pentru intreprinzatorii privati? Un mic trepadus care se da liberal, dar care habar n-are ce inseamna sa dezvolti o afacere serioasa in Romania? Hai sa fim seriosi…

Daca credeti ca tot ce e scris mai sus n-are legatura cu imobiliarele, lasati-va de ele si intrati in politica!

Daca mai are cineva vreun dubiu ca acest lucru se poate intampla, e bine sa se mai gandeasca inca o data. Pentru cei care inteleg domeniul imobiliar, este evident ca segmentul rezidential a fost sustinut in ultimii 3 ani de statul roman. Programele “Prima casa” au mentinut pe linia de plutire tranzactiile incheiate cu locuinte. Chiar daca preturile imobilelor au scazut considerabil in ultimii ani, nimeni nu poate garanta ca acestea au atins pragul de jos. Reperul de baza in majoritatea negocierilor se invarte in jurul sumei de 60.000 euro. Fie ca vorbim de Capitala sau de orasele mari din provincie, starea de spirit care-i caracterizeaza pe potentialii cumparatori de case se manifesta prin asteptare. “Prima casa 4″, ultima forma propusa de Guvern, a demonstrat ca, in actuala conjunctura economica globala, clientii interesati de o achizitie prin acest program asteapta inca o micsorare a preturilor imobilelor. Desi numarul de banci intrate in jocul imobiliar propus de  Guvern a crescut, s-a observat imediat ca bancile nu au mai fost asaltate de clienti, ca la inceputul acestui fenomen. Oricum am privi lucrurile, prudenta eventualilor cumparatori are argumente valabile. Pietele financiare sunt bulversate de scaderea ratingului SUA, dobanzile bancare la credite sunt din ce in ce mai scumpe, garantiile cerute de banci intrec uneori limita prudentei rezonabile. Peste toate acestea, in continuare este (pre)vizibil trendul descrescator al preturilor pe segmentul rezidential.

Lovitura de gratie pe piata imobiliara romaneasca au dat-o bancile, iar aceasta ar putea fi finalizata de Guvern. Bancile nu risca nimic in continuare, pentru ca au negociat cu statul cum nu se putea mai bine. Practic, au prevazut ca in 20-30 de ani, apartamentele cumparate astazi vor putea  ajunge la 50% din valoarea actuala. Indiferent de evolutia pietei imobiliare romanesti, bancile sunt acoperite integral. Daca guvernul ar fi luat o masura simpla, respectiv micsorarea la jumatate a plafonului de 60.000 euro, care sustine si astazi achizitiile imobiliare, probabil am fi aflat valoarea reala prevazuta in timp de banci, fara sa mai avem nevoie de “ajutorul” lor. Ipotetic vorbind, daca de maine Programul “Prima casa” s-ar desfiinta, segmentul rezidential nu ar suferi o prabusire atat de mare a  preturilor comparativ cu o injumatatire a sumelor garantate de stat, la 30.000 euro. Totusi, numai astfel  piata rezidentiala s-ar regla singura si ar fi cu adevarat libera.

In aceste conditii, prima reactie a potentialilor cumparatori ar fi de satisfactie. Cei care au avut rabdare sa scada preturile, cei care au avut norocul sa nu cumpere inainte si-ar vedea rasplatita intuitia asupra involutiei valorilor apartamentelor. Luand in considerare ca peste 80% din tranzactiile deja incheiate au fost facute pe segmentul rezidential vechi – blocuri construite acum 20-30 de ani, putem intelege de ce o noua masura guvernamentala ar putea fi posibila. Chiar in conditii de garantare a pretului, imobilele tranzactionate si-au continuat deprecierea. Inclusiv cei care au cumparat un apartament intr-un bloc vechi sunt constienti ca peste 30 de ani, cand vor termina rambursarea creditelor, valoarea apartamentelor achizitionate nu va fi mai mare decat pretul achitat initial. Singurul argument major care a determinat peste 40.000 de romani sa cumpere prin programul guvernamental a fost sentimentul proprietatii. Asta, in conditiile unei poveri financiare pe termen lung, care implica si riscul cresterii euribor pe termen mediu sau lung si al unei fluctuatii nedefinite a monedei nationale.

A doua reactie a eventualilor clienti interesati de apartamente ar fi greu de prevazut. De la o panica artificiala la o neincredere totala in viitorul imobiliar ar fi doar un pas. O gandire simplista ar determina doritorii de case sa-si reconsidere total pozitia fata de oportunitatea cumpararii in detrimentul inchirierii. Grilele preturilor notarilor, desi neintelese chiar de cei care le folosesc, au luat corect in considerare preturi mult mai mici decat valorile la care s-au facut tranzactiile din ultimii 2 ani. Sa fie un semn de inteligenta, profesionalism, sau chiar un preambul pentru un scenariu real?

Iluzia preturilor de dinainte de 2008 a fost spulberata. Conjunctura negativa pe plan mondial nu genereaza confortul sau siguranta revenirii pietei rezidentiale din Romania in urmatorii ani. Daca depunerile populatiei in bancile din Romania au crescut, nu inseamna ca increderea in economie exista. Consumul imobiliar a ramas valabil pentru 2 produse de baza: cele de necesitate absoluta si cele care merita toti banii, din punct de vedere investitional. Intrebarea este: daca nu sunt absolut necesare si pot fi si inchiriate oricand, mai merita cumparate apartamentele vechi in conditiile deprecierii lor? Atata timp cat rata dobanzii lunare la un credit este mai mare decat chiria, evident ca numai bancile si statul pot sa incurajeze o investitie imobiliara fara viitor!

In tari cu trecut comunist, autoritatile au luat masuri ferme si au pus in lumina orice cladire istorica, aducand plusvaloare zonelor cu potential turistic. Proprietarii spatiilor comerciale, ai hotelurilor din Praga, Varsovia sau Budapesta au avut sprijinul autoritatilor locale. Peste tot in Europa Occidentala exista strazi pietonale unde comertul este infloritor. S-au realizat parteneriate public-private, s-au renovat pe exterior toate cladirile – fara exceptie -, au fost instituite reguli pentru toti comerciantii. Rezultatele se vad in statisticile privind cifrele de afaceri ale comerciantilor si in numarul de turisti atrasi. Evident, si incasarile autoritatilor au crescut exponential.

In Bucuresti, asistam de 20 de ani la reconstructia Centrului Vechi. Nici acum, Primaria nu a reusit sa contureze macar o zona cu un aspect decent. Langa terase elegante si atragatoare, zac nenumarate ruine. Neputinta sau indolenta? Romania cauta solutii sa atraga mai multi turisti straini, dar in Capitala nu pune in practica solutiile aplicate in alte orase europene. Cand vremea este frumoasa, Centrul Vechi ar fi de departe cel mai frumos mall in aer liber. In weekend si seara, zona este invadata de straini si localnici. Cu toate acestea, potentialul turistic este departe de profitul ce ar putea fi generat de o exploatare integrala a zonei. Contrastul dintre frumusetea “Micului Paris” de altadata si corcitura urbanistica actuala aduce prejudicii importante. Inexistenta locurilor de parcare in apropiere determina multi bucuresteni sa ocoleasca zona. Toti edilii perindati pe la Primaria Capitalei au promis crearea unui nou pol de atractie in Zona Istorica. ONG-urile se bat in piept ca lupta pentru un concept architectonic european al Bucurestiului. Asociatia “Salvati Bucurestiul” si altele ca ele ar trebui sa aiba o viziune mai ampla. Reconstructia Bucurestiul poate incepe cu restaurarea lui, incepand cu ruinele Centrului Istoric. Sa te lauzi ca blochezi PMB in instante si sa nu oferi sprijin pentru valorificarea comorilor urbanistice ale orasului, seamana mai mult cu apucaturile politicianiste.

Zona Istorica a Capitalei face parte din patrimoniul imobiliar al tarii. Oare, exista astazi, la nivelul Primariei, un inventar clar privind situatia juridica a terenurilor libere, a ruinelor, a cladirilor parasite sau nelocuibile, a imobilelor aflate de ani de zile in stare grava de degradare? Daca da, de ce nu se infiinteaza parteneriate in scopul dezvoltarii zonei si integrarea intr-un concept urbanistic unitar? Daca nu, ce se poate face in continuare? Imobilele private pot intra intr-un program de reabilitare / reconsolidare imediata, iar cele care nu au statut clar pot intra in proprietatea sau administrarea Primariei, prin acte legislative care stau la indemana autoritatilor. Statul trebuie doar sa reglementeze ceva ce-i sta in putere. Imaginati-va un Centru Vechi frumos, cu toate strazile refacute, cu cladiri renovate, magazine stralucitoare si restaurante atragatoare, dintr-un cap intr-altul. Asa am intra si noi in randul civilizatiei europene si ne-am mandri in Bucuresti cu o zona speciala, in care am putea invita oricand cu placere un prieten sau partener de afaceri din alta tara.

Imaginea Capitalei noastre ar fi alta, turismul in zona ar fi infloritor, taxele percepute de Primarie ar fi pe masura si justificate in acelasi timp, Pe straini nu-i intereseaza ce probleme tehnice sau juridice avem noi in Centrul Vechi. Ei doar vad, simt, fotografiaza si spun mai departe. Cei care nu ocolesc Zona Istorica raman fascinati de anumite  imobile, dar dezamagiti in egala masura de ce vad in jurul lor. Ruinele Bucurestiului sunt o comoara neexploatata, care asteapta sa fie scoasa la lumina.

Intr-unul din editorialele trecute am folosit sintagma “femeie trofeu”, care a starnit unele reactii. Imobiliarele sunt in vacanta, criza a devenit rutina, asa ca relaxati-va!… Incercati sa intrati intr-o noua dimensiune. Nu vom vorbi despre femei, in general. Incercati doar sa va imaginati portretul unei femei trofeu.

Pentru mine, viata in sine este un trofeu. A darui viata este o victorie, o biruinta, un trofeu castigat de o femeie. Primele vorbe dulci, primele imbratisari si sarutari, le primim de cand vedem lumina zile. Ne calauzesc existenta, ne mangaie si ne ocrotesc. Dumnezeu ofera fiecarui nou nascut sansa de a fi un trofeu. Pentru mamele noastre, cele mai dragi trofee de pe pamant sunt copiii.

Cati dintre noi si-au contemplat parintii ca pe niste castigatori de trofee? Daca ei se sacrifica pentru noi ca pentru un trofeu, ce facem noi in viata pentru ei? Cand crestem, in tumultul cotidian, ne traim viata altfel. Alergam dupa lucruri marunte, iar in goana dupa succesul de moment, uitam sa purtam mai departe spiritul de invingator. Le purtam brandul si ne mandrim cu parintii nostri. Pana intr-o zi cand uitam sa trecem sa ii vedem. Stim ca sunt ai noastri, mandria propriului trecut. Pana la urma, orice trofeu ramane in istorie, o amintire frumoasa.

In goana dupa un viitor mai bun, luptam zi de zi pentru un nou trofeu, mai frumos si mai stralucitor. Pentru un barbat adevarat, femeia iubita este trofeul cu care se mandreste. Fie ca e sotie, iubita sau o dragoste secreta, acest trofeu este dedicat exclusiv sufletului sau. Este ceea ce-l reprezinta si il caracterizeaza. Pentru o femeie puternica, barbatul vietii ei este trofeul din vis! Este ceea ce si-a dorit dintotdeauna. Un vis implinit, alaturi de care poate evolua in viata pentru a dobandi noi trofee!

Daca s-ar face un clasament al celor mai valoroase trofee umane, femeile ar lua primele trei locuri. Barbatii ar lua numai mentiuni. Nici nu ar putea fi altfel, atata timp cat doamnele sunt cele care dau nastere la trofee mai mici. Daca barbatii sunt suparati sa ia o pauza… Ei doar asigura conceptul si primesc diplomele de onoare, cu numele lor pe ele. Asta, numai daca au avut onoarea sa stranga in brate, sa iubeasca si sa se  dedice unui trofeu.

Castigarea unui trofeu este un vis implinit. Il meriti, pentru ca ti-e dedicat si i te dedici. Ai luptat pentru el. Asa realizezi cat de norocos esti. Femeia trofeu este ca un zmeu. Dupa ce ii dai aripi, tine doar de tine sa te faca zeu si va sta cu tine cand iti este greu. Pentru mine, asa arata femeia trofeu.

Trofeele umane sunt rare. Nu toti avem noroc si acces la oameni trofeu, fie barbati sau femei. Conjcuntural, instinctiv si caracterial, prioritatile in selectie sunt diferite. Si totusi, printre noi, exista trofee. Trebuie sa le cucerim si sa demonstram permanent ca le meritam.

Multi romani s-au intrebat de ce nu se deblocheaza creditarea. Studiul de caz de mai jos va poate da de gandit.

“Un cioban isi pastea oile pe o pajiste, la un moment dat zareste un hotel, isi lasa oile si se duce direct in hotel.

Acolo il intampina patronu si ii zice:
Patronul: Ce e cu dumneata aici? Nu cazam ciobani!
Ciobanu: Stiti, eu sunt cioban, sunt obosit si vreau ca in seara aceasta sa dorm la dvs. in hotel .. e singurul din zona, va platesc 1000 de euro.
Patronul: 1000 de euro pentru o noapte ? … Sigur poftiti in camera rezidentiala!
Ciobanul: Stiti, in seara aceasta as dori si eu o domnisoara daca se poate ……. va mai dau 1000 de euro. Patronul se conformeaza si ii aduce o domnisoara, dupa ce termina treaba ciobanul il cheama pe patron din nou.
Ciobanu: Stiti, nu m-am saturat numai cu domnisoara pe care a-ti adus-o dvs., am vazut pe hol o doamna innalta, blonda superba …… daca se poate …… sa o chemati la mine ……..
Patronul: Poi aia e nevastamea!
Ciobanul: Va mai dau 3000 de euro.
Patronul: Inca 3000 .. mmmm… OK.
Dupa ce termina treaba si cu nevasta patronului , ciobanul il cheama iar.
Ciobanul: Stiti, m-am simtit extraordinar cu sotia dvs. dar parca nu a fost de ajuns. Lipseste ceva din ospitalitatea acestui hotel.
Patronul : Ce vrei, domnule, sa spui ?
Ciobanul: Stiti , mustacioara asta dvs ma excita teribil, daca mi-o s*gi iti mai dau 5000 de euro.
Patronul : Pfff inca 5000… 10000 intr-o singura noapte……asta da noroc, Ok
In timp ce patronul isi facea treaba ciobanul incepe sa rada in hohote … timp de 10 min. La un moment dat patronul se opreste din lucru si il intreaba nervos.
Patronul: Ce ai domnule de razi?
Ciobanul : IN VIATA MEA NU AM AVUT ATATEA DATORII! DAR MA SIMT ASA DE BINE!”

MORALA: Decat sluga la ciocoi, mai bine cioban la oi!…

Am vazut filmul “Inside job”. De doua ori. Merita! Documentarul trebuie vazut si revazut. Chiar avem de ce sa ne crucim, dar si ce invata. Concluziile mele le transmit pe scurt. Rog pe cei care n-au apucat sa-l vada, ori sa faca rost de el, ori sa nu comenteze pe langa subiect. Acest gen de film nu se adreseaza celor care traiesc de pe o zi pe alta sau care au o gandire limitata.

1. In Romania, falimentul Bancorex a demonstrat ca o companie mare nu este lasata in voia sortii. Poporul a inghitit toate pierderile bancii. Cu criza e putin altfel… Saracul sufera cel mai mult, clasa medie se “stafideste”, iar bogatii prospera si mai mult! Viata vinovatilor crizei merge nestingherita inainte. Ei raman nepedepsiti pentru ca bancile si guvernele, indiferent de coloratura politica, sunt mana in mana, peste tot in lume. Puterea banilor si lacomia cumpara aproape tot: politicieni, voturi, profesori consacrati, avocati cu renume, experti dovediti, analisti credibili, opiniile specialistilor, tot ce conteaza pentru a-si atinge interesele murdare. Oamenii care au declansat criza in America sunt in posturi cheie in continuare. Pe vremea falimentului Bancorex, Guvernatorul BNR era acelasi, iar seful Directiei de Supraveghere din BNR era Nicolae Cinteza. Cine credeti ca este acum in aceeasi functie?

2. Criza din SUA a demonstrat ca si in tara democratiei se pot incalca legile, se pot corupe autoritatile, se pot manipula legile, prin lobby. Toate acestea in numele “prosperitatii” populatiei si a liberalizarii sistemului financiar bancar.  Mai mult, uneori, autoritatile nici macar nu trebuie corupte, pentru ca incompetenta lor este crasa, la cel mai inalt nivel. Si la ei exista profesori la facultati prestigioase – Harvard, Columbia Business School – consultanti personali ai presedintilor, care s-au dovedit a fi niste gunoaie umane, pentru ca au pus umarul la haosul economic actual. Bancile comerciale si fondurile de investitii au castigat miliarde de dolari pe seama “credibilitatii” acestor oameni, platiti cu multe milioane ca sa previna criza. In Romania, legile se incalca frecvent, chiar de autoritati, iar liderii de opinie, profesori sau specialisti, nici nu trebuie corupti, pentru ca se ofera pe maruntis. Ca in comunism… Obligatii!

3. Norocul nostru in criza mondiala a fost ca sistemul financiar bancar autohton  era primitiv in momentul declansarii recesiunii economice mondiale. In SUA complicitatea autoritatilor si interesele bancherilor au dus tara spre dezastru. “Criza nu e un accident!”… spunea cineva in filmul respectiv. Da, nu e un accident, este o premeditare vadita. Total “intamplator”, majoritatea persoanjelor cheie din documentar erau evrei, cu functii de conducere de prim rang. Foarte interesant mi s-a parut aspectul legat de responsabilitate. Daca ati crezut ca in Romania fuga de raspundere e nativa, dupa ce veti viziona filmul o sa observati ca este un fenomen mondial. Si la ei e la fel. Lumea e un sat mic!

4. Reglementarea sistemului economic sta in mainile catorva persoane. De obicei, aceleasi! Cel mai bine lucrezi cu oamenii care stiu unde e “mierea” din finantele unei tari. Ce rost are sa-i schimbi daca ei se ofera sa-ti umple sacul. Functiile economice cheie din SUA sunt disponibile pentru aceleasi persoane de vreo 30 de ani. Si la noi, Guvernatorul sta in acelasi fotoliu de la Revolutie incoace. Mai are 10 ani! Nu mai sunt multi, doar 10 anisori. Apoi vor veni la putere odraslele lor sau acolitii de incredere. Pana atunci, piata bancara va fi atat de reglementata ca tot poporul va fi dator pe viata la bancile private straine. La inceput au fost creditele cu buletinul, apoi cele de consum, au urmat creditele ipotecare si imobiliare. Vin puternic din urma datoriile pentru asigurari si sanatate. Nu de alta, dar daca moare de stres titularul unui credit, sa platesaca copiii lui in continuare, ca sa nu fie pierderi pe sistem. Evident, sistemul bancar.

4. Agentiile de rating din SUA sunt o categorie aparte in lumea asta. Teroristii ar putea sa se orienteze linistiti spre sediile lor si ar face un pustiu de bine omenirii. Daca exista vreo institutie in lumea asta unde se poate preda terorismul financiar-bancar, sediile agentiilor de rating Mood’s, Standard & Poors si Fitch ar fi locul ideal pentru initiere. Culmea, clasificarile facute de agentiile respective erau platite tocmai de cei care minteau si furau actionarii: bancile de investitii. Simbioza perfecta! Platesti sa manipulezi, pana obtii ce doresti. Majoritatea evaluarilor au fost false, obtinute fraudulos. Asa s-a ajuns la criza! Prin minciuna, furt si lacomie fara limite. La noi statisticile si evaluarile facute de institutiile abilitate aproape ca nici nu conteaza. E mult mai bine asa!

5. Daca nu stiti ce este o firma de audit, interesati-va! In SUA, ele s-au implicat activ in declansarea crizei. Va aduc aminte ca celebra companie de audit Arthur Andersen distrugea documentele contabile ale Enron, la cererea clientilor, care plateau sume colosale pentru acest serviciu. Modificarea registrelor financiare ale companiilor mari de catre firmele de audit este probabil o traditie in domeniu. Chiar daca aceasta firma de audit a disparut, ea a fost inghitita de altele de top din acelasi domeniu si “specialistii” au schimbat doar ecusonul. Iata de ce este buna o casa de audit cu prestanta. Prietenul la nevoie sa cunoaste. In orice situatie, chiar si la escrocherii! In Romania, orice anchetat pe teme economice plateste repede o expertiza a unei firme internationale de audit ca sa demonstreze in instanta ca nu a furat! Oare de ce?

6. Bula financiara a declansat bula imobiliara. Daca bancherii nu stiu ce sa faca cu cifrele atunci cine mai stie? Bonusurile lor depind de cifre, de profiturile virtuale, nu neaparat de realizarile palpabile. Uite-asa poti sa ai gunoiul sub pres – credite neperformante – si sa ai un “parfum” de numere sclipitoare, in hartiile pe baza carora esti remunerat. Salariul e salariu, dar bonusurile fac diferenta! In Romania, Ionut Costea, presedintele EximBank – una dintre cele doua banci de stat, alaturi de CEC – are 27.000 euro pe luna! Nu va intrebati ce bonusuri ia pe langa, aflati doar ca are clauza de reziliere a contractului de 850.000 euro si castiga 486.000 euro pe an. Daca esti cumnat cu “prostanacul” orice este posibil. Apropo, tovarase Mircea Geoana, nu mai aveti vreo sora mai mica?

7. Daca nu risti, nu castigi! Dar ce spuneti daca risti, pierzi si ti se rupe? Fara sa ai nici o raspundere! Cum e? Acest raspuns il cunosc majoritatea bancherilor care au acordat credite cu risc mare, in urma caraora bancile au luat teapa! Nu va bucurati inca!… Doar in prima etapa au luat teapa, fiindca apoi au infipt-o adanc mai departe in spatele celor care au luat credite, marindu-le ratele lunare, prin comisioane noi, prin orice putea sa le acopere hotiile sau nesimtirea. Cand criza a aparut in Romania, la fel ca in SUA, sistemul bancar a intors spatele societatii. Din nou, bancile si statul si-au dat mana si au facut front comun impotriva clientilor si contribuabililor. Criza nu a oprit faradelegile bancherilor si bonusurile au continuat sa curga! Doar nu credeti ca bancherii din SUA gandesc diferit de ai nostri.

8. Serviciile secrete din orice tara nu dorm. Din pacate, desi baietii isi fac datoria, rapoartele cu informatiile colectate raman prafuite prin niste sertare. Aici, fenomenul de lobby isi spune cuvantul. Cand e vorba de politica si bani multi, nici FBI nu mai conteaza. Interesele sunt atat de mari ca nimic nu mai este relevant. Sistemul de furt si de vot trebuie intretinut si imbunatatit. Permanent! Faptul ca Barak Obama a ales aceiasi oameni in posturile cheie demonstreaza ca politica este o curva sadea, all over the world! Scoala de prostitutie este perpetua, nu tine neaparat de sex, ci de bani, putere, voturi, interese, complicitate si lipsa de caracter. Daca credeti ca securistii de la noi nu si-au facut datoria va inselati! Din pacate, tot fara rezultate. Ca la ei si ca la altii care sunt la pamant, in criza.

9. Pana mai ieri am crezut ca universitati precum Harvard, Columbia Business School sau London British School sunt etaloanele educatiei si demnitatii profesionale. De cand Harvard-ul a ajuns in mana unui fond de investitii evreiesc m-am linistit! Baietii sunt scalvii sistemului mondial inca din studentie. Li se face profilul, se strang probe, se completeaza dosarul etc. Apoi, absolventul este pus la produs, ca orice curva, pentru o agentie de rating, o banca de investitii sau una comerciala. Asa devine un “profesionist” in domeniu si lucreaza exclusiv pentru ei. In Romania nu putem spune ca avem scoala si profesori. Bacalaureatul si examenul de licenta au demonstrat acest lucru. Se descurca fiecare cum poate. Daca esti filmat, furi mai greu! Fostul premier Adrian Nastase, profesor la mai multe facultati, desi nu a apucat sa ajunga deloc pe acolo, e platit pentru asta. Acest sistem nu l-a inventat el. Rectorii octogenari de la facultatile private se folosesc de numele lui si platesc pentru asta. Iar Adrian sta. Ii place postura.

10. In SUA lobby-ul este la mare cinste. Daca stii sa faci din vorbe bici si sa tai facturi grase, lucrezi cu cei mai buni oameni din domeniu. In lobby, diplomatia si coruptia se intrepatrund pentru un scop unic: banii. Daca vrei sa manipulezi publicul sau autoritatile, atunci comanda un studiu, un articol, o lucrare, un raport, o expertiza, o opinie de la cei care conteaza si au influenta. Pana si cei mai mari profesori emeriti de la cele mai prestigioase facultati din lume devin lobby-isti activi pentru diverse sume de bani. Un reprezentant de frunte al Romaniei in Parlamentul European, Adrian Severin, cunoaste bine acest fenomen. Dar, nici acum nu s-a lasat batut! Bravo tie, Adriane!

Daca credeati ca astazi nimic nu mai seamana cu trecutul va inselati. La vremuri noi, avem aceiasi ciocoi. Avem si criza printre noi!