Acesta a fost mesajul cheie transmis de primul ministru la Forumul pentru IMM-uri. Am fost prezent acolo, unul din cei cativa gura-casca, maximum 100 (una) suta de antreprenori! Mai erau inca vreo suta de jurnalisti, cu tot cu camere si reportofoane. Plus, cu voia dumneavostra, pentru poze si interviuri, cam tot atatia reprezentanti ai statului. O mana de antreprenori in viata si restul vorbe. Cam asta a adus criza nou pentru autoritati. De aici si expresia emblematica rostita raspicat de cel care s-a aratat un alt nou sustinator al IMM-urilor. De parca, predecesorii lui n-ar fi promis de 22 de ani aceleasi lucruri.

Pentru ce a mai ramas din clasa de mijloc, intrata la apa pana la gat din 2008 incoace, marimea conteaza enorm. Daca primul ministru ar fi avut vreodata vreun magazinas de administrat sau ar fi avut ocazia sa dea afara vreun angajat pentru ca nu mai are ce sa-i ofere de lucru, cu siguranta nu ar fi rostit aceste vorbe. Asa, venind dintr-un serviciu secret, atat de secret ca rezultatele sunt invizibile, evident ca marimea nu are nicio semnificatie. Ca si cum intre SIE si CIA sau Mossad nu e nicio diferenta. Dar, revenind la oile noastre, numarul IMM-urilor intrate in faliment sau insolventa, inseamna ceva? Faptul ca 95% din antrepreori sunt cu lichiditatile la pamant, sufocati de credite si birocratie nu conteaza?

Nu-mi imaginez la ce s-a gandit noul premier. Probabil, a vrut sa fie simpatic si a adus in fata o expresie preluata de la britanici. Englezii aia morali, onesti si altruisti nevoie mare. Parca asta le trebuie antreprenorilor romani: anecdote de pe alte meleaguri. O fi primul ministru un intelectual rasat, dar, totusi, nu poti confunda o emisiune de la un umil prezentator al Antenei 3 cu un speech, eventual motivational, in fata “palmasilor” care au dus povara crizei. Afacerile securistului-turnator Voiculescu nu se incadreaza la grijile IMM-urilor, domnule MRU. Si, ca sa vedeti ca marimea conteaza enorm, una e sa administrezi fondurile securitatii pe vremea lui Ceausescu si apoi sa intri in business dupa Revolutie si alta este sa te imprumuti de bani ca sa infiintezi un SRL. Iar, daca mergem cu gandirea ceva mai departe, sa nu credeti ca oamenii pe care i-ati avut in “subordine” la SIE nu stiu ce s-a intamplat cu fondurile tarii de pe vremea impuscatului, deturnate in conturi din strainatate. Sunt mult prea pregatiti si prea buni profesionisti ca sa ajunga aceste informatii si la dvs. Ei stiu ce inseamna marimea!

Cel mai bogat roman a devenit o povara pentru mediul de afaceri autohton. Imaginea antreprenorilor era oricum negativa. Considerati adesea profitori, speculanti, bisnitari, avari, lacomi etc. antreprenorii de toate felurile au continuat sa lupte cu criza. Unii au rezistat, altii au clacat (deja). Extrem de putini patroni se pot lauda cu realizari notabile in ultimii 3-4 ani. Intrarea in insolventa a afacerii “mic.ro” da apa la moara celor care huleau oricum initiativa privata.

Insa, mai presus de bucuria celor care savureaza necazul altuia, apare un fenomen crunt. Il regasim in atitudinea statului. Aceea de a nu plati. Furnizorii, colaboratorii, angajatii etc. La fel cum se comporta de multe ori statul, la fel a facut si vanzatorul Rompetrol. A contractat produse pe care nu le-a mai platit. Cel putin nu la termen. Poate, nu le va mai plati niciodata, cine stie? Exact asa procedeaza si statul cu multe firme private. Cere, primeste si uita sa plateasca. De aici si coruptia din sistem, la toate nivelurile. Zeciuiala si prostitutia au aparut probabil in acelasi timp. In cazul magnatului roman, singura speranta a celor prejudiciati ramane corectitudinea in al doisprezecelea ceas.

Dinu Patriciu nu e orice antreprenor. Este, oficial, miliardar in euro. Un tip destept, cult, cu o experienta de business remarcabila. Despre cel mai bogat roman se presupune ca are suficient numerar in banci. Totusi, miliardarul s-a folosit de tot felul de tertipuri pentru a nu-si plati sute de parteneri de afaceri. Acestia au fost prejudiciati direct sau indirect. Mai au ei curajul sa spere intr-un mediu de afaceri curat cand au probleme cu cel mai bogat roman? Ma indoiesc, mai ales pentru firmele de familie, majoritatea IMM-uri, pentru care lipsa de cash poate sa insemne falimentul imediat.

Insolventa este o forma legala de a scapa momentan de creditori. A fost creata special pentru cei care vor sa intre cu capul in nisip, precum strutul. Le arati partenerilor hotararea instantei, iti ascunzi ochii si ramane la vedere dosul. Demnitatea si corectitudinea dispar in acest caz. Mi-e greu sa inteleg cum poti sa dormi noaptea cu sute de milioane de euro prin conturi cand ai inselat asteptarile a mii de oameni. Credibilitatea unui astfel de personaj este compromisa in mare parte, cel putin momentan. Probabil, daca a ajuns miliardar, Dinu Patriciu are in sange darul de a nu plati. Doar de a incasa. Pana intr-o zi…

In afacerea “mic.ro” marea greseala pe care o poate face miliardarul este sa confunde banii statul cu banii privatilor. Daca pierderile de la stat se impart la 19 milioane de fraieri, la privat pierderea este individuala. Niciun privat deposedat de munca sau banii lui nu va vorbi vreodata frumos despre Dinu Patriciu. Asa a aparut si aversiunea romanului de rand impotriva statului. Toti cei care si-au platit la timp si corect darile catre stat au avut pretentia sa fie tratati in acelesi mod. Cand au vazut bataia de joc a autoritatilor, in multe cazuri, ura s-a declansat instantaneu pentru ca s-au simtiti inselati. Acelasi fenomen se va produce si impotriva privatilor care pot sa plateasca si aleg sa nu o faca.

Marele pacat pe care il face statul cu propriii cetateni se reflecta in povestea “mic.ro”. In mediul privat, Dinu Patriciu este un stat in stat.