Daca aveti copii, spuneti-le ca sunt datori. Daca vreti sa faceti, se vor naste datori. Pe termen lung. Toata viata. Tu, romanule, te-ai vandut statului. Din pacate, munca ta de pana acum te-a indatorat si mai tare. Creditele luate ca sa fii platit vor fi platite de descendentii tai. Daca mai ai asteptari de la stat, uita-le! Orice politician iti va spune ca statul suntem noi. Are dreptate, statul sunt ei. Politicienii. Tu, romanule, esti sluga. Care inghite in sec, transpira, munceste, priveste si rabda. Te-ai vandut pentru un pumn de promisiuni. Acum ti-a ramas doar pumnul. In gura!

In primitivismul lui, Ceausescu a lasat tara fara datorii. E adevarat ca tot tu, romanule, ai muncit pentru ele. Dupa 1990 au aparut alti “ceausesti”. Mai mici, dar mult mai infometati. Ii vezi la televizor, zi de zi. Vorbesc frumos, nu-i asa?! Te-ai obisnuit cu trancanitul lor. Ca ceasul care ticaie. Ei bine, ei te-au vandut! Ei ti-au indatorat copiii, chiar si cei nenascuti inca. Numai 98 miliarde de euro au tocat marunt, in 20 de anisori. Nu te-au intrebat nimic. Dar tu, romanule, ai supravietuit. Lor. Politicienilor.

Astazi, ti-e mai greu. Obisnuieste-te cu gandul ca maine iti va fi si mai greu. Politicienii lucreaza. Cum, la ce? La datoria ta pentru viitor. Stiu ca erai constient de asta, dar daca nu iti repeta nimeni, din cand in cand, uiti. Te vei duce din nou la vot. Si, pe cine sa votezi, daca nu tot pe ei?! Aceiasi care au facut datoriile copiilor tai. Pe aceiasi care au vandut materiile prime pe nimic strainilor, care acum scumpesc fosta avutie a tarii cand vor ei. Pentru ca este a… lor. Tu, romanule, nu ai fost intrebat cand ti s-au vandut petrolul, gazele, energia, padurile, apele, corabiile, silozurile etc. Tu doar ti-ai facut datoria de cetatean. I-ai votat!

Autoritatea statului exista. Cine nu crede, sa se puna cu statul. Demnitatea statala in schimb a disparut. Pentru ca demn nu poti sa fii decat atunci cand respecti democratia. Cand nu faci datorii nelimitate pe spatele contribuabililor ca sa-ti asiguri cariera politica sau functia. Si daca statul vrea sa te incurajeze, o face zilnic, fara sa niciun efort. Te incurajeaza sa furi, te instiga sa parasesti tara, daca nu-ti convine Romania. Te face sa te simti umilit in lumea larga – doar pentru faptul ca esti roman. Si tu speri in continuare. N-ai obosit?

Cand zapezile se vor topi, vei uita ca iarna statul te-a sfidat din nou. Vei lasa la o parte memoria si vei zice cu mandrie: sunt roman! De ce sa le porti pica lor, politicienilor? Ce, ei trebuiau sa se ocupe de deszapezire? Ce daca unii au intrat in greva si-si iau salarii, iar ceilalti nu fac nimic. Ei nu sunt romani, ca si tine. Nu merita votul tau, din nou?

Inainte sa fii roman, esti om. Dar, pentru a avea acest privilegiu in propria tara, meriti sa fii respectat. Si, daca nu te mai respecta autoritatile, daca iti cer numai taxe si impozite, daca te fac sa devii ne-om in propria ograda, nu uita, romanule, sa zambesti. Primavara se apropie si noi promisiuni vor rasari ca ciupercile dupa ploaie.

Dar, de oriunde vor veni, nu uita ca toate sunt la fel. Otravite.

Cineva a spus ca suntem evreii Europei. Un popor de invidiat! Criza economica nu le-a domolit romanilor pofta de a se simti bine. Cat mai bine si cat mai mult.

De ani de zile urmaresc comportamentul romanior de sarbatori. Incerc sa inteleg fenomenul si-mi scapa ceva. M-am intrebat adesea: cum este posibil sa-ti chetuiesti ultimul ban din casa de sarbatori? Paradoxal, acest lucru se intampla in multe familii de romani. Mai mult, unii se imprumuta special sa rupa “gura targului” pentru a epata prin ceea ce nu-si permit. Sa fie o inconstienta de moment sau o gena romaneasca speciala? Orice ar fi, nimic nu pare a avea o logica in acest fenomen care risca sa devina de masa.

Recent am citit ca 43% din populatia activa din Romania (cam 4 milioane de oameni) este indatorata la banci. Dintre acestia, cati credeti ca au lasat-o mai moale cu petrecerile? Zilele onomastice, Pastele, Rusaliile, Inaltarea, Craciunul, Revelionul, sunt de neuitat pentru multi. Zilele cu nume de sfinti, sarbatorile legale, (mai putin Ziua Nationala care nu reprezinta mare lucru!) au constituit tot atatea prilejuri de rasfat pentru cei care vor totul azi. Nu iarta nimic! Pentru acestia, maine e prea tarziu.

La polul opus, daca rogi un roman sa lucreze ceva azi, prima intrebare, fireasca pentru el, ar fi: “Chiar trebuie azi?… Maine nu mai e o zi?… De ce atata graba?”

Si uite asa, la bucate inainte, la munca mai incolo. Vorba aceea: “De ce sa facem azi ce putem face si maine?” Poate poimaine se rezolva de la sine! O gandire traditionala, mioritica, ce nu lasa loc de interpretari.

Dupa 45 de ani de comunism si inca 22 in democratie, romanu’ de rand nu si-a pierdut nicio clipa pofta de a chefui. Temeinic! Cu surle si trambite, cu alai si multe povesti despre petreceri de pomina, care mai de care. Ce poate fi mai frumos in viata decat sa te “respecti”? Nu conteaza daca o faci din bani proprii sau imprumutati. Important e sa iasa petrecerile de pomina si sa nu fie sarita niciuna. Tenacitatea in munca nu este nici pe departe punctul forte al romanilor, precum consecventa cu care petrec si se simt bine in orice conjunctura. Si, prilejuri sunt din belsug.

Intre Ajunul Craciunului si dupa Sfantul Ion cam toata tara intra in vacanta, vrand-nevrand. Printre picaturi, orice zi libera sau de sarbatoare care pica aproape de weekend se transforma automat intr-un miniconcediu. Toate astea, pe langa concediul oficial pe care, in mod natural, nu-l rateaza nimeni. Cum sa pierzi astfel de oportunitati in timp de criza?

Dupa ce au simtit pe propria piele unele dintre cele mai drastice masuri de austeritate din Europa (reducerea salariilor cu 25% si cresterea TVA cu 5 procente) romanii dau dovada de o putere de adaptare la criza de invidiat. Dupa aceste masuri, nu a existat nicio zi de greva generala. Energia cetateanului obisnuit a fost folosita constructiv. In loc sa manifeste, mai bine se manifesta. Permanent si altfel. Bucuria si placerea petrecerilor e proverbiala la noi. Si nu ar fi nimic rau in asta, atata timp cat lucrurile ar merge din ce in ce mai bine in tara in care traim. Dar, spre deosebire de multe alte natiuni care au evoluat in timp, romanii vor fi maine, ceea ce sunt si astazi. Asta pentru ca, romanul vrea azi. Nu conteaza ce si cum va fi maine. Criza nu e pentru romani.