Daca as afirma ca toate bancile care sufera au fost “violate” financiar, ani de-a randul, nu cred c-as gresi prea mult. Miscarea “Wall-street”, care tinde sa se extinda rapid la nivel mondial, a aparut in urma unui astfel de fenomen. In ultimile luni, fostul sef al FMI – Dominique Strauss Kahn – este cercetat in mai multe cazuri de viol si agresiune sexuala. Sa fie doar o trasatura de caracter sau si profesionala? Adica, ditamai omul, cu un statut colosal, prin mana caruia treceau sute de miliarde de dolari are astfel de apucaturi? Uite ca are! Viata privata a fostului sef al celui mai cunoscut si influent fond monetar din lume se reflecta si profesional. Acum se cerceteaza numai cazurile cu femeile care au avut curajul sa deschida gura. Cine stie cate au acelasi gen de remuscari si tac in continuare din lasitate sau alte conjuncturi? Daca asa trata femeile, de ce nu ar trata si bancile sau statele pe care FMI le imprumuta in acelasi mod?!

Un alt “violator” in serie din sistemul bancar este deja dovedit: Bernard Madoff. Bestia bancara a luat numai…150 de ani de puscarie. Fostul sef al bursei Nasdaq a furat… 65 miliarde de dolari! Frumusetea procedeului a fost data de faptul ca era vazut ca un Mesia printre fratii de breasla. Surpriza a fost ca victimele au fost alti bancheri si oamenii bogati, care in lacomia lor, i-au dat paralele pe mana cu toata increderea. Astfel, s-a tras teapa secolului! Aceasta este caracteristica “violului” in sistem bancar. Cand vrei sa i-o tragi unei banci, mergi pana la capat! Indiferent de consecinte sau victime! Bani sa iasa!

Numai o persoana care cunoaste putreziciunea din interiorul comertului cu bani poate sa premediteze o faradelege, fara scrupule. “Violatorul” bancar este de doua feluri: cel care “siluieste” banca din exterior si cel care lucreaza sub “fusta” sistemului. De-a lungul vremurilor, mai multi traderi de actiuni si-au facut de cap pe-ndelete, producand mici “orgii” financiare, cu materialul bancilor. Pana cand si-au dat seama fraierii ca au fost deturnate miliarde de euro “violul” era deja produs. Un angajat are totusi puteri limitate, chiar daca este presedinte de banca. Creditele mari neperformante pot avea in spate o spaga de 10% din valoarea lor. O data inceputa agresiunea bancara, “violul: se consuma cand s-a constatat ca din creditul respectiv nu se mai poate recupera nici macar 30%!

Clanurile care lucreaza in exteriorul bancilor coc adevarate perversiuni financiare. Evident, toate in folos propriu. Nu mai e un secret pentru nimeni ca, daca vrei sa conduci astazi sistemul bancar, la nivel regional sau continental, nu trebuie sa te expui public prea tare. “Violul” financiar-monetar se poate desfasura discret, in spatele usilor bine inchise. Recenta vizita in Romania a Vicontelui Etienne Davignon – seful Grupului Bilderberg – de care nu auzise nici dracu’ pana mai ieri, a demonstrat acest lucru. Insusi Guvernatorul BNR l-a primit cu covor rosu si onoruri bancare, cum nimeni nu a mai avut parte. Ce ziceti, Vicontele il stie pe Bernard Madoff? Dar pe Dominique Strauss Kahn? Eu sunt convins ca inainte toti participau la “seri dansante”, unde puneau la cale urmatoarele actiuni in grup. Pentru ca exista si “violul” bancar in grup, cu statut de lobby. O inginerie financiara se construieste intotdeauna piramidal. Cu grija, pas cu pas, pana in varf.

Astazi razboaiele nu se mai poarta cu armele, ci prin inrobire financiara. Poti sa indatorezi un popor pana-ti cade in genunchi si e in stare sa faca orice pentru tine. Se lasa si violat… cu drag, numai sa iasa la alegeri oamenii de incredere ai stapanilor banilor. Acesta este “violul” bancar cu iz politic, in forma continua. Sute de milioane de cetateni simpli din toate tarile, sufera acum datorita coruptiei financiare mondiale. Violurile de pe front au fost inlocuite cu un simplu clic de tastatura si bani virtuali.

Mafia bancara nu s-a nascut ieri si nu poate fi eradicata. Ea are membri fondatori, are o istorie in spate, detine adevaratul control al masei monetare. In astfel de scopuri s-a creat Fondul Monetar International, cluburile bancare, agentiile de rating si alte organisme “elitiste”, prin care “violul” bancilor se practica organizat, in forma neprotejata. Scopul este unic: “orgasmul” monetar si detinerea puterii prin dictatura economica.

Cert este ca omenirea se afla la o rascruce de timpuri. Filmul documentar “Inside job” a demonstrat inca odata ca goana dupa bani naste monstri. Prostia si lacomia bancherilor au condus omenirea spre o noua criza. Jocul cu banii omenirii pare scapat de sub control. Aparentele privind salvarea Greciei sunt praf in ochii publicului. Grecia e prea mica sa conteze atat de mult in noua conspiratie mondiala. Aici vorbim de munti de bani care, intre timp, s-au evaporat! Interlopii monetari s-au pus serios pe treaba. “Violul” bancar s-a declansat demult, iar acum tavalugul colosilor financiari se napusteste asupra bancilor. Cea mai mare dovada de santaj este amanarea unor decizii rapide, care ar ruina multe banci cu nume, la nivel mondial. Si daca nationalizarea marilor banci nu va mai fi posibila, atunci sa ne tinem bine. Oamenii simpli si-au dat seama ca economiile de-o viata le sunt periclitate.

Asa cum comunistii au cladit si venerat un sistem care s-a prabusit peste ei, umilind sistematic populatia prin infometare, asa se poate intampla si cu criza datoriilor suverane. Cand populatia nu va mai accepta sa fie siluita de niste nenorociti de pe Wall Street, camataria bancara va fi spulberata. Principiul dominoului functioneaza in tot sistemul financiar-bancar si omul de rand este ultima piesa din toata aceasta poveste. De fapt, el este adevarata si singura victima.

Timp de 3 ani am crezut ca e criza in Romania… In naivitatea mea, am sperat ca o criza adevarata poate schimba mentalitatile romanilor. Totusi, criza e mult mai relaxanta decat pare.

1. Cate mitinguri ati vazut in ultimii 3 ani? In afara unei adunaturi de oameni din Piata Victoriei, realizata demult cu un efort politic colosal, miting care a degenerat intr-o serbare urbana inchinata dansului pinguinului, nu-mi aduc aminte de vreo greva adevarata care sa fi ramas in memoria poporului. Pana n-o sa vedem 100.000 de cetateni disperati in fata guvernului, putem sa stam relaxati. Nu asa arata o criza!

2. Piata muncii a ramas aceeasi. Zilele trecute am vorbit cu trei muncitori sa faca o lucrare care dura maximum 8 ore, daca o faceau lejer. Eu am oferit 1.500 lei, exclusiv manopera, cu mentiunea ca nu e urgent. Rezultat: cei trei oameni “loviti” de criza profunda de care se vorbeste necontenit la televizor au refuzat 500 lei de caciula, preferand o sambata in familie decat banii respectivi in buzunar! Daca v-as spune ca cei trei “muschetari” sunt simpli muncitori, nu au mai mult decat liceul terminat (daca-l au si p-ala!) si nu castiga sub nicio forma peste 1.200 lei pe luna, poate intelegeti ce vreau sa spun! Piata muncii e relaxata si atitudinea nevoiasilor fata de grija zilei de maine a ramas aceeasi. De viitor nu poate fi vorba. Prea putini gandesc asa departe!

3. Somajul in Bucuresti este, tineti-va bine!, sub 2 (doi) la suta! Adica, din vreo 2,5 milioane de bucuresteni sub 50.000 de oameni nu si-au gasit de lucru sau, pur si simplu, nu s-au stresat prea tare pe tema asta. Altfel, din cei care isi cauta inca si fac parte din procentul respectiv, probabil, majoritatea sunt nou veniti in Capitala si de abia acum s-au hotarat sa caute mai atent un loc de munca. In Spania somajul depaseste… 20 (douazeci) %, iar in orice oras european mare, dintr-o tara afectata de recesiunea economica mondiala, somajul este de minimum 5-6 %, adica de trei ori mai mare decat in Bucuresti. Merita sa nu pierzi weekend-urile muncind “aiurea” cand stii ca nu prea ai concurenta pentru o lucrare de duzina!

4. Cel putin 98% dintre romanii nu au notiunea de “al doilea job”! Adica, cum sa stai opt ore la un serviciu la care nu te spetesti si sa te gandesti ca mai poti sa muncesti 2-4 ore suplimentar in alta parte? Chiar si in actuala conjunctura economica, romanii se multumesc cu foarte putin! Acestia, ultra-majoritari, nu numai ca sunt satisfacuti cu un salariu mic, dar se si bucura de el, ca si cum ar face performanta. In aceste conditii, desi unii o duc foarte greu si se plang constant de “viata din ce in ce mai grea”, nu fac absolut nimic sa castige mai mult! Si atunci, daca ei sunt relaxati, eu de ce n-as fi? Nu plangeti amaratii! Isi merita soarta, din plin!

5. In plina “criza”, depunerile populatiei in banci au crescut. Cu toate acestea, putini romani reusesc sa se bucure de economiile lor, pentru ca, nu-i asa, Dumnezeu le da unora bani sa-i umileasca. Mai mult, stresul celor cu bani multi a devenit in ultimul timp infinit mai mare decat al acelora fara bani! In situatia in care vom avea prilejul sa vedem curand cateva banci mari din Occident dand faliment – care au reprezentante si in tara noastra – o sa vedeti si in Romania cat valoreaza garantiile date de Guvernatorul BNR. Ori, daca cei care se cred feriti de surprize si la adapostul garantiei de 100.000 euro/ persoana/ depozit/banca, sunt relaxati, le aduc aminte de sloganul, FNI – “Dormi linistit, FNI lucreaza pentru tine!” Si depunatorii FNI erau relaxati.

6. Zilele trecute m-am intalnit cu un client foarte bogat, ravasit – pe bune! – de grija zilei de maine. Are depozite la diverse banci, intre 1.000.000 si… 10.000.000 euro,  echivalentul in lei, la dobanzi situate intre 7,35 si 8 %!!! Nu m-am mirat, suntem in Romania unde se ofera de ani de zile cele mai mari dobanzi din Europa! De ce era omul stresat cu atatia bani la tescherea? Simplu: nu avea ce sa cumpere cu ei si s-ar putea sa aiba niste hartii fara valoare cat de curand! Cum asa? Si mai simplu… El isi doreste randamente in investitii imobiliare de minim 8% pe an, fara risc! Ori, asa ceva nu exista in Roamania. In schimb, s-a bucurat ani la rand ca, prin grija BNR, a primit degeaba acest profit anual, stand cu banii in banca. Daca a stat relaxat pana acum si s-a obisnuit sa castige bani moca, poate sa mai astepte posibilul crah bancar din vest. Vom vedea ce-o mai fi, sa nu intram in panica pana atunci!

7.  Bancile straine traiesc bine mersi pe spinarea contribuabiluilui roman care plateste costurile imprumuturilor luate de finantistii, bancherii si politicienii romani. Asa a ajuns Romania sa aiba datorii de aproape 100 miliarde euro! Hai sa presupunem – la misto! – ca o banca-mama din Occident da faliment! Cat mai valoreaza banca respectiva in ochii romanilor care au depuneri la reprezentanta din Romania? Cat de sigure mai sunt depunerile populatiei la aceeasi banca? Eu nu stiu raspunsul, dar m-am intrebat in treacat si doar mi-am asternut gandurile pe hartie. Fiecare e liber sa-si faca propriile calcule si sa faca ce considera ca este mai bine pentru el. Atata timp cat in ultimul interviu purtatorul de cuvant al BNR a pus aceasta institutie pe acelasi nivel cu Dumnezeu, eu sunt foarte relaxat! In God we trust!

8. Cheltuielile bugetare au crescut pe timp de criza, cu toate “ajustarile” din sistem. Austeritatea nu a luat locul ratiunii si mafia politica nu a contenit sa-si urmareasca obsesiv interesele. Nu stiu de ce nu ma mir! Banii din buget sunt directionati cu grija si atentie catre cine trebuie, evident. Desi nu se vede nimic deosebit la nivel de infrastructura, banii alocati investitiilor se risipesc cu o premeditare demna de Cartea Recordurilor. Toate aceste fenomene sunt cunoscute si acceptate. Sunt precum vremea. Toti stim ca vine iarna si nu avem ce face. Apoi va veni primavara si ne bucuram c-am scapat de iarna. Dar, la anul o luam de la capat… Cu aceleasi obiceiuri, cu un nou an electoral. Nici nu mai conteaza cine castiga alegerile pentru ca vom trai aceleasi metehne. Unii platesc ca sa aiba altii ce cheltui. Relaxati.

9. Daca totusi este ceva ce m-a relaxat deplin este atitudinea rectorului Institutului Politehnic Bucuresti. Aceasta “doamna”, fost Ministru al Educatiei, s-a gandit sa le dea o mana de ajutor celor care nu au luat Bac-ul si a propus sa fie lasati sa se inscrie intr-un an pregatitor la facultate. Din 1990 incoace, cred ca aceasta golanie ar putea fi in Top 3 aberatii post-revolutionare. Daca acesta propunere venea de la unul din parintii celor respinsi puteam sa inteleg. Dar, cand aceasta marlanie ordinara este sustinuta de Rectorul Institutului Politehnic m-am relaxat complet! Tara noastra, viitor de “aur” are! Daca o persoana cu un asemena statut are un caracter atat de “nobil”, salariile din sistem sunt binemeritate!

10. In rest, stam bine!… Cine munceste castiga si pe timp de criza, cine-si doreste mai mult se gandeste ca aceasta criza se va sfarsi peste cativa ani buni si lupta acum pentru o noua etapa din viata. Ii salut pe toti aceia care gandesc pozitiv si n-au apucat sa se relaxeze prea mult. Imobiliarele inainteaza… cu frana de mana trasa. Inertia timpurilor de odinioara s-a epuizat. Cui nu-i merge bine, nu trebuie sa dispere. Pentru orice exista un nou inceput. Totul e sa-l prinzi!

Imaginati-va ce spectacol!… Cel mai bogat roman contra celui mai mare bancher! Un dialog la cel mai inalt nivel. Fara politicieni, fara intermediari. Omul care a facut miliarde de euro in mediul privat – Dinu Patriciu – va avea posibilitatea sa-l intrebe pe Guvernatorul BNR ce a facut aceasta institutie pentru capitalul autohton? Cum a ajutat BNR prin actiunile sale mediul de afaceri din Romania?

De ce sa ne ascundem dupa degete pe timp de criza? Avem nevoie de aceasta confruntare ca de aer! Pentru orice patron de firma din Romania aceasta emisiune va ramane un reper. Pentru orice bancher din tara noastra este o provocare extraordinara. Deci, de ce nu?

Comparativ cu disputele finale din campaniile prezidentiale, cred ca nu va exista o dezbatere mai asteptata decat aceasta. Ion Tiriac nu cred ca s-ar baga la asa ceva. Mai bine vaneaza ceva prin Africa! Dan Voiculescu poate nu e cel mai potrivit. De Becali nici nu poate fi vorba. El se pricepe doar la terenuri si la oi. Ceilalti “grei” din top 300 sunt prea discreti pentru o asemenea provocare. De cealalta parte, este clar ca nicio alta personalitate bancara nu se ridica la nivelul Guvernatorului. Intr-o recenta emisiune la care au participat Dinu Patriciu si Adrian Vasilescu, s-a vazut clar ca purtatorul de cuvant al BNR nu face fata unei confruntari de acest calibru!

Oamenii de afaceri romani s-au saturat de comunicatele BNR! Vor idei, vor eventuale solutii, vor raspunsuri la intrebarile care-i framanta zilnic. Dintr-o astfel de discutie intre doi “colosi” financiari avem sansa sa aflam mult mai multe decat stim. Nu cred ca domnul Dinu Patriciu ar refuza o astfel de provocare! Dar, oare, domnul Isarescu are curajul sa accepte o disputa publica, in prime time, cu primul magnat al tarii. Cine ar putea sa puna intrebari economice mai clare in numele romanilor decat cel mai bogat dintre romani? Cine ar putea avea raspunsuri mai argumentate decat insusi Guvernatorul tarii!

Pana astazi, de cand a inceput criza, nu ar exista confruntare mai tare decat intre aceste doua superputeri din Romania. La o astfel de emisiune, politica nu are ce cauta! Si politicienii vor avea de invatat. O, si cat de mult isi doreste mediul de afaceri sa afle de ce lucrurile nu se misca mai repede in tara noastra!… De ce nu pot accesa credite mai ieftine? De ce unii ca Patriciu reusesc si altii nu? Am avea ce invata, de la ambii “concurenti”.

Cei care se tem de o discutie prea tehnica nu trebuie sa-si faca griji. Pe langa teme de macroeconomie, cu siguranta pragmatismul omului de afaceri va atinge subiecte din economia reala, de la cel mai mic nivel, accesibil oricui. Dar, mai presus de toate, o astfel de confruntare ar ridica stacheta business-ului romanesc si, de ce nu, ar crea o noua perspectiva pentru evolutia noastra economica. Daca Guvernatorul ar accepta o dezbatere publica cu cel mai bogat roman, inseamna ca si Banca Nationala da un semnal concret ca nu are nimic de ascuns. Numai printr-o astfel de dezbatere directa, la cel mai inalt nivel, pot fi abordate cele mai arzatoare subiecte din economie, iar teama de criza se poate diminua.

Nu este o gluma! Veniti, domnilor, in fata romanilor si aratati-ne ce puteti. Nu va fie frica, nu trebuie sa ne convingeti sa va votam. Stim ca sunteti oameni capabili. Vom incerca sa intelegem ce trebuie sa facem ca sa ne fie mai bine. Aici. In aceasta tara. Unde traim si noi, si voi.

Anul electoral se apropie si dracul si-a bagat deja coada adanc in administratia publica! Compromisurile se tin lant si se fac la vedere. Se cedeaza in fata santajelor si tot ceea ce incurca poporul sa voteze cu actualul primar devine posibil. Altfel, nu putem comenta o expresie de genul “B-dul Uranus va arata ca pisu’ boului!”, folosita recent la o emisiune de primarul capitalei.

Ca om care lucreaza in imobiliare de vreo 18 anisori, m-am dus din nou, in mod special, sa vad “celebra” Hala Matache, marul discordiei dintre Primarie si Asociatia “Salvati Bucurestiul”. E adevarat, nu mai fusesem demult in Piata Matache si trebuie sa recunosc ca mi-am adus aminte instantaneu de primii ani de dupa Revolutie. Intre un talcioc si zona comerciala respectiva nu este nicio deosebire. Printre multe tarabe si magazine de duzina, care desfac tot felul de produse, nu gasesti nimic spectaculos. Din contra. Sunt in Bucuresti piete mult mai civilizate si mai elegante decat tot ce zace in spatele halei.

Uite asa, vrand-nevrand, edilii au fost obligati, prin hotarare judecatoreasca, sa sisteze lucrarile tronsonului adiacent acestei zone in litigiu. Asociatia “Salvati Bucurestiul” – care are pe site-ul propriu deviza “Noi dam Primaria in judecata”!!! – a lovit PMB, invocand in instanta lipsa unor avize pe care trebuia sa le dea tot primaria sau institutii conexe acesteia. Felicitari!

Pentru majoritatea bucurestenilor, Hala Matache nu mai reprezinta nimic. Acum este o ruina, folosita doar de ONG-uri pentru a bloca un proiect important pentru dezvoltarea civilizata a Capitalei. Imobilul in sine nu are niciun stil arhitectonic care sa inspire “mila” vreunui arhitect de prestigiu.

Este o cladire absolut banala, fara personalitate, o hala obisnuita in care se vindeau diverse marfuri, ca in orice alta piata. Am dat ocol cladirii si nu are niciun fel de prestanta in peisajul urbanistic al zonei. Dar, este Hala Matache! Pai daca un macelar pe nume Matache a transat el carnea pe vremuri acolo, chiar inseamna ca imobilul respectiv este de nedemolat? Iata ca este! Cand se lasa seara toata zona se impanzeste de curve, mai rau ca pe centura.

Nu stiu cine a introdus imobilul respectiv pe lista monumentelor protejate. Dar, daca aceasta cladire a fost atat de celebra, ar trebui sa vedem ce procent din locuitorii capitalei se apovizionau din ea sau cati straini au avut curiozitatea sa o viziteze. Nu m-as mira ca pledoaria avocatilor ONG-ului sa fi fost ceva de genul: “se darama o cladire cu o insemnatate istorica pentru Bucuresti” sau “prin demolarea Halei Matache primaria pierde un simbol arhitectonic si istoric” ! Atata timp cat procesele castigate in instanta de Asociatia “Salvati Bucurestiul” s-au judecat in instante din provincie, iar judecatorii habar n-aveau cum arata “celebrul” edificiu – monument protejat, nu e de mirare ca s-a decis sistarea lucrarilor. In plus, ca de obicei, pentru proasta gestionare a aprobarilor din cadrul PMB pentru autorizatia Bd-ului Uranus, evident ca nu a fost sanctionat niciun angajat! Tipic pentru responsabilitatea bugetarilor, in general.

Chiar si asa, usurinta cu care Primaria a cedat in fata ONG-urilor e surprinzatoare. Mai nou, se va organiza un concurs de solutii pentru ocolirea halei Matache. Tare curios sunt cum va fi cosmetizat “pisu’ boului” de arhitectii zilei. Asta chiar e o provocare urbanistica de nivel dambovitean! Sa ocolesti o cladire care sta ca un rahat in mijlocul unui viitor bulevard dintr-o capitala europeana poate insemna un nou trend arhitectural, un concept unic, care cu greu va putea fi patentat. Intrebarea este cine va plati pentru “drepturile de autor”?

In acest sens, propun o transformare radicala a arterei ca sa inteleaga si cetatenii afectati de traficul actual ceva din ce li se intampla si sa fie in concordanta cu declaratia primarului general: sa schimbam denumirea bulevardului din Uranus in Urinus! Asa cum functioneaza si administratia publica locala. Exact ca “pisu’ boului”, vorba edilului sef.

E deja stiut! BNR modifica sistemul de creditare in Romania. Va reamintesc ca, cica, se face si o dezbatere publica pe tema asta. Cat de mult vor tine cont de “trancanitorii” – vorba Guvernatorului BNR – care comenteaza / fac propuneri pe acolo e lesne de inteles…

Banca asta Nationala, a romanilor, e vigilenta nevoie mare. Cu “dinozauri” care stau pe aceleasi posturi si de peste 20 de ani de zile (Guvernatorul nu e cel mai longeviv pe acolo, sunt altii din tinerete, care mai au putin pana la pensionare!), BNR se face ca ploua. Nu de azi sau de ieri, de mult timp incoace!

Inainte de inceperea crizei, cand ar fi trebuit luate cu adevarat primele masuri eficiente, factorii de raspundere ai BNR au dormit. Criza i-a luat prin surprindere! Un nou acord neprevazut cu FMI, noi ratari consecutive ale valorii inflatiei, noi justificari puerile si atacuri sub centura asupra Guvernului, sfaturi catre clasa politica etc. Parca am fi inainte de prima ninsoare cand “autoritatile au fost din nou luate prin surprindere”!

Adevarul este trist. Lupta conducerii Bancii Nationale pentru o imagine buna a tinut permanent locul ineficientei si tardivitatii in luarea deciziilor curajoase, atat de necesare mediului de afaceri romanesc. Parca, nici dac-ar fi “fata mare”, BNR nu si-ar dori sa iasa mai “virgina” din aceasta criza.

Orice s-ar intampla, cat de greu i-ar fi romanului de rand, BNR trebuie sa apara ca un pilon de stabilitate. Din pacate, a devenit atat de “stabil”, incat flexibilitatea si adaptarea la economia reala nu au avut tangenta cu realitatea.

BNR nu a avut niciodata o legatura  cu IMM-urile, cu evolutia mediului de afaceri, cu dezvoltarea capitalurilor autohtone sau posibilitatea accesarii unor credite normale. N-o intereseaza decat inflatia! Cu asemenea viziune, pana la toarta “cosului zilnic” nu mai asteptam nimic. Asa cum spunea Guvernatorul si in cazul creditelor in franci elvetieni, “solutia individuala” ramane de baza. BNR e stat in stat si nu are treaba cu cei care vor sa faca treaba si sa miste Romania inainte.

In afara stabilitatii artificiale a cursului de schimb valutar, BNR a lucrat mana in mana cu bancile comerciale straine si numai pentru ele. Cei care trebuiau sa impuna reguli mult mai stricte, cu multi ani inainte, s-au complacut in compromisuri si au oferit pe tava profit garantat SRL-urilor bancare. In nenumarate randuri, oficialii BNR au declarat public sprijinul neprecupetit pentru prosperitatea bancilor comerciale din “ograda”. Omorarea creditarii in actualele conditii economice globale, nu face face altceva decat sa subjuge “oile” (debitorii) unui sistem capitalist importat. Actuala criza nu salveaza “turma” de “lupii” bancari. Dimpotriva.

Cand citesti ca Banca Elvetiei a redus rata dobanzii de politica monetara a francului elvetian la zero!!! si constati ca la noi marjele de nesimtire ale bancilor nu au scazut – din contra, au crescut! – merita sa te intrebi daca exista o Banca Nationala si in Romania. Daca vezi ca dobanzile la credite in euro sunt de 2-3 ori mai mari decat in orice tara normala, mai bine uiti de “sprijinul” BNR! Cat priveste creditarea in moneda nationala, nu are rost sa mai comentez nimic!

Iata de ce bancile comerciale sunt relaxate. Nici macar nu se chinuie sa execute “mortaciunile” imobiliare din dotare! Efortul e prea mare comparativ cu castigul garantat de statul roman (Ministerul Finantelor) si BNR. In afara de “Prima Casa”, de credite restructurate sau refinantari, vom numara pe degete creditele noi pentru dezvoltarea acestei tari, indiferent de cine ar fi luate. IMM-urile au devenit cei mai mari restantieri la banci, in cazul “fericit” in care nu au dat deja faliment. Multe persoane fizice vor fi scoase din schema potentialilor clienti de banci odata cu adoptarea noilor norme privind creditarea. Cine a apucat sa se imprumute de la bancheri se poate considera deja un norocos. Chiar si la dobanzi foarte mari, a apucat sa ia un credit.

Asa ca, dragii mei bancheri, nu stiu ce sa fac. Sa va mai dau dracu’, sa nu va mai dau? Cred ca pierd timpul, fiindca “spate” mai tare ca BNR nu gasiti in alta parte!

PS: Daca cineva va citi si va interpreta acest articol ca o ura la adresa bancherilor se insala. Expunerea bancara a firmelor mele este zero. Sâc!

Articolul este doar o constatare.

Optimistii si pesimistii din imobiliare au, deopotriva, argumentele lor sa mai creada sau nu in acest domeniu.

In ultimii 20 de ani, nu putem vorbi de o revolutie imobiliara, decat la nivel juridic. Majoritatea imobilelor comuniste au fost vandute pe nimic titularilor de contracte. Astazi, peste 96% dintre romani detin o proprietate privata! Un procent record pentru o tara, avand in vedere ca in state dezvoltate, cu lunga traditie in real estate, procentul depaseste rareori 50%! Din punct de vedere al portofoliului imobiliar national, exista aproximativ 8 milioane de case (apartamente si vile). Din acest numar, imobilele noi (nu renovate sau consolidate), construite de la zero in ultimii 20 de ani,  nu depasesc cifra de 800.000. Acest procent mic, de circa 10 %, raportat la ultimile doua decenii, ne dezvaluie un adevar incontestabil. Romania are o piata imobiliara saraca, lipsita de o oferta serioasa, variata, din care un cumparator avizat sa aiba de unde alege.

Statisticile bancare estimeaza ca in ultimii ani peste 200.000 de imobile au ajuns in garantie la banci, ceea ce reprezinta un procent extrem de scazut, de aproximativ 2,5 %, din numarul imobilelor existente! Asta este o informatie pozitiva, care demonstreaza potentialul enorm de crestere a imobiliarelor in urmatorii 10-20 de ani. In tarile avansate economic, procentul depaseste lejer 10%! Faptul ca bancile nu au reusit sa dea mai multe credite decat in alte tari se datoreaza si politicii prudente a BNR. Prin parghile de care a dispus, Banca Nationala a influentat creditele imobiliare din Romania, care au fost si raman unele dintre cele mai scumpe din Europa. Daca a fost bine sau rau, ramane de vazut! Cert este ca multi contractanti de credite imobiliare si-au vazut drastic diminuate valorile proprietatilor cu care au garantat la banci pentru banii imprumutati. Deocamdata, dupa aparitia crizei, politica BNR a ajutat constant debitorii cu probleme, chiar si prin simpla mentinere a stabilitatii cursului de schimb al euro (mai putin pentru francul elvetian – datorita paritatii). La randul lor, bancile au oferit un suport temporar celor cu credite riscante, facilitand restructurari si refinantari celor care riscau sa intre in incapacitate de plata. Asta nu inseamna automat ca debitorii respectivi sunt acum fara griji, iar creditele lor nu pot deveni neperformante in viitor.

Chiar daca domeniul imobiliar a devenit neinteresant pentru multi potentiali investitori, fie romani sau straini, cine are ochi sa vada in perspectiva gaseste oportunitati certe.

Terenurile agricole sunt de 10-20 de ori mai ieftine decat in tarile europene cu traditie in agricultura si au o calitate a solului superioara. Reamintesc ca, inca din  1882, la Braila exista o bursa a cerealelor, de unde plecau cantitati impresionante de produse, pentru vremea respectiva. Avand in vedere anul agricol actual care a atins cote record pentru anumite produse, nu putem sa avem decat motive de bucurie. Pe langa latifundiarii autohtoni, fondurile de investitii straine sunt extrem de agresive in achizitiile de terenuri agricole. Chiar si exploatarea lor prin arendarea unor suprafete mari, constituie o afacere importanta in acest moment. Din anul 2014, cand, conform cerintelor Comisiei Europene, strainii vor putea detine terenuri in Romania, se intrevede o explozie a preturilor pe acest segment imobiliar. (Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabara, a cerut oficial ca aceasta interdictie sa fie ridicata in 2017)

In Romania nu exista multe imobile de lux. Confuzia dintre o locuinta de clasa superioara, cu imbunatatiri peste medie, si un imobil cu adevarat de lux este evidenta printre detinatorii de proprietati. Imobilele premium sunt extrem de rare pe piata imobiliara actuala si este o lipsa acuta de oferte pentru acest gen de investitie. Deocamdata, privilegiul luxului absolut in rezidentiale este precum o “floare de colt”. Totusi, exista si astazi, pe timp de criza, cateva sute de romani dispusi sa plateasca pentru aceasta nisa imobiliara, doar ca sa traiasca in conditii de lux, impreuna cu familiile lor, in tara in care au facut averi sau detin afaceri prospere. Luxul din tarile cu traditie imobiliara nu are echivalent in acest moment in Romania. Acest lucru va fi exploatat curand de dezvoltatorii cu experienta si “pedigree” imobiliar, care vor fi capabili sa ofere calitate occidentala garantata si servicii imobiliare integrate, oamenilor care-si permit luxul de a trai in… lux!

Romanii au descoperit avantajele shopping-ului dintr-un singur loc. Acest lucru i-a determinat in ultimii trei ani pe retaileri sa cumpere pentru extindere aproape toate terenurile bune. Fuziunile si achizitiile intre greii din domeniu se fac si se vor extinde pana cand acest segment de piata se va satura. Cine va fi mai agresiv va castiga un procent mai mare dintr-o afacere sigura, care nu are cum sa dispara niciodata. In acelasi timp, mall-urile se repozitioneaza si-si redefinesc existenta. Unele se vor inchide, altele se vor (re)construi pe concepte noi, evitand greselile trecutului. Pentru moment, piata este deja supraaglomerata si, datorita conjuncturii economice globale, orice noi investitii devin mult prea riscante.

Proprietatile din Romania s-au impartit deja in doua categorii distincte: imobilele care conteaza si cele care nu mai conteaza. Cele care conteaza sunt vandabile oricand, chiar si in perioada de criza economica, la un pret mai mare decat cel de achizitie/constructie. Rentierii care obtin un venit anual constant peste cea mai mare dobanda bancara, luand in calcul si inflatia, se incadreaza in aceeasi categorie. Viitorul imobiliarelor va forma o noua categorie de dezvoltatori, care nu vor lucra niciodata pe stoc si vor livra numai produsele cerute de cei care pot cu adevarat sa cumpere, nu doar doresc!

Recesiunea economica globala a demonstrat ca si in Romania multe imobile nu mai prezinta interes pentru nimeni. Nu se pot vinde – indiferent de cat se cere pe ele – si nu mai sunt primite ca garantie de nicio banca. Acestea sunt imobilele care nu mai conteaza. Si vor fi din ce in ce mai multe. Pariul imobiliar este extrem de simplu si va fi castigat de cei care vor face diferenta intre imobilele care conteaza si cele care nu mai conteaza.

Odata cu aparitia crizei, forta de munca din Romania nu a devenit mai bine pregatita sau mai responsabila. Nici salariile mai mici, nici cautarile mai lungi dupa un loc de munca nu au schimbat atitudinea angajatilor. Dupa 20 de ani de explozie a diplomelor fara valoare, rezultatele de la ultimul bacalaureat au creat o oportunitate majora pentru angajatori. Astfel, peste 100.000 de tineri, majoritatea provenind de la licee teoretice au ajuns in lumea reala.

Scolile profesionale, adevaratele incubatoare de meseriasi din “epoca de aur”, pot redeveni ceea ce au fost odata. Romania poate cunoaste o noua (re)evolutie sociala si profesionala. Dupa Revolutie, invatamantul romanesc s-a degradat de la an la an. Aparitia universitatilor particulare a indus ideea falsa ca, avand o diploma, toti oamenii pot deveni sefi. Multi au uitat ca dintr-o meserie oarecare, practicata cum trebuie, se poate trai decent.

Dovezile lipsei de meseriasi adevarati sunt indubitabile si se manifesta in prezent la toate nivelurile de activitate. Oare cati zidari, tamplari, cizmari sau electricieni profesionisti lipsesc acum pe piata muncii? De cate ori o persoana care a renovat un imobil nu s-a lovit de incompetenta meseriasilor de pe santier? Serviciile deplorabile din turism nu sunt oare o consecinta a neprofesionalismului cauzat de o scolarizare superficiala? Cati dintre noi nu a trebuit sa ne informam temeinic pentru a rezolva o problema tehnica pentru simplul motiv ca “specialistii” din domeniu nu generau incredere? Cati buni meseriasi au plecat deja in strainatate pentru salarii mult mai mari? Lipsa scolilor de meserii si-a pus amprenta pe calitatea vietii fiecarui roman.

Printr-o simpla decizie, care putea fi luata cu multi ani inainte, copiatul la examene a disparut si patru din cinci absolventi nu au trecut proba bacalaureatului. Acestia nu se vor putea inscrie la nicio facultate! Vi se pare ceva anormal? Trist era pana acum, cand orice absolvent de liceu, se ducea linistit la examen, copia sau dadea spaga pentru a afla subiectele. Ulterior, pentru ca a facut dovada “cunostintelor” din liceu, avea toate atuurile in fata parintilor sa le ceara dreptul de a se inscrie la o facultate. Si, hai sa fim seriosi, ce parinte nu incurajeaza un copil sa mai stranga o diploma la CV? Povara financiara asupra familiei palea in fata mandriei ca “plodul” a ajuns student. Paradoxul situatiei este tocmai faptul ca, si dupa ce absolvea cu “brio” facultatea, devenea automat posesorul unei diplome fara valoare. Era doar inca o diploma! Atat! Valoarea lui pe piata muncii era aceeasi ca inainte de bacalaureat. In schimb, pretentiile financiare si de statut ale unui absolvent de invatamant superior sunt cu totul altele! Asta in conditiile in care multi intrusi cu diplome au intrat in sistemul bugetar sau in companii private, urmare a metodelor practicate anterior. Asa am ajuns sa ne miram de ce gasim atatia incompetenti in posturi importante.

Cand s-au dat rezultatele finale si la sesiunea din toamna a bacalaureatului, toata presa a explodat: “dezastru la bac”, “invatamantul romanesc e la pamant” etc. Crin Antonescu s-a repezit sa-i ceara demisia ministrului invatamantului, dand dovada de o lipsa crasa de viziune antreprenoriala! Cu cine ar trebui sa faca patronii de IMM-uri productie si prestari servicii. Cu politicieni sau cu meseriasi? De aceea, in scolile de meserii nu s-au mai format  meseriasi adevarati de cateva generatii, iar forta de munca specializata este foarte slab reprezentata.

Bucurati-va, patroni! In urmatorii ani, vom avea sansa sa primim la interviuri oameni care nu-si doresc financiar mai mult decat pot demonstra si vor avea poate cunostinte temeinice in meseria pentru care au aplicat. Nu trebuie o facultate pentru a fi un bun meserias! Mai mult, respinsii de la bacalaureat au o sansa extraordinara! Pot intra pe cateva nise de pe piata muncii unde au ocazia sa castige mai mult decat orice absolvent de facultate, posesor de diploma fara valoare. Ce patron credeti ca nu ar plati bine un bun meserias, fie el tamplar, otelar, fierar betonist etc, daca in urma activitatii acestuia beneficiarii ar fi multumiti si profitul firmei ar creste? Ce antreprenor roman nu ar aprecia munca unui tanar specializat intr-o meserie de care el are nevoie ca sa-si extinda activitatea? Faceti un sondaj de opinie printre intreprinzatorii privati si veti avea o mare surpriza! Nu in ultimul rand, parintii copiilor respinsi pot sa se relaxeze. Cheltuielile vor fi mai mici, odraslele lor se vor apuca mai repede de treaba si vor trai pe propriile forte, in lumea reala. Cine isi va dori mai mult, va invata in paralel cu slujba, poate deveni sef peste alti meseriasi, poate face o facultate care sa-i aduca plusvaloare reala, nu numai o diploma de doi bani. Cati dintre noi nu am mers la facultati, impinsi de la spate de parintii nostrii, de frustrarile sau dorintele lor si am ajuns sa profesam in alt domeniu?

Societatea civila, statul, mediul privat, nu trebuie sa se ingrijoreze de rezultatele de la ultimul bac. Normalitatea in invatamant a reaparut dupa 21 de ani de framantari inutile ale ministrilor din educatie care s-au perindat prin Piata Victoriei. Mai multe sanse au unii din cei 100.000 de respinsi la bac sa devina intreprinzatori fata de absolventii de facultati din anii anteriori.

Nu am facut si nu fac  politica. Nu am avut niciodata vreo functie publica.  Nu sunt membru al niciunui partid si nu ling “blidul” la nicio formatiune. Pur si simplu, nu vreau sa ma implic in lucruri care nu ma caracterizeaza. In schimb, ca simplu cetatean, ma intereseaza cine imi reprezinta interesele la nivel socio-profesional. Toata viata am fost un mic intreprinzator privat. Nu am lucrat niciodata la stat. Astfel, in mod natural, de 21 de ani, ma asociez politic cu un concept liberal. De-a lungul timpurilor, am trait si momente bune si mai putin bune. Nu ma plang de nimic. Acum doar exprim o opinie politica personala.

Nu am asteptat niciodata ceva deosebit de la politicieni. Am vrut doar sa inteleg cum gandesc alesii ca sa-mi pot apara interesele si sa ma concentrez pe business-ul meu. Cred in viitorul acestei tari si nu m-am gandit vreodata serios sa emigrez. Dupa cateva alegeri libere, mai mult sau mai putin comentate de analisti, am reusit sa-mi fac o parere despre cine intra in politica si mai ales de ce? Asa am ajuns sa concluzionez ca, dupa Revolutie, au exista doar cativa politicieni care au intrat  pe aceasta scena dupa ce au facut bani, nu ca sa faca bani.

Pe vremea cand prim ministru era liberalul Tariceanu, aveam sentimentul ca era cineva la guvern care se pricepe la economie. Faptul ca venea din mediul privat si avea in spate o afacere personala, era o garantie. Cel putin teoretic. Acum, practic, la conducerea PNL s-a infiripat o persoana care nu a avut legatura directa cu economia de piata! De cand am auzit de Crin Antonescu, nu imi aduc aminte sa fie mentionata pe undeva o minima activitate economica privata a acestuia. Poate nu sunt bine informat!?… Mi-ar placea sa gresesc. Personal, nu realizez din ce traieste acest individ. Ca sa sa fii liber si independent financiar, in adevaratul sens al notiunii de privat, ca sa poti sa aperi interesele celor care creaza locuri de munca, consider ca o minima experienta in domeniu este obligatorie. Pana acum, prea putini oameni de afaceri si-au pus problema cine-i reprezinta politic cu adevarat. Eu am inceput sa-mi dau seama de “valoarea” lui numai atunci cand am realizat ca acest personaj nu se poate lauda cu absolut nicio realizare in domeniul privat! In acest context, cum poate un individ ca el sa reprezinte intreprinzatorii romani?

Dupa declansarea crizei, aceasta categorie sociala, care se dorea la un moment dat a fi clasa de mijloc in Romania, aproape a disparut in contextul economic global. Astazi, sub “bagheta” magica a liderului PNL, aceasta expresie/titulatura economica nu mai exista in repertoriul flacaului liberal. In schimb, convulsiile sale demagogice, fara un obiectiv liberal bine definit, sunt omniprezente. Niciun intreprinzator privat nu cred ca se simte avantajat in acest gen de onanie politica, cu care liderul PNL crede ca iese in evidenta! Asta nu inseamna ca ceilalti politicieni sunt mai breji.

In apoape toate discursurile sale, atat cat ma lovesc eu de ele, nu am regasit o vorba despre o strategie de dezvoltare a clasei de mijloc. In perioada anterioara anului 2008, se vorbea chiar si de low-midle class sau uper-midle class. Acum investitorii autohtoni care mai supravietuiesc vremurilor, nu mai sunt reprezentati politic de nimeni. Sutele de asociatii ale intreprinderilor mici si mijlocii, infintate in diverse segmente economice, sunt paralizate de lipsa unei reprezentari nationale. Nimeni nu poate sa spuna cati antreprenori roamani mai exista in Romania! Absolut nimeni!

Din pacate, seful PNL are alte preocupari, in niciun caz acelea de a se lupta pentru interesele si greutatile oamenilor de afaceri romani, in spiritul unui liberalism autentic.  Nu cred ca maestrul “liberal” Crin Antonescu a pomenit vreodata de importanta brandurilor de familie, de forta valorilor profesionale individuale stranse sub un partid reprezentativ sau de armonia comunitatii liberale, pentru evolutia societatii in ansamblu.

Daca am face o analiza comparativa intre reprezentativitatea firmelor straine si cea a IMM-urilor autohtone, vom constata instantaneu ca nu exista comparatie. Pana si FMI a facut lobby si “si-a bagat coada” in deciziile cu tenta liberala ale actualului guvern. Pentru IMM-uri solutia individuala a ramas singura alternativa viabila. Fiecare om de afaceri, mai mic sau mai mare, incearca sa mearga inainte si sa se descurce cum poate. Grija pentru interesele si framantarile acestora, la nivelul conducerii liberale, a ajuns o utopie. Cine sa lupte politic pentru intreprinzatorii privati? Un mic trepadus care se da liberal, dar care habar n-are ce inseamna sa dezvolti o afacere serioasa in Romania? Hai sa fim seriosi…

Daca credeti ca tot ce e scris mai sus n-are legatura cu imobiliarele, lasati-va de ele si intrati in politica!

Daca mai are cineva vreun dubiu ca acest lucru se poate intampla, e bine sa se mai gandeasca inca o data. Pentru cei care inteleg domeniul imobiliar, este evident ca segmentul rezidential a fost sustinut in ultimii 3 ani de statul roman. Programele “Prima casa” au mentinut pe linia de plutire tranzactiile incheiate cu locuinte. Chiar daca preturile imobilelor au scazut considerabil in ultimii ani, nimeni nu poate garanta ca acestea au atins pragul de jos. Reperul de baza in majoritatea negocierilor se invarte in jurul sumei de 60.000 euro. Fie ca vorbim de Capitala sau de orasele mari din provincie, starea de spirit care-i caracterizeaza pe potentialii cumparatori de case se manifesta prin asteptare. “Prima casa 4″, ultima forma propusa de Guvern, a demonstrat ca, in actuala conjunctura economica globala, clientii interesati de o achizitie prin acest program asteapta inca o micsorare a preturilor imobilelor. Desi numarul de banci intrate in jocul imobiliar propus de  Guvern a crescut, s-a observat imediat ca bancile nu au mai fost asaltate de clienti, ca la inceputul acestui fenomen. Oricum am privi lucrurile, prudenta eventualilor cumparatori are argumente valabile. Pietele financiare sunt bulversate de scaderea ratingului SUA, dobanzile bancare la credite sunt din ce in ce mai scumpe, garantiile cerute de banci intrec uneori limita prudentei rezonabile. Peste toate acestea, in continuare este (pre)vizibil trendul descrescator al preturilor pe segmentul rezidential.

Lovitura de gratie pe piata imobiliara romaneasca au dat-o bancile, iar aceasta ar putea fi finalizata de Guvern. Bancile nu risca nimic in continuare, pentru ca au negociat cu statul cum nu se putea mai bine. Practic, au prevazut ca in 20-30 de ani, apartamentele cumparate astazi vor putea  ajunge la 50% din valoarea actuala. Indiferent de evolutia pietei imobiliare romanesti, bancile sunt acoperite integral. Daca guvernul ar fi luat o masura simpla, respectiv micsorarea la jumatate a plafonului de 60.000 euro, care sustine si astazi achizitiile imobiliare, probabil am fi aflat valoarea reala prevazuta in timp de banci, fara sa mai avem nevoie de “ajutorul” lor. Ipotetic vorbind, daca de maine Programul “Prima casa” s-ar desfiinta, segmentul rezidential nu ar suferi o prabusire atat de mare a  preturilor comparativ cu o injumatatire a sumelor garantate de stat, la 30.000 euro. Totusi, numai astfel  piata rezidentiala s-ar regla singura si ar fi cu adevarat libera.

In aceste conditii, prima reactie a potentialilor cumparatori ar fi de satisfactie. Cei care au avut rabdare sa scada preturile, cei care au avut norocul sa nu cumpere inainte si-ar vedea rasplatita intuitia asupra involutiei valorilor apartamentelor. Luand in considerare ca peste 80% din tranzactiile deja incheiate au fost facute pe segmentul rezidential vechi – blocuri construite acum 20-30 de ani, putem intelege de ce o noua masura guvernamentala ar putea fi posibila. Chiar in conditii de garantare a pretului, imobilele tranzactionate si-au continuat deprecierea. Inclusiv cei care au cumparat un apartament intr-un bloc vechi sunt constienti ca peste 30 de ani, cand vor termina rambursarea creditelor, valoarea apartamentelor achizitionate nu va fi mai mare decat pretul achitat initial. Singurul argument major care a determinat peste 40.000 de romani sa cumpere prin programul guvernamental a fost sentimentul proprietatii. Asta, in conditiile unei poveri financiare pe termen lung, care implica si riscul cresterii euribor pe termen mediu sau lung si al unei fluctuatii nedefinite a monedei nationale.

A doua reactie a eventualilor clienti interesati de apartamente ar fi greu de prevazut. De la o panica artificiala la o neincredere totala in viitorul imobiliar ar fi doar un pas. O gandire simplista ar determina doritorii de case sa-si reconsidere total pozitia fata de oportunitatea cumpararii in detrimentul inchirierii. Grilele preturilor notarilor, desi neintelese chiar de cei care le folosesc, au luat corect in considerare preturi mult mai mici decat valorile la care s-au facut tranzactiile din ultimii 2 ani. Sa fie un semn de inteligenta, profesionalism, sau chiar un preambul pentru un scenariu real?

Iluzia preturilor de dinainte de 2008 a fost spulberata. Conjunctura negativa pe plan mondial nu genereaza confortul sau siguranta revenirii pietei rezidentiale din Romania in urmatorii ani. Daca depunerile populatiei in bancile din Romania au crescut, nu inseamna ca increderea in economie exista. Consumul imobiliar a ramas valabil pentru 2 produse de baza: cele de necesitate absoluta si cele care merita toti banii, din punct de vedere investitional. Intrebarea este: daca nu sunt absolut necesare si pot fi si inchiriate oricand, mai merita cumparate apartamentele vechi in conditiile deprecierii lor? Atata timp cat rata dobanzii lunare la un credit este mai mare decat chiria, evident ca numai bancile si statul pot sa incurajeze o investitie imobiliara fara viitor!