Orice rezultat incepe cu o alegere. In momentul in care am ales sa raman in Romania, am facut o alegere. Rezultatatul este ca imi asum un risc. Traiesc intr-o tara diluata cu 90% mai mult decat una normala.

Asa e-n viata. Uneori pierzi, alteori castigi. Hexi Pharma mi-a adus aminte in ce tara traiesc. Cat de ieftin ne vindem ca oameni, ca popor, ca natiune, ca tara. Pretul cel mai scazut a fost deviza generala dupa care s-a lucrat in ultimul sfert de secol. Neo-comunismul a fost la putere si in mare voga. Am vorbit despre capitalism si economie de piata libera, doar in sens declarativ sau cel mult orientativ.

Pentru ca cei care ma cunosc stiu ca sunt o persoana optimista, pot sa le reconfirm ca nu ma voi schimba. Tot asa voi ramane si dupa scandalul din sanatate, constient fiind ca in spitalele romanesti colcaie infectii de tot felul. Si o sa explic de unde vine optimismul meu. Am fost consumator de produse medicale oferite de stat, dar am avut norocul si posibilitatea sa fac diferenta cu serviciile sanitare private, atat in tara cat si in strainatate.

Acum cateva zile parlamentarii s-au sinchisit sa voteze noua lege a achizitiilor publice. Dupa lungi amanari si tergiversari, cauzate de ultimile licitatii publice facute cu dedicatie, inaintea campaniilor electorale, pentru sponsorii traditionali ai partidelor politice, s-a intamplat minunea. “Pretul cel mai mic” v-a disparea curand din perspectiva noii legi, fiind inlocuit cu raportul calitate pret si principiul oportunitatii.

Daca pana acum am asistat la cea mai mare bataie de joc la adresa banului public, speranta mea este ca lucrurile se vor schimba in bine, incepand cu anul viitor. Daca pana acum Romania era ca un talcioc, plin de buticari care vindeau statului exclusiv produse ieftine, in opinia mea, in viitorul imediat avem sansa sa vedem un mic mall cu branduri diferite, la preturi diferite si cu cheltuirea mult mai judicioasa si mai inteleapta a banului public.

Hexi Pharma ne-a aratat modelul “succesului” intr-o economie socialista, bolnava, lipsita de competitie, demnitate si viziune pe termen lung. Ea este un exemplu de cat de departe am fost de economia de piata libera, in anumite domenii de activitate. Ne-am vandut ieftin ca tara, fiind condusi de asa-zisi lideri ieftini. Am acceptat situatia, dispusi fiind sa platim cat de putin posibil. Si am primit exact ce meritam.

Pentru cei care sunt acum si mai pesimisti, am o veste buna si una rea. Cea rea este ca Romania nu se va schimba fundamental prea curand. Nu are cine sa o schimbe, pentru ca oamenii de calitate s-au implicat extrem de rar in functii de conducere. Cea buna este ca multi s-au saturat si, am eu sentimentul, le-a ajuns frica in oase. Varianta binelui personal nu va mai fi valabila pe termen lung.

10% din populatia tarii se presupune ca o duce bine. 90% considera ca o duce rau. Nu vi se par niste procente similare cu diluarea produsa de Hexi Pharma? Nu vi se pare ca trebuie sa crestem semnificativ procentul concentratiei oamenilor care pot, vor si stiu sa faca ceva pentru comunitatile in care traiesc? Eu am convingerea ca asa se va intampla. Am stat diluati ca natiune mai bine de un sfert de secol, condusi dupa principii socialiste: „cel mai mic pret”. Ieftin nu va fi intotdeauna sinonim cu bun, curat, frumos, atractiv sau important.

Bucurestiul produce 25% din PIB-ul tarii. Ne dam capitalisti nevoie mare, ne batem in piept cu principiile liberale, dar am accepat si ne dorim numai preturi mici. Asa a ajuns Capitala noastra unul dintre cele mai ieftine orase mari din lume. De ce nu vin investitorii sau nu avem prea multi turisti? Puneti-va in fata unei alegeri, sa vedem ce preferati: un produs curat, decent, aspectuos, eficient, dar mai scump sau un produs murdar, urat, neingrijit, slab calitativ, dar ieftin.

Ne batem in piept ca „vrem o tara ca afara”. Suna frumos. Si, ce facem ca sa fie asa? Mai nimic! Ne lamentam ca nu avem infrastructura, ca nu avem educatie, ca nu avem sistem sanitar. Ba avem! Ca cetateni europeni, avem acces la infrastructura din afara granitelor tarii: avem gradinite, scoli si facultati particulare, avem spitale private bune. Avem daca platim! Daca nu, ne multumim cu ceea ce ne-a oferit Hexi Pharma. Spoiala la pret redus!

Dupa parerea mea, romanii sunt inca mari consumatori de „gratis”, fani „moca” si specialisti in absorbtia de „promotii”, uneori expirate. Altfel nu se explica cum, la nivel individual, iti doresti ce este mai bun si chiar esti dispus sa platesti, iar la nivel colectiv nu te intereseaza. Credeti ca Hexi Pharma nu putea sa faca un produs de caliatate la standarde europene? Sigur ca putea, dar la alt pret. Ori, daca piata cere ieftin si poporul inghite, asta-i oferi. Daca venea cu un produs corect si incerca sa vanda era in faliment demult!
Eu nu pot decat sa multumesc companiei Hexi Pharma ca m-a pus in garda. Ca mi-a adus aminte in ce tara traiesc si am devenit mai realist ca niciodata. Sunt convins ca mai sunt multe mii de companii similare, din domenii diferite, care au prosperat pe exact acelasi principiu. Tuturor ramanilor care vor ieftin si bun le doresc succes! Hexi Pharma este ceea ce cauta.