In tari cu trecut comunist, autoritatile au luat masuri ferme si au pus in lumina orice cladire istorica, aducand plusvaloare zonelor cu potential turistic. Proprietarii spatiilor comerciale, ai hotelurilor din Praga, Varsovia sau Budapesta au avut sprijinul autoritatilor locale. Peste tot in Europa Occidentala exista strazi pietonale unde comertul este infloritor. S-au realizat parteneriate public-private, s-au renovat pe exterior toate cladirile – fara exceptie -, au fost instituite reguli pentru toti comerciantii. Rezultatele se vad in statisticile privind cifrele de afaceri ale comerciantilor si in numarul de turisti atrasi. Evident, si incasarile autoritatilor au crescut exponential.

In Bucuresti, asistam de 20 de ani la reconstructia Centrului Vechi. Nici acum, Primaria nu a reusit sa contureze macar o zona cu un aspect decent. Langa terase elegante si atragatoare, zac nenumarate ruine. Neputinta sau indolenta? Romania cauta solutii sa atraga mai multi turisti straini, dar in Capitala nu pune in practica solutiile aplicate in alte orase europene. Cand vremea este frumoasa, Centrul Vechi ar fi de departe cel mai frumos mall in aer liber. In weekend si seara, zona este invadata de straini si localnici. Cu toate acestea, potentialul turistic este departe de profitul ce ar putea fi generat de o exploatare integrala a zonei. Contrastul dintre frumusetea “Micului Paris” de altadata si corcitura urbanistica actuala aduce prejudicii importante. Inexistenta locurilor de parcare in apropiere determina multi bucuresteni sa ocoleasca zona. Toti edilii perindati pe la Primaria Capitalei au promis crearea unui nou pol de atractie in Zona Istorica. ONG-urile se bat in piept ca lupta pentru un concept architectonic european al Bucurestiului. Asociatia “Salvati Bucurestiul” si altele ca ele ar trebui sa aiba o viziune mai ampla. Reconstructia Bucurestiul poate incepe cu restaurarea lui, incepand cu ruinele Centrului Istoric. Sa te lauzi ca blochezi PMB in instante si sa nu oferi sprijin pentru valorificarea comorilor urbanistice ale orasului, seamana mai mult cu apucaturile politicianiste.

Zona Istorica a Capitalei face parte din patrimoniul imobiliar al tarii. Oare, exista astazi, la nivelul Primariei, un inventar clar privind situatia juridica a terenurilor libere, a ruinelor, a cladirilor parasite sau nelocuibile, a imobilelor aflate de ani de zile in stare grava de degradare? Daca da, de ce nu se infiinteaza parteneriate in scopul dezvoltarii zonei si integrarea intr-un concept urbanistic unitar? Daca nu, ce se poate face in continuare? Imobilele private pot intra intr-un program de reabilitare / reconsolidare imediata, iar cele care nu au statut clar pot intra in proprietatea sau administrarea Primariei, prin acte legislative care stau la indemana autoritatilor. Statul trebuie doar sa reglementeze ceva ce-i sta in putere. Imaginati-va un Centru Vechi frumos, cu toate strazile refacute, cu cladiri renovate, magazine stralucitoare si restaurante atragatoare, dintr-un cap intr-altul. Asa am intra si noi in randul civilizatiei europene si ne-am mandri in Bucuresti cu o zona speciala, in care am putea invita oricand cu placere un prieten sau partener de afaceri din alta tara.

Imaginea Capitalei noastre ar fi alta, turismul in zona ar fi infloritor, taxele percepute de Primarie ar fi pe masura si justificate in acelasi timp, Pe straini nu-i intereseaza ce probleme tehnice sau juridice avem noi in Centrul Vechi. Ei doar vad, simt, fotografiaza si spun mai departe. Cei care nu ocolesc Zona Istorica raman fascinati de anumite  imobile, dar dezamagiti in egala masura de ce vad in jurul lor. Ruinele Bucurestiului sunt o comoara neexploatata, care asteapta sa fie scoasa la lumina.

Intr-unul din editorialele trecute am folosit sintagma “femeie trofeu”, care a starnit unele reactii. Imobiliarele sunt in vacanta, criza a devenit rutina, asa ca relaxati-va!… Incercati sa intrati intr-o noua dimensiune. Nu vom vorbi despre femei, in general. Incercati doar sa va imaginati portretul unei femei trofeu.

Pentru mine, viata in sine este un trofeu. A darui viata este o victorie, o biruinta, un trofeu castigat de o femeie. Primele vorbe dulci, primele imbratisari si sarutari, le primim de cand vedem lumina zile. Ne calauzesc existenta, ne mangaie si ne ocrotesc. Dumnezeu ofera fiecarui nou nascut sansa de a fi un trofeu. Pentru mamele noastre, cele mai dragi trofee de pe pamant sunt copiii.

Cati dintre noi si-au contemplat parintii ca pe niste castigatori de trofee? Daca ei se sacrifica pentru noi ca pentru un trofeu, ce facem noi in viata pentru ei? Cand crestem, in tumultul cotidian, ne traim viata altfel. Alergam dupa lucruri marunte, iar in goana dupa succesul de moment, uitam sa purtam mai departe spiritul de invingator. Le purtam brandul si ne mandrim cu parintii nostri. Pana intr-o zi cand uitam sa trecem sa ii vedem. Stim ca sunt ai noastri, mandria propriului trecut. Pana la urma, orice trofeu ramane in istorie, o amintire frumoasa.

In goana dupa un viitor mai bun, luptam zi de zi pentru un nou trofeu, mai frumos si mai stralucitor. Pentru un barbat adevarat, femeia iubita este trofeul cu care se mandreste. Fie ca e sotie, iubita sau o dragoste secreta, acest trofeu este dedicat exclusiv sufletului sau. Este ceea ce-l reprezinta si il caracterizeaza. Pentru o femeie puternica, barbatul vietii ei este trofeul din vis! Este ceea ce si-a dorit dintotdeauna. Un vis implinit, alaturi de care poate evolua in viata pentru a dobandi noi trofee!

Daca s-ar face un clasament al celor mai valoroase trofee umane, femeile ar lua primele trei locuri. Barbatii ar lua numai mentiuni. Nici nu ar putea fi altfel, atata timp cat doamnele sunt cele care dau nastere la trofee mai mici. Daca barbatii sunt suparati sa ia o pauza… Ei doar asigura conceptul si primesc diplomele de onoare, cu numele lor pe ele. Asta, numai daca au avut onoarea sa stranga in brate, sa iubeasca si sa se  dedice unui trofeu.

Castigarea unui trofeu este un vis implinit. Il meriti, pentru ca ti-e dedicat si i te dedici. Ai luptat pentru el. Asa realizezi cat de norocos esti. Femeia trofeu este ca un zmeu. Dupa ce ii dai aripi, tine doar de tine sa te faca zeu si va sta cu tine cand iti este greu. Pentru mine, asa arata femeia trofeu.

Trofeele umane sunt rare. Nu toti avem noroc si acces la oameni trofeu, fie barbati sau femei. Conjcuntural, instinctiv si caracterial, prioritatile in selectie sunt diferite. Si totusi, printre noi, exista trofee. Trebuie sa le cucerim si sa demonstram permanent ca le meritam.

Multi romani s-au intrebat de ce nu se deblocheaza creditarea. Studiul de caz de mai jos va poate da de gandit.

“Un cioban isi pastea oile pe o pajiste, la un moment dat zareste un hotel, isi lasa oile si se duce direct in hotel.

Acolo il intampina patronu si ii zice:
Patronul: Ce e cu dumneata aici? Nu cazam ciobani!
Ciobanu: Stiti, eu sunt cioban, sunt obosit si vreau ca in seara aceasta sa dorm la dvs. in hotel .. e singurul din zona, va platesc 1000 de euro.
Patronul: 1000 de euro pentru o noapte ? … Sigur poftiti in camera rezidentiala!
Ciobanul: Stiti, in seara aceasta as dori si eu o domnisoara daca se poate ……. va mai dau 1000 de euro. Patronul se conformeaza si ii aduce o domnisoara, dupa ce termina treaba ciobanul il cheama pe patron din nou.
Ciobanu: Stiti, nu m-am saturat numai cu domnisoara pe care a-ti adus-o dvs., am vazut pe hol o doamna innalta, blonda superba …… daca se poate …… sa o chemati la mine ……..
Patronul: Poi aia e nevastamea!
Ciobanul: Va mai dau 3000 de euro.
Patronul: Inca 3000 .. mmmm… OK.
Dupa ce termina treaba si cu nevasta patronului , ciobanul il cheama iar.
Ciobanul: Stiti, m-am simtit extraordinar cu sotia dvs. dar parca nu a fost de ajuns. Lipseste ceva din ospitalitatea acestui hotel.
Patronul : Ce vrei, domnule, sa spui ?
Ciobanul: Stiti , mustacioara asta dvs ma excita teribil, daca mi-o s*gi iti mai dau 5000 de euro.
Patronul : Pfff inca 5000… 10000 intr-o singura noapte……asta da noroc, Ok
In timp ce patronul isi facea treaba ciobanul incepe sa rada in hohote … timp de 10 min. La un moment dat patronul se opreste din lucru si il intreaba nervos.
Patronul: Ce ai domnule de razi?
Ciobanul : IN VIATA MEA NU AM AVUT ATATEA DATORII! DAR MA SIMT ASA DE BINE!”

MORALA: Decat sluga la ciocoi, mai bine cioban la oi!…

Am vazut filmul “Inside job”. De doua ori. Merita! Documentarul trebuie vazut si revazut. Chiar avem de ce sa ne crucim, dar si ce invata. Concluziile mele le transmit pe scurt. Rog pe cei care n-au apucat sa-l vada, ori sa faca rost de el, ori sa nu comenteze pe langa subiect. Acest gen de film nu se adreseaza celor care traiesc de pe o zi pe alta sau care au o gandire limitata.

1. In Romania, falimentul Bancorex a demonstrat ca o companie mare nu este lasata in voia sortii. Poporul a inghitit toate pierderile bancii. Cu criza e putin altfel… Saracul sufera cel mai mult, clasa medie se “stafideste”, iar bogatii prospera si mai mult! Viata vinovatilor crizei merge nestingherita inainte. Ei raman nepedepsiti pentru ca bancile si guvernele, indiferent de coloratura politica, sunt mana in mana, peste tot in lume. Puterea banilor si lacomia cumpara aproape tot: politicieni, voturi, profesori consacrati, avocati cu renume, experti dovediti, analisti credibili, opiniile specialistilor, tot ce conteaza pentru a-si atinge interesele murdare. Oamenii care au declansat criza in America sunt in posturi cheie in continuare. Pe vremea falimentului Bancorex, Guvernatorul BNR era acelasi, iar seful Directiei de Supraveghere din BNR era Nicolae Cinteza. Cine credeti ca este acum in aceeasi functie?

2. Criza din SUA a demonstrat ca si in tara democratiei se pot incalca legile, se pot corupe autoritatile, se pot manipula legile, prin lobby. Toate acestea in numele “prosperitatii” populatiei si a liberalizarii sistemului financiar bancar.  Mai mult, uneori, autoritatile nici macar nu trebuie corupte, pentru ca incompetenta lor este crasa, la cel mai inalt nivel. Si la ei exista profesori la facultati prestigioase – Harvard, Columbia Business School – consultanti personali ai presedintilor, care s-au dovedit a fi niste gunoaie umane, pentru ca au pus umarul la haosul economic actual. Bancile comerciale si fondurile de investitii au castigat miliarde de dolari pe seama “credibilitatii” acestor oameni, platiti cu multe milioane ca sa previna criza. In Romania, legile se incalca frecvent, chiar de autoritati, iar liderii de opinie, profesori sau specialisti, nici nu trebuie corupti, pentru ca se ofera pe maruntis. Ca in comunism… Obligatii!

3. Norocul nostru in criza mondiala a fost ca sistemul financiar bancar autohton  era primitiv in momentul declansarii recesiunii economice mondiale. In SUA complicitatea autoritatilor si interesele bancherilor au dus tara spre dezastru. “Criza nu e un accident!”… spunea cineva in filmul respectiv. Da, nu e un accident, este o premeditare vadita. Total “intamplator”, majoritatea persoanjelor cheie din documentar erau evrei, cu functii de conducere de prim rang. Foarte interesant mi s-a parut aspectul legat de responsabilitate. Daca ati crezut ca in Romania fuga de raspundere e nativa, dupa ce veti viziona filmul o sa observati ca este un fenomen mondial. Si la ei e la fel. Lumea e un sat mic!

4. Reglementarea sistemului economic sta in mainile catorva persoane. De obicei, aceleasi! Cel mai bine lucrezi cu oamenii care stiu unde e “mierea” din finantele unei tari. Ce rost are sa-i schimbi daca ei se ofera sa-ti umple sacul. Functiile economice cheie din SUA sunt disponibile pentru aceleasi persoane de vreo 30 de ani. Si la noi, Guvernatorul sta in acelasi fotoliu de la Revolutie incoace. Mai are 10 ani! Nu mai sunt multi, doar 10 anisori. Apoi vor veni la putere odraslele lor sau acolitii de incredere. Pana atunci, piata bancara va fi atat de reglementata ca tot poporul va fi dator pe viata la bancile private straine. La inceput au fost creditele cu buletinul, apoi cele de consum, au urmat creditele ipotecare si imobiliare. Vin puternic din urma datoriile pentru asigurari si sanatate. Nu de alta, dar daca moare de stres titularul unui credit, sa platesaca copiii lui in continuare, ca sa nu fie pierderi pe sistem. Evident, sistemul bancar.

4. Agentiile de rating din SUA sunt o categorie aparte in lumea asta. Teroristii ar putea sa se orienteze linistiti spre sediile lor si ar face un pustiu de bine omenirii. Daca exista vreo institutie in lumea asta unde se poate preda terorismul financiar-bancar, sediile agentiilor de rating Mood’s, Standard & Poors si Fitch ar fi locul ideal pentru initiere. Culmea, clasificarile facute de agentiile respective erau platite tocmai de cei care minteau si furau actionarii: bancile de investitii. Simbioza perfecta! Platesti sa manipulezi, pana obtii ce doresti. Majoritatea evaluarilor au fost false, obtinute fraudulos. Asa s-a ajuns la criza! Prin minciuna, furt si lacomie fara limite. La noi statisticile si evaluarile facute de institutiile abilitate aproape ca nici nu conteaza. E mult mai bine asa!

5. Daca nu stiti ce este o firma de audit, interesati-va! In SUA, ele s-au implicat activ in declansarea crizei. Va aduc aminte ca celebra companie de audit Arthur Andersen distrugea documentele contabile ale Enron, la cererea clientilor, care plateau sume colosale pentru acest serviciu. Modificarea registrelor financiare ale companiilor mari de catre firmele de audit este probabil o traditie in domeniu. Chiar daca aceasta firma de audit a disparut, ea a fost inghitita de altele de top din acelasi domeniu si “specialistii” au schimbat doar ecusonul. Iata de ce este buna o casa de audit cu prestanta. Prietenul la nevoie sa cunoaste. In orice situatie, chiar si la escrocherii! In Romania, orice anchetat pe teme economice plateste repede o expertiza a unei firme internationale de audit ca sa demonstreze in instanta ca nu a furat! Oare de ce?

6. Bula financiara a declansat bula imobiliara. Daca bancherii nu stiu ce sa faca cu cifrele atunci cine mai stie? Bonusurile lor depind de cifre, de profiturile virtuale, nu neaparat de realizarile palpabile. Uite-asa poti sa ai gunoiul sub pres – credite neperformante – si sa ai un “parfum” de numere sclipitoare, in hartiile pe baza carora esti remunerat. Salariul e salariu, dar bonusurile fac diferenta! In Romania, Ionut Costea, presedintele EximBank – una dintre cele doua banci de stat, alaturi de CEC – are 27.000 euro pe luna! Nu va intrebati ce bonusuri ia pe langa, aflati doar ca are clauza de reziliere a contractului de 850.000 euro si castiga 486.000 euro pe an. Daca esti cumnat cu “prostanacul” orice este posibil. Apropo, tovarase Mircea Geoana, nu mai aveti vreo sora mai mica?

7. Daca nu risti, nu castigi! Dar ce spuneti daca risti, pierzi si ti se rupe? Fara sa ai nici o raspundere! Cum e? Acest raspuns il cunosc majoritatea bancherilor care au acordat credite cu risc mare, in urma caraora bancile au luat teapa! Nu va bucurati inca!… Doar in prima etapa au luat teapa, fiindca apoi au infipt-o adanc mai departe in spatele celor care au luat credite, marindu-le ratele lunare, prin comisioane noi, prin orice putea sa le acopere hotiile sau nesimtirea. Cand criza a aparut in Romania, la fel ca in SUA, sistemul bancar a intors spatele societatii. Din nou, bancile si statul si-au dat mana si au facut front comun impotriva clientilor si contribuabililor. Criza nu a oprit faradelegile bancherilor si bonusurile au continuat sa curga! Doar nu credeti ca bancherii din SUA gandesc diferit de ai nostri.

8. Serviciile secrete din orice tara nu dorm. Din pacate, desi baietii isi fac datoria, rapoartele cu informatiile colectate raman prafuite prin niste sertare. Aici, fenomenul de lobby isi spune cuvantul. Cand e vorba de politica si bani multi, nici FBI nu mai conteaza. Interesele sunt atat de mari ca nimic nu mai este relevant. Sistemul de furt si de vot trebuie intretinut si imbunatatit. Permanent! Faptul ca Barak Obama a ales aceiasi oameni in posturile cheie demonstreaza ca politica este o curva sadea, all over the world! Scoala de prostitutie este perpetua, nu tine neaparat de sex, ci de bani, putere, voturi, interese, complicitate si lipsa de caracter. Daca credeti ca securistii de la noi nu si-au facut datoria va inselati! Din pacate, tot fara rezultate. Ca la ei si ca la altii care sunt la pamant, in criza.

9. Pana mai ieri am crezut ca universitati precum Harvard, Columbia Business School sau London British School sunt etaloanele educatiei si demnitatii profesionale. De cand Harvard-ul a ajuns in mana unui fond de investitii evreiesc m-am linistit! Baietii sunt scalvii sistemului mondial inca din studentie. Li se face profilul, se strang probe, se completeaza dosarul etc. Apoi, absolventul este pus la produs, ca orice curva, pentru o agentie de rating, o banca de investitii sau una comerciala. Asa devine un “profesionist” in domeniu si lucreaza exclusiv pentru ei. In Romania nu putem spune ca avem scoala si profesori. Bacalaureatul si examenul de licenta au demonstrat acest lucru. Se descurca fiecare cum poate. Daca esti filmat, furi mai greu! Fostul premier Adrian Nastase, profesor la mai multe facultati, desi nu a apucat sa ajunga deloc pe acolo, e platit pentru asta. Acest sistem nu l-a inventat el. Rectorii octogenari de la facultatile private se folosesc de numele lui si platesc pentru asta. Iar Adrian sta. Ii place postura.

10. In SUA lobby-ul este la mare cinste. Daca stii sa faci din vorbe bici si sa tai facturi grase, lucrezi cu cei mai buni oameni din domeniu. In lobby, diplomatia si coruptia se intrepatrund pentru un scop unic: banii. Daca vrei sa manipulezi publicul sau autoritatile, atunci comanda un studiu, un articol, o lucrare, un raport, o expertiza, o opinie de la cei care conteaza si au influenta. Pana si cei mai mari profesori emeriti de la cele mai prestigioase facultati din lume devin lobby-isti activi pentru diverse sume de bani. Un reprezentant de frunte al Romaniei in Parlamentul European, Adrian Severin, cunoaste bine acest fenomen. Dar, nici acum nu s-a lasat batut! Bravo tie, Adriane!

Daca credeati ca astazi nimic nu mai seamana cu trecutul va inselati. La vremuri noi, avem aceiasi ciocoi. Avem si criza printre noi!

Romania nu are nicio sansa fara capital strain, a declarat consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, la Realitatea TV, comentand declaratiile recente ale ambasadorul SUA la Bucuresti cu privire la preocuparile companiilor americane referitoare la coruptia din Romania. El a mai spus ca “noi ar trebui sa dam spaga capitalului strain, pentru ca este limpede: noi ne-am bazat pe capital strain inainte de Primul Razboi Mondial, inainte de al Doilea Razboi Mondial, dupa al Doilea Razboi Mondial. Chiar in vremea lui Ceausescu industria s-a facut in mare parte cu imprumuturi externe. Si acum avem nevoie de capital strain. Cine crede ca in tara asta numai cu capitalul nostru putem razbi se inseala amarnic pentru ca am vazut limpede de-a lungul multor ani ca nu putem razbi singuri”, a spus Vasilescu.

Are dreptate purtatorul de cuvant al BNR. Sa lucram cu armele lor, sa-i mituim, ca sunt obisnuiti. Singura deosebire sta in pret. In definitiv, cu totii suntem de vanzare, numai valoarea difera. Sa trecem asadar la treaba…

In sfarsit, dupa 20 de ani, reprezentantul BNR si-a dat seama ca si strainii sunt spagari! Dupa aceasta declaratie sincera, consilierul Guvernatorului are tot respectul meu. Cu acest lucru nu se pot mandri prea multe persoane. Coruptia en-gros e dincolo de ocean. In Romania se lucreaza en-detail, dar pe fata. Suna urat, dar nici nu va inchipuiti cat este de adevarat! Realitatea economica globala bate filmul “Inside job”.

Din documentarul recomandat de purtatorul de cuvant al BNR – multumim si felicitari pentru sugestie! – cel mai mult mi-a placut “demnitatea” celor mai mari 3 agentii internationale de rating, Standard&Poor’s, Moody’s şi Fitch Ratings. Daca aceste trei gunoaie ar disparea pur si simplu, nu ar fi nicio pierdere pentru omenire. Daca vorbim de coruptie generalizata, de “sistemul ticalosit” international, de marlaniile “expertilor” care dau calificative tarilor, bancilor sau companiilor de asigurari, obligatoriu trebuie sa le punem cap de lista.

Nimic nu pare mai usor si mai natural in lumea fianciar bancara mondiala decat sa cumperi calificative. Cand zic “sa cumperi”, nu gresesc cu nimic! Pur si simplu, le cumperi, cum cumperi o masina! Modele diferite, cu optionale diferite, garantii diferite, imagine diferita, confort diferit. Fiecare litera sau semn atribuit are o valoare de piata, implicit de vanzare pentru fraieri. Mai mult ca sigur, interesul pervers primeaza. Daca nu platesti, ai calificativul “junk”, primesti cel mult un pliant cu poze si recomandari, orientative. Daca “decartezi” ceva promitator, te trec in clasa B. Optional, la pachet, contra cost evident, poti primi mai multi B. Daca te pune dracu’ si vrei optional si un semn “+ “, mai pui ceva! Ca doar, nu credeti ca agentiile respective lucreaza gratis? Uite asa, dupa ce relatia vanzator – beneficiar capata incredere si se formeaza un “parteneriat” serios, putem vorbi, la preturi de top, si despre calificativul “A”. E ca la masini sau ca la doctor. La doctor, daca spui AAA, deja ai o problema. Incepe sa te doara buzunarul. Daca pe bazezi pe agentiile de rating te doare… capul. Pe veci.

Financiar vorbind, cine nu e dispus sa plateasca pentru a parea sanatos cand e putred pe interior? Pe asta s-au bazat si celebrele agentii americane. Nesimtirea si faradelegile lor au intretinut lacomia bancherilor de pe Wall Street si invers. Asa a aparut criza, premeditata, construita prin grija si atentia unor “ingeri” din domeniul consultantei financiar bancare, recunoscuti ca niste “specialisti” in domeniu.

Pentru mine, dupa ce am vazut  filmul documentar “Inside job”, intre a plati serviciile unei prostituate si a plati serviciile “marilor” agentii de rating nu este nicio diferenta! Absolut niciuna! Adica, fara sa intram in detalii, si prostituata si reprezentantii autorizati ai agentiilor spun tariful si ce ofera. Inclusiv plata timpului e la fel. Daca o curva  lucreaza la ora sau la lucrare, ma indoiesc ca la insitiutiile respective lucrurile stau altfel. Calificativele au si ele un termen de valabilitate. Ai platit un calificativ, OK, beneficiezi de el un timp bine definit. Vrei mai mult, platesti din nou. Alt tarif, mai mare. Doar e alta prestatie, alta distractie!

Ca sa revenim la lucrurile sfinte, fereasca Dumnezeu de mai rau! Acum, macar stim unde suntem. Criza vine de la americani, cu sprijinul neprecupetit – vorba comunistilor – al agentiilor de rating si al autoritatilor de reglementare a valorilor mobiliare. Cand au dat faliment, absolut toate marile banci, fondurile de investitii si companiile de asigurari  aveau calificative de la “AA” in sus! Nu conteaza cat au platit pentru ele, conteaza ca le aveau oficial si erau postate si recunoscute pe toate pietele internationale, inclusiv in ziua falimentului!!

Mai presus de toate, zilele trecute Romania a primit un calificativ mai mare de la una dintre agentiile mentionate mai sus. Nu suspectez BNR ca a cotizat cu ceva pe acolo. Ori se simt jegosii aia cu musca pe caciula – desi ma indoiesc! – ori s-au plictisit de cat a stat tara noastra departe de lumea “reala”. Una peste alta, personal, nu dau o flegma pe calificativele lor! Dar, intr-adevar, merita sa-i mituim daca acest lucru ne aduce avantaje, ca tara si ca romani. Hai sa punem mana de la mana si sa-i spaguim, tovarasi!

Va dati seama cate bancuri cu celebrul Bula, vor aparea dupa bula financiara si bula imobiliara! La bancuri radem, dar acum, fiindca stim exact de unde ni se trage, ne infricosam!

PS: Daca v-a placut acest editorial va rog transmiteti-l si la altii. Nu de alta, dar sa afle poporul ca putem iesi cu spaga din criza. Vorba onanistului: ce-i in mana nu-i minciuna!

Acest editorial este dedicat cunoscatorilor din imobiliare! Cum motto-ul blogului meu este “imobiliarele nu sunt pentru oricine”, rog “talibanii” din acest domeniu sa se abtina de la comentarii inutile! Chiar si lecturarea sub forma beletristica a prezentului articol ar fi o onoare pentru mine!

In plina criza, averea bogatilor lumii a crescut in medie cu 10%! In plina recesiune, numai “scursurile” imobiliare au fost scoase la vanzare. In ultimii 3 ani, nu cunosc un produs premium scos la vanzare, prin licitatie! Oare de ce? Ce face un imobil (cladire sau teren) sa se incadreze in clasa premium?

Evident, pentru o cioara – ca pasare, nu cu alta conotatie! – puiul ei este cel mai frumos. Si in specia umana lucrurile stau la fel… Copiii nostri sunt cei mai buni si cei mai frumosi. Ei, uite, va spun o noutate! In imobiliare nu este la fel.

Un imobil de birouri clasa A poate fi ocupat 100% cu clienti de calibru sau poate sta gol-golut! Ce face diferenta? LOCATIA!.. Terenul pe care se afla cladirea face diferenta. Cumparatorii seriosi stiu ca un produs imobiliar premium este altceva. Vrei “piesa” de colectie, pe care poti sa te bazezi in orice vremuri, fie criza cat de grea, atunci trebuie sa platesti! Vrei teren sau cladire de birouri in Pipera, ca sa vezi oile lui Becali la pascut, platesti de cateva ori mai putin decat ultracentral, aproximativ 300-400 euro/mp de teren, si cumperi cat vezi cu ochii, la sosea! De-aia acolo, in camp, zac office-uri intregi goale de ani de zile. Locatia in imobiliare e ca femeia. Nu toate femeile sunt la fel. Unele merita toti bani, fiind considerate “trofee”! Scuze, revenim la imobiliarele premium!

Pe ce se mai bazeaza un vanzator de produs premium in real estate? Daca un investitor serios, cu bani grei, se pregateste sa cumpere sau sa dezvolte un imobil de birouri, el stie exact ce vrea. Cauta “piese de rezistenta” in imobiliare, prime-location, sau exclusiv zone consacrate acestui segment de piata. Daca-i ofer teren in Pipera o sa ma trimita la origini!.. Nu credeti? Incercati!… Daca insist si-i spun ca in zona ultracentrala sunt prea scumpe, dar in Pipera avem o promotie cu 300 euro, o sa ma faca retardat imobiliar sau o sa-mi intoarca spatele politicos si n-o sa-l mai vad niciodata. El vrea ce e mai bun si pentru asta e pregatit sa plateasca. Asta daca nu e evreu.

In ultimii ani, in plina recesiune economica in Europa, proprietatile de lux din marile capitale si-au marit valoarea de piata, se scot foarte greu la vanzare si tendinta este de apreciere in continuare. Sa fie chiar tampiti aia care platesc minimum 10.000 euro pe metru patrat de rezidential in locatii civilizate in orase precum Londra, Paris etc. Da, stiu, o sa-mi spuneti ca la Viena e mai ieftin decat in Bucuresti. Mai copii, dragi mei “pionieri” in imobiliare, si la Viena exista imobile de care nu te apropii la preturi mai mici de 8.000 euro/mp construit!

Pe ce se bazeaza… cumparatorul? Hai ca asta-i buna! Cumparatorul se bazeaza pe pretul vanzatorului? De ce nu, va intreb eu ca intermediar in mii de afaceri imobiliare.

Evident, cumparatorul unui astfel de imobil premium este un tip cu bani multi sau o companie/fond de investitii care vrea imagine/prestanta. Ambele categorii “vaneaza” proprietati speciale pentru a detine un portofoliu de exceptie! Sa ne gandim putin… Daca investitorul, oricare ar fi el, are banii in bancile din Elvetia, ia o dobanda la depozitele in euro intre 1,25%-1,5%. Tovarasul Isarescu stie acest lucru, dar in Romania se ofera pentru sume similare de trei ori mai mult!! Ce l-ar determina sa mute banii din Elvetia intr-o proprietate premium in Romania? Va raspund eu! Pentru un imobil premium, profitul anual este de 8%, adica cel putin dublu decat dobanda la depozitele in euro la o orice banca din Romania si de… 6 (sase) ori mai mare decat in Elvetia!

Pe ce se bazeaza un broker imobiliar la o vanzare de acest tip? Vreti un raspuns simplu? Se bazeaza exclusiv pe comparabilele din piata! De exemplu, in Piata Victoriei este sediul central al BRD. Ia inchipuiti-va voi ca maine-poimaine fac eu, Dragos Dragoteanu, o propunere “indecenta” in scris, prin care solicit vanzarea acestui imobil si confirm ca am un client care ofera pe sediul bancii din Piata Victoriei, 5.000 (cinci mii) euro/mp! Va spun eu, ar rade membrii Consiliului de Administratie al bancii, tinandu-se  cu mainile pe burta! Francezii nu ar vinde niciodata sediul respectiv nici cu 10.000 euro/mp!!! O alta cladire comparabila cu BRD este cladirea de birouri BTC – Bucharest Tower Center – situata la 200 metri de Piata Victoriei, pe B-dul Ion Mihalache. Imobilul respectiv are 24 etaje, e finalizat de 3 ani si este in litigiu la Curtea de Arbitraj International de la Paris. Personal, am fost cu oferta scrisa de 3.500 euro/mp, in anul 2009, cel mai prost an din imobiliare dupa 1989! Am fost refuzat, la modul cel mai politicos posibil. Oare de ce? Imobilul merita mult mai mult sau proprietarii sunt atat de fraieri incat prefera sa stea ani de-a randul cu cladirea goala, in litigiu? Este acela un produs imobiliar premium? Eu zic, categoric da, atata timp cat este o lupta pe viata si e moarte pentru el!

Produsele premium sunt exclusiv pentru premiantii din acest domeniu!

Criza imobiliara pare sa continue. Investitorii autohtoni si straini ezita inca sa se aventureze in noi achizitii. Desi potentialul acestui domeniu este enorm, totusi piata a ramas blocata. Iesirea oficiala din recesiune si usoara crestere economica nu au schimbat perceptia generala despre acest segment economic. Chiar si bancherii cauta solutii pentru putinii clienti interesati de noi dezvoltari sau achizitii de imobile. Statul a incercat sa dea o gura de oxigen prin programul “Prima casa” si a reusit o singura performanta: sa mentina apartamentele vechi la o cota de piata tranzactionabila. Impreuna, bancile si statul nu au adus un plus de valoare real in imobiliare dupa anul 2008, piata ramanand afectata pe toate palierele ei, rezidential si comercial. Cresterea depozitelor populatiei de la 22 miliarde la 25 miliarde in ultimii trei ani dovedeste ca imobiliele nu mai sunt atragatoare pentru romanii care isi permit sa economiseasca, chiar si in perioada de criza. Astfel, toti cei implicati in imobiliare au ajuns sa se intrebe din ce in ce mai des: cine poate scoate piata imobiliara din impas?

Orice specialist serios, care a analizat solutiile posibile, nu a gasit inca un raspuns cert, care sa depinda exclusiv de Romania. Explicatia este relativ simpla. In perioada de glorie a imobiliarelor, intre anii 2004 si 2008, boom-ul a fost posibil datorita a trei factori esentiali: intrarile de capital strain destinat investitiilor sau speculatiilor, apetitul bancilor straine pentru creditarea nelimitata a oricarui tip de imobil si banii romanilor plecati la munca in strainatate, care trimiteau 8-10 miliarde de euro anual. Astazi, toate reperele care au condus in trecut la boom-ul imobiliar s-au erodat considerabil. Cu mici exceptii, proiectele incepute au intrat in conservare sau au fost amanate pe termen nedeterminat. Cele care nu au tinut cont de locatie si puterea de cumparare a populatiei, au intrat in faliment sau, in cel mai bun caz, au ales varianta temporara a insolventei. Bancile au sistat in primii 2 ani de la inceputul crizei orice fel de participare la noi finantari in domeniu, evitand riscuri nedefinite. De abia in 2011, creditarea a dat mici semne,  incurajatoare. Nu am inclus aici programul “Prima casa”, acolo unde garantiile bancare au fost acoperite integral de stat. “Capsunarii” o duc din ce in ce mai greu si sumele trimise in tara s-au injumatatit. Aceste lucruri demonstreaza clar ca nicio actiune initiata de pe teritoriul  patriei nu a modificat trendul pietei.

In acest moment, preturile pe zona rezidentiala par sa aibe o stabilitate relativa. Si zona comerciala, fie ca vorbim de birouri, industrial sau retail, a ajuns la o maturizare, comparativ cu 2008. Cei mai optimisti jucatori din domeniu vorbesc de o revenire lenta, dar nu pe toate segmentele din piata. Pesimistii atrag atentia asupra unor noi scaderi de preturi. Cine are dreptate? Personal, consider ca orice pronostic imobiliar in acest moment este nerelevant, pentru ca nu se poate baza pe nimic sigur. Orice noi turbulente economice internationale pot afecta direct si imediat mediul de afaceri romanesc, inclusiv imobiliarele. Pe de alta parte, economia globala, la nivelul Uniunii Europene, chiar daca da semne de revenire, nu este inca consolidata. Mai este nevoie de timp pentru a ne convinge ca lucrurile s-au stabilizat si ca trendul international este pozitiv, nu unul conjunctural.

Imobiliarele din Romania depind direct de economiile tarilor puternice din regiune. In aceste conditii,  neincrederea investitorilor este de inteles. Oportunitati exista si, probabil, vor fi din ce in ce mai numeroase. Politica BNR a fost axata pe o reactie controlata a bancilor asupra creditelor neperformante. Restructurarile si refinantarile au fost o solutie eficienta pentru multi creditori aflati in dificultati temporare. Cu toate acestea, majoritatea bancilor comerciale nu au ajuns inca la “fundul sacului” in privinta default-urilor corporate. Marile companii pot produce surprize neplacute in continuare si un credit ipotecar mare nu poate fi “bandajat” si tratat ca un credit obisnuit, al unei persoane fizice. Firmele afectate de criza imobiliara nu mai au de unde aduce alte garantii si sunt cu lichiditatile pe “butuci”. In comparatie, persoanele fizice mai pot primi un ajutor de la o ruda sau un prieten.

In acest context, momentul atragerii de noi fluxuri de capital, destinate unor noi achizitii in imobiliare, se lasa inca asteptat. In Spania, Irlanda, Grecia sau Portugalia situatia este mult mai rea decat in Romania. Acolo creditele imobiliare neperformante au depasit de mult 10% din portofoliul bancilor. Nu mai vorbim de SUA, unde in unele locuri situatia este dramatica. Sa nu uitam ca cei mai activi investitori din Romania proveneau chiar din aceste tari. Israel si Turcia sunt singurele tari care o duc bine in imobiliare si in aceasta perioada, avand expunere semnificativa si pe piata noastra. Fie ca vorbim de investitori straini afectati sau neafectati de criza in tarile lor, reactia lor fata de imobiliarele din Romania este aceeasi: de asteptare. Iata de ce, orice referire la contextul actual si la perspectivele imediate trebuie automat conectata la nivel international. Ne place sau nu, piata imobiliara romaneasca depinde de exterior.

E sau nu din nou “gravida” economia romaneasca? Asta e intrebarea de actualitate a teoreticienilor si analistilor de profesie! Toti asteapta o noua confirmare a testului de sarcina in domeniu. Cand economia a duduit, tot romanul s-a priceput la pronosticuri. Acum, in vremuri grele, numarul celor care-si dau cu parerea a scazut dramatic!

Toate ca toate, sa nu ajungem ca-n bancul ala: “… e putin gravida!” Ca sa evitam emotiile cardiacilor din afaceri, inainte de orice, trebuie sa vedem ce teste de sarcina se recomanda a fi facute, la iesire din recesiune a tarisoarei noastre dragi. Cu ce vreti sa incep? Bine, ma risc…

1. Vestile rele

- Romania e mai indatorata ca niciodata: FMI si Banca Mondiala au facut “posta” bugetul tarii! Nu o singura data, repetat! Poporul nu a fost intrebat. Prostitutia e doar calitatea politicienilor. Oricum ai da-o, daca-l intrebam pe Guvernator despre situatia financiara a tarii, Romania e “fata mare”, cu atestat stampilat la BNR si semnatura lui Mugurel, apostilata.

- Paradoxal, pentru mine si alti nebuni ca mine, faptul ca depunerile populatiei in banci au crescut la 25 miliarde este o veste rea. Am ajuns o natiune de rentieri bancari, care proslavesc politica BNR, prin care bancile private primesc bani moca de la Stat si dau la randul lor dobanzi generoase romanilor, care oricum erau satui de munca. Concluzia: consum mic, initiative spre zero, mandrie mare, economie la pamant!

- Dobanzile la credite sunt printre cele mai mari din Europa! Daca n-ar fi fost asa, “turma” din imobiliare credea ca “iarba” (banii!) e verde tot timpul si la indemana oricui. Asa a aparut probabil si bancul: “Ce facea romanul inainte de 2008, cand nu mai avea bani? Schimba 100 de euro!” Asa, cu criza asta binecuvantata, romanul a aflat ca 100 de euro sunt bani multi si, daca nu-i ai, banca nu ti-i mai da doar cu buletinul de identitate si te mai roaga sa iei si-un credit pentru achizitia unei case!

- Politicienii nostrii sunt ca peste tot in lume. Nu va mirati, asa e si la altii, chiar mult mai rau. Singura deosebire intre ai nostri si ai lor este ca pe malul Dambovitei se fura pe fata, fara ocolisuri, fara pic de jena sau paravan. Suntem originali si mai mult decat atat. Unici!Decat sa asteptati schimbarea atitudinii politicianului roman, mai bine schimbati tara! E mai simplu si, poate, aveti noroc mai mult. Eu n-o voi schimba pentru ca mie-mi place sa le zic pe nume, sa-i definesc  asa cum sunt. Stiu, acum nu le pasa, dar intr-o zi le va pasa si vor tine cont si de unii ca mine sau ca voi.

- Preturile au scazut dramatic, pe toate segmentele pietei imobiliare. Se poate mai rau? Va aduc aminte ca sunteti la rubrica “vesti rele”. Da, se poate mult mai rau, pe anumite zone sensibile din acest domeniu. Daca vreti exemple concrete avem! Imobilele vechi din cartierele comuniste cu o vechime de peste 30 de anisori si terenurile din camp vor fi precum… locurile de veci. Nu se termina niciodata, dar au valoare doar pentru cei care le detin. Uite asa a devenit Statul prin programul “Prima casa” un administrator de “cimitir” imobiliar. Noroc cu bancile care au inveselit atmosfera si castiga garantat. Pentru ele, ceea ce a creat Guvernul  e asemanator cu Cimitirul Vesel de la Sapanta, din judetul Maramures. Merita vizitat… Acolo si mortii par fericiti! La fel ca datornicii la banci pe urmatorii 30 de ani.

2. Vestea buna!
Vestea (la singular!) buna e ca nu mai am sa va dau nicio veste rea, in afara celor de mai sus. Exclud aici cazurile de forta majora: cutremure, inundatii si alte calamitati.

O veste buna, de care nu veti avea parte prea curand, pana moare Guvernatorul, ar fi fost falimentul unei banci, oricare ar fi ea! Cel putin eu as fi inteles ca traiesc intr-o economie de piata autentica, inclusiv a sistemului financiar-bancar.

O veste si mai buna ar fi putut fi o noua puscarie populata de cei care au devalizat Bancorex, Banca Agricola, Bancoop, Statul, companiile si regiile etc. Din pacate, tanjiti la prea mult! Nu acum! Pentru ei s-a inventat puscaria “post mortem” – locul de veci la Belu, asigurat dupa furtul calificat in cursul vietii. Astfel, vedetele patriei, toti cei care au condus tara in ultimii 20 de ani, sunt condamnate definitiv si irevocabil, pentru tot restul vietii. De apoi! In viata asta o duc bine! Sarcina nu e pe umerii lor!…

Dupa 2008 am aflat ca aproape toate sacrificiile economice care au urmat s-au facut pentru crearea unui stat modern. N-am aflat inca ce ar trebui sa faca antreprenorii mici si mijlocii ca sa fie o forta in propria tara. Statul nu a facut mai nimic pentru ei. Unii, au fost la prima si ultima aventura. Altii, care n-au riscat o afacere pe cont propriu in ultimii ani, si-au luat gandul de la antreprenoriat, cand au vazut ce-au patit ceilalti.

Nicio categorie sociala nu a resimtit “cutremurul” economic precum clasa de mijloc. In perioada 2000-2008 s-au infiintat zeci de mii de firme noi. Multe din acestea erau societati axate pe o mica afacere de familie. Puteam vorbi chiar despre inceputul unei ere a brandurilor romanesti. Fie ca erau microintreprinderi sau societati mici, existenta si rolul lor s-au vazut in peisajul societatii romanesti. Bancile comerciale au acordat credite pentru diverse ramuri de activitate. Totusi, putine sunt situatiile in care afacerile aparute din nimic, au deschis noi perspective, iar firmele respective au evoluat. In majoritatea cazurilor, societatile s-au dovedit neperformante, fiind administrate de persoane nepregatite, fara o viziune corecta pentru afacerea lor. Au existat si multe firme care au avut ca singur scop eludarea unor impozite prin activitati la limita legilor, deseori alunecand in ilegalitate.

Cine au fost antreprenorii romani? Ce-au lasat in urma lor dupa 3 ani de dificultati si recesiune economica prelungita? Cata atentie a atras clasa de mijloc din Romania? Care sunt problemele majore care le-au intampinat oamenii cu initiativa din business-ul autohton? Statisticile sunt aproape inexistente in acest sens. Ca sa avem o radiografie corecta a cauzelor care au dus la rarirea -  pana aproape de disparitie – clasei de mijloc, ar trebui sa o luam de la capat cu analizele acestui fenomen social si economic. Cu cine mai putem discuta in acest sens? Cu cei care au mai ramas pe piata si incearca sa supravietuiasca in continuare. Cei care au disparut nu mai au puterea sa o ia de la capat si nu mai vor sa-si aminteasca de trecut.

Orice criza nu afecteaza saracii sau bogatii in mod special. Saracul de dinainte de criza a ramas tot sarac, poate si mai sarac. Bogatii nu au suferit in ultimii 2 ani. Unii au devenit si mai bogati. Cand ai lichiditati, cand ai mai multe afaceri solide, cand te bazezi pe relatii la cel mai inalt nivel, cand beneficiezi de informatii “la prima mana”, e greu sa saracesti. Cel mult, criza i-a facut pe bogati mai atenti la oportunitati.

In schimb, ceea ce se contura inainte ca un reper intr-o piata libera a cam disparut. In cadrul clasei de mijloc se nascuse asa-numita upper-midlle class (clasa de mijloc peste medie), oameni cu stare materiala excelenta. Acestia se bazau inainte de 2008 pe castiguri lunare spectaculoase, de zeci de mii de euro! Intre timp, unele din aceste profituri de exceptie au disparut, pur si simplu. Antreprenorii care alcatuiau clasa de mijloc inainte de criza nu depaseau un procent de 5 % din oamenii activi din Romania, incluzand low-midlle class (clasa de mijloc sub medie). Aproape toti cei care au apelat la credite ca sa-si extinda afacerile in perioada de boom economic si au vazut visurile spulberate, odata cu inceperea crizei. Lipsa de lichiditati a pus stapanire rapid pe antreprenorii romani. Problemele creditelor neperformante au adus primele falimente si mii de firme au intrat in insolventa. Restructurarea si refinantarea au fost singurele activitati de “creditare” notabile. Valoarea garantiilor bancare a scazut datorita diminuarii considerabile a pretului de piata a proprietatilor imobiliare, creditele s-au inasprit si au devenit din ce in ce mai scumpe, banii au capatat alta valoare. Cea adevarata!

Selectia naturala la nivelul IMM-urilor a fost o chestiune de timp. Cine nu a fost afectat de criza a avut noroc sau a avut afaceri cu statul. Prea putini antreprenori romani se pot mandri cu independenta fata de politic. Ca sa existi in actualele conditii economice trebuie sa stii ce inseamna riscurile in afaceri, sa cunosti foarte bine piata in care activezi sau sa oferi servicii sau produse competitive, in conditii de recesiune. Notiunea de antreprenoriat s-a confundat cu un hobby creat de entuziasmul boom-ului economic din 2004-2008. Zecile de mii de firme infiintate aiurea au creat in final un fenomen de turma. Doar antreprenorii cu “sange de rechin” vor reusi in jungla economiei romanesti. Haosul legislativ, furia crizei si neadaptabilitatea rapida la schimbarile economice au creat mediul perfect pentru eliminarea celor care au crezut ca e usor sa reusesti in afaceri. Mediul de afaceri s-a cizelat si romanii nascuti sa fie antreprenori vor avea un cuvant greu de spus in Romania, in urmatorii 20 de ani!

De cand a aparut criza economica mondiala, se cauta un tap ispasitor. Cap de lista sunt imobiliarele din SUA. Inventarea de catre bancheri a creditelor “sub-prime” sau a altor forme sofisticate de imprumut a declansat o criza profunda in urma careia vina a cazut pe imobiliare. Lacomia bancherilor e egala cu lacomia clientilor, peste tot in lume!

In Romania, situatia nu e mult diferita… Bancherii si-au facut “numarul”, clientii si-au luat “portia”! In 2007-2008, cand economia era in plin avant, chiar daca au existat voci care avertizau pericolul unui bule imobiliare, foarte putini jucatori din domeniu s-au gandit la eventualele consecinte negative. Statul nu a intervenit. Totusi, in toata aceasta perioada, piata de profil a fost cu adevarat libera, chiar daca unii nu au inteles mai nimic din mecanismele ei. Cererea s-a intalnit cu oferta, atingand punctele “fierbinti” in anul 2008. De atunci, incet-incet, imobiliarele au fost folosite ca pretext pentru toate problemele legate de declinul economic actual.

Statul a gasit un pretext ideal sa intervina pe piata imobiliara. A infiintat programul “Prima casa”, pretinzand ca va resuscita imobiliarele si va relansa segmentul constructiei de locuinte noi. Rezultatul este trist! Una din 80 locuinte vandute prin acest program se regaseste in obiectivul declarat al Guvernului! Locuintele ANL au fost scoase la vanzare in scopul strangerii de fonduri pentru noi dezvoltari. Din 22.000 de unitati locative scoase la vanzare, construite de ANL, numai 100 au fost vandute pana la sfarsitul anului trecut! O cifra care nu mai trebuie comentata. Programul de reabiliare termica a locuintelor a fost o nou pretext de investitii masive in acest domeniu. Faptul ca, pentru un apartament se folosesc mii de euro in vederea cresterii confortului termic poate conduce la ideea unei risipe de bani, din fondurile autoritatilor. Cat de eficiente au fost programele implementate de edilii tarii ramane un subiect de discutie in viitor.

Bancherii au profitat la maximum de criza si au gasit in imobiliare cel mai bun pretext pentru a-si spori veniturile. Mii de credite aflate in dificultate au fost restructurate de nevoie. Bancile au avut grija sa ia masuri suplimentare de garantie imobiliara, au crescut nestingherite dobanzile la creditele respective si au securizat afacerile din acest domeniu. Majoritatea covarsitoare a creditelor neperformante au fost tinute pe linia de plutire de politica BNR, de imprumuturile luate si garantate de statul roman, de la bancile comerciale. Presiunea exercitata pe imobiliarele aflate in insolventa sau faliment a fost diminuata direct prin interventia FMI asupra OUG 50/ 2010, care si-a pierdut efectul si obiectivul principal: accesul la credite mai avantajoase si protectia consumatorului bancar!

Prin situatia creata in piata in ultimii doi ani, romanii au cel mai bun pretext sa amane o decizie de a investi din nou in imobiliare. Dovada concreta a acestui fenomen este data de cresterea depozitelor populatiei in bancile comerciale de la 22 la 24 miliarde euro. Daca situatia economica a tarii ar fi dat semne mai rapide de revigorare, pretextul nu ar mai fi existat si mai multe miliarde de euro puteau contribui la dezghetarea tranzactiilor. Desi s-a inregistrat o scadere continua a preturilor proprietatilor, romanii au preferat sa tina economiile blocate in banci, pe dobanzi confortabile, in detrimentul unei achizitii imobiliare. Pana cand cand economia nu se va stabiliza, este greu de presupus ca potentialii investitori vor redeveni jucatori activi in acest domeniu.