Cam asta a ajuns cetateanul roman pentru politicieni. Un mic cobai. De 22 de ani traim experimente. Toate guvernele perindate pe la Palatul Victoria au avut o reteta proprie. Fiecare prim-ministru, fiecare nou ministru inventeaza ceva nou. Nu o fac pentru ca stiu exact ce fac. O fac in speranta ca o sa iasa bine. Asa e si ultima formula guvernamentala. Un nou experiment. O noua aventura.

Pentru sase luni, s-a creat un nou laborator experimental. In tot acest timp, romanii se vor invarti pe roata. Vor munci ca sa plateasca ratele la banci. Norocosii vor mai pune niste bani deoparte. Supravietuirea este insa cuvantul de ordine. “Savantii” politici se vor lupta intre ei, intr-o lume plina de cobai. Vor continua sa faca schimb de experienta cu reprezentantii organismelor financiare internationale cu un singur scop: sa ne testeze limitele de supravietuire. Nimic deosebit nu se va intampla in urmatoarele sase luni. Nici macar alegerile nu vor schimba statutul romanului de rand. Tot un cobai va ramane.

Nu candidez la nicio functie publica. De ce? Nu fac politica! Nu sunt capabil sa promit ceva ce stiu ca nu pot realiza! La nivel administrativ, suntem sufocati de personaje politice, care au creat un sistem ineficient, corupt si clientelar, bazat pe promisiuni vesnic nerealizate. De aceea, cred ca administrarea comunitatilor ar trebui facuta de profesionisti. Pana cand politicienii nu vor accepta acest adevar, nu intrevad o dezvoltare fireasca a oricarei localitati din Romania.

Majoritatea oamenilor de afaceri s-au saturat de politicienii romani. Eu sunt unul dintre ei! Administratorul unei localitati trebuie sa fie un bun manager, un antreprenor pentru comunitate. Poti insa sa demonstrezi ceva concret, cand caracatita politica blocheaza orice initiativa, in care nu are un interes direct?!
Administrarea publica a devenit o afacere de grup, de cercuri de interese, o sursa de transfer a banului public in conturi personale.

Exista si oameni de buna credinta care candideaza. Daca nu joaca in hora politica, nu au nicio sansa. Daca, intamplator, castiga alegerile, sunt haituiti pana devin o prada a sistemului existent. De fiecare data cand vin alegerile, imi dau seama cat de norocos sunt ca nu fac parte din acest angrenaj odios. Imi face placere sa nu candidez! Alegerile imi reamintesc ca sunt un om liber si independent. Din toate punctele de vedere!

Daca aveti copii, spuneti-le ca sunt datori. Daca vreti sa faceti, se vor naste datori. Pe termen lung. Toata viata. Tu, romanule, te-ai vandut statului. Din pacate, munca ta de pana acum te-a indatorat si mai tare. Creditele luate ca sa fii platit vor fi platite de descendentii tai. Daca mai ai asteptari de la stat, uita-le! Orice politician iti va spune ca statul suntem noi. Are dreptate, statul sunt ei. Politicienii. Tu, romanule, esti sluga. Care inghite in sec, transpira, munceste, priveste si rabda. Te-ai vandut pentru un pumn de promisiuni. Acum ti-a ramas doar pumnul. In gura!

In primitivismul lui, Ceausescu a lasat tara fara datorii. E adevarat ca tot tu, romanule, ai muncit pentru ele. Dupa 1990 au aparut alti “ceausesti”. Mai mici, dar mult mai infometati. Ii vezi la televizor, zi de zi. Vorbesc frumos, nu-i asa?! Te-ai obisnuit cu trancanitul lor. Ca ceasul care ticaie. Ei bine, ei te-au vandut! Ei ti-au indatorat copiii, chiar si cei nenascuti inca. Numai 98 miliarde de euro au tocat marunt, in 20 de anisori. Nu te-au intrebat nimic. Dar tu, romanule, ai supravietuit. Lor. Politicienilor.

Astazi, ti-e mai greu. Obisnuieste-te cu gandul ca maine iti va fi si mai greu. Politicienii lucreaza. Cum, la ce? La datoria ta pentru viitor. Stiu ca erai constient de asta, dar daca nu iti repeta nimeni, din cand in cand, uiti. Te vei duce din nou la vot. Si, pe cine sa votezi, daca nu tot pe ei?! Aceiasi care au facut datoriile copiilor tai. Pe aceiasi care au vandut materiile prime pe nimic strainilor, care acum scumpesc fosta avutie a tarii cand vor ei. Pentru ca este a… lor. Tu, romanule, nu ai fost intrebat cand ti s-au vandut petrolul, gazele, energia, padurile, apele, corabiile, silozurile etc. Tu doar ti-ai facut datoria de cetatean. I-ai votat!

Autoritatea statului exista. Cine nu crede, sa se puna cu statul. Demnitatea statala in schimb a disparut. Pentru ca demn nu poti sa fii decat atunci cand respecti democratia. Cand nu faci datorii nelimitate pe spatele contribuabililor ca sa-ti asiguri cariera politica sau functia. Si daca statul vrea sa te incurajeze, o face zilnic, fara sa niciun efort. Te incurajeaza sa furi, te instiga sa parasesti tara, daca nu-ti convine Romania. Te face sa te simti umilit in lumea larga – doar pentru faptul ca esti roman. Si tu speri in continuare. N-ai obosit?

Cand zapezile se vor topi, vei uita ca iarna statul te-a sfidat din nou. Vei lasa la o parte memoria si vei zice cu mandrie: sunt roman! De ce sa le porti pica lor, politicienilor? Ce, ei trebuiau sa se ocupe de deszapezire? Ce daca unii au intrat in greva si-si iau salarii, iar ceilalti nu fac nimic. Ei nu sunt romani, ca si tine. Nu merita votul tau, din nou?

Inainte sa fii roman, esti om. Dar, pentru a avea acest privilegiu in propria tara, meriti sa fii respectat. Si, daca nu te mai respecta autoritatile, daca iti cer numai taxe si impozite, daca te fac sa devii ne-om in propria ograda, nu uita, romanule, sa zambesti. Primavara se apropie si noi promisiuni vor rasari ca ciupercile dupa ploaie.

Dar, de oriunde vor veni, nu uita ca toate sunt la fel. Otravite.