Politicieni, nu va cerem ajutorul! Nu vrem pomeni. Nu mai asteptam nimic nou. Totusi, tanjim dupa ceva. Sa ne lasati sa supravietuim. E si in interesul vostru, al guvernantilor. Va multumim anticipat!
Recent, Camera Deputatilor a respins proiectul de lege privind Taxa de solidaritate. Un nou impozit pentru romanii care au mai mult nu ar fi ajutat pe nimeni. Ar fi fost o masura populista. Initial s-a propus impozitarea suplimentara a averilor mai mari de 450.000 de euro, cu valori cuprinse intre 0,5 si 1,25%. Ulterior s-a discutat o formula “indulcita”: un impozit si mai mare, dar pentru o avere medie mai mare, respectiv 900.000 euro.
Cu siguranta, au existat cel putin doua motive serioase care au dus la respingerea acestei propuneri. Primul este evident: propriul interes al politicienilor. Tot romanul stie ca majoritatea clasei politice detine averi importante. Al doilea motiv concret a fost legat de lipsa lichiditatilor pentru majoritatea persoanelor avute. A detine proprietati nu este acelasi lucru cu a detine “cash”. E o diferenta mare. Nu este o gluma! Sunt foarte multi “enoriasi” ai statului cu multe proprietati cumulate, evaluate la peste 900.000 euro, dar care sunt in prezent “zero” la capitolul numerar. In general, cei care au agonisit bunuri sunt oameni care au riscat mai mult, care au furat mai mult, sau – de ce nu?- oameni care au muncit mai mult. In aceasta ultima categorie intra, dupa parerea mea, cei care au simtit “gustul” clasei de mijloc, pe perioada boom-ului economic, intre 2004 si 2008. Odata cu aparitia crizei, primele “lovituri sub centura” le-au luat exact cei care rulau banii in scopul de a face profit, implicit avere, platind corect taxele. In noile conditii economice, creditele luate de majoritatea romanilor au devenit o povara si lichiditatile s-au subtiat vizibil, de la an la an. Lipsa de cash este o certitudine, la nivelul bazei de impozitare propuse de stat, de 900.000 euro. Sunt suficient de multi oameni corecti, “dornici” sa fie la zi cu plata impozitelor, dar care nu ar fi avut efectiv de unde sa acopere darile suplimentare. Daca aceasta propunere legislativa ar fi fost adoptata, singurul fapt pozitiv vizibil imediat ar fi fost legat de piata imobiliara. Ca sa plateasca noul impozit, multi beneficiari de proprietati ar fi fost obligati sa vanda ceva. Si acest lucru implica preturi de vanzare mai mici. Multi proprietari ar fi fost direct afectati pentru ca ar fi trebuit sa accepte preturi mai mici… inacceptabile in alte conditii.
UNPR, partidul care a avut aceasta initiativa, a declarat clar ca nu renunta! Foarte bine! Vreti sa ne “jupuiti” mai mult! De acord, dar sa existe o conditie clara! Sa se stie unde se duc banii colectati. Fiecare ban din aceasta noua potentiala “jecmanire”! Sa fim siguri ca banii stransi de la cei care sunt huliti sau urati in egala masura nu ajung in sacul fara fund al bugetului tarii. Un contribuabil corect, dispus sa plateasca mai mult daca i se cere are drepturi. Inclusiv acela de a fi respectat intr-un sens simplu. Sa existe acces public la modul de cheltuire a sumelor colectate de la cei cu avere. Daca Guvernul, indiferent care va fi el, ne va aburi cu proiecte fanteziste in care o autostrada costa de zece ori mai mult decat in Elvetia si constructorii au nevoie de 20 de ani sa o finalizeze, nu, mersi! Daca banii vor fi indreptati spre sistemul sanitar public, iar serviciile raman tot cele de astazi, nu, mersi! Daca o sa ne vrajiti cu sosele urbane suspendate, dar strazile existente sunt pline de gropi si la prima zapada se blocheaza tot, nu, mersi! Si exemplele pot continua, la nesfarsit.
La ultimul referendum, poporul a votat ca numarul parlamentarilor sa scada. Iarasi am fost mintiti. Acum, s-a intrat deja intr-o noua campanie electorala. Stim! Promisiunile sunt cea mai ieftina marfa. Dar, romanii care mai au bani nu sunt o marfa. Nu puteti sa luati de la cei avuti si sa dati saracilor, doar ca sa fiti votati o data la patru ani. Pentru ca, intr-o zi, multi din cei care au strans averi si pot sa faca ceva in continuare in Romania se vor cara masiv din tara. Sau, in cel mai bun caz, se vor gandi toata ziua cum sa va dea mai putini bani. De fapt, va cerem sa nu ne instigati sa furam. Acceptam sa platim mai mult pentru ceva concret. Dar nu acceptam sa fim ignorati in continuare, iar din bugetul statului sa se infrupte clientela politica.

Cam asta a ajuns cetateanul roman pentru politicieni. Un mic cobai. De 22 de ani traim experimente. Toate guvernele perindate pe la Palatul Victoria au avut o reteta proprie. Fiecare prim-ministru, fiecare nou ministru inventeaza ceva nou. Nu o fac pentru ca stiu exact ce fac. O fac in speranta ca o sa iasa bine. Asa e si ultima formula guvernamentala. Un nou experiment. O noua aventura.

Pentru sase luni, s-a creat un nou laborator experimental. In tot acest timp, romanii se vor invarti pe roata. Vor munci ca sa plateasca ratele la banci. Norocosii vor mai pune niste bani deoparte. Supravietuirea este insa cuvantul de ordine. “Savantii” politici se vor lupta intre ei, intr-o lume plina de cobai. Vor continua sa faca schimb de experienta cu reprezentantii organismelor financiare internationale cu un singur scop: sa ne testeze limitele de supravietuire. Nimic deosebit nu se va intampla in urmatoarele sase luni. Nici macar alegerile nu vor schimba statutul romanului de rand. Tot un cobai va ramane.

Nu candidez la nicio functie publica. De ce? Nu fac politica! Nu sunt capabil sa promit ceva ce stiu ca nu pot realiza! La nivel administrativ, suntem sufocati de personaje politice, care au creat un sistem ineficient, corupt si clientelar, bazat pe promisiuni vesnic nerealizate. De aceea, cred ca administrarea comunitatilor ar trebui facuta de profesionisti. Pana cand politicienii nu vor accepta acest adevar, nu intrevad o dezvoltare fireasca a oricarei localitati din Romania.

Majoritatea oamenilor de afaceri s-au saturat de politicienii romani. Eu sunt unul dintre ei! Administratorul unei localitati trebuie sa fie un bun manager, un antreprenor pentru comunitate. Poti insa sa demonstrezi ceva concret, cand caracatita politica blocheaza orice initiativa, in care nu are un interes direct?!
Administrarea publica a devenit o afacere de grup, de cercuri de interese, o sursa de transfer a banului public in conturi personale.

Exista si oameni de buna credinta care candideaza. Daca nu joaca in hora politica, nu au nicio sansa. Daca, intamplator, castiga alegerile, sunt haituiti pana devin o prada a sistemului existent. De fiecare data cand vin alegerile, imi dau seama cat de norocos sunt ca nu fac parte din acest angrenaj odios. Imi face placere sa nu candidez! Alegerile imi reamintesc ca sunt un om liber si independent. Din toate punctele de vedere!

Daca aveti copii, spuneti-le ca sunt datori. Daca vreti sa faceti, se vor naste datori. Pe termen lung. Toata viata. Tu, romanule, te-ai vandut statului. Din pacate, munca ta de pana acum te-a indatorat si mai tare. Creditele luate ca sa fii platit vor fi platite de descendentii tai. Daca mai ai asteptari de la stat, uita-le! Orice politician iti va spune ca statul suntem noi. Are dreptate, statul sunt ei. Politicienii. Tu, romanule, esti sluga. Care inghite in sec, transpira, munceste, priveste si rabda. Te-ai vandut pentru un pumn de promisiuni. Acum ti-a ramas doar pumnul. In gura!

In primitivismul lui, Ceausescu a lasat tara fara datorii. E adevarat ca tot tu, romanule, ai muncit pentru ele. Dupa 1990 au aparut alti “ceausesti”. Mai mici, dar mult mai infometati. Ii vezi la televizor, zi de zi. Vorbesc frumos, nu-i asa?! Te-ai obisnuit cu trancanitul lor. Ca ceasul care ticaie. Ei bine, ei te-au vandut! Ei ti-au indatorat copiii, chiar si cei nenascuti inca. Numai 98 miliarde de euro au tocat marunt, in 20 de anisori. Nu te-au intrebat nimic. Dar tu, romanule, ai supravietuit. Lor. Politicienilor.

Astazi, ti-e mai greu. Obisnuieste-te cu gandul ca maine iti va fi si mai greu. Politicienii lucreaza. Cum, la ce? La datoria ta pentru viitor. Stiu ca erai constient de asta, dar daca nu iti repeta nimeni, din cand in cand, uiti. Te vei duce din nou la vot. Si, pe cine sa votezi, daca nu tot pe ei?! Aceiasi care au facut datoriile copiilor tai. Pe aceiasi care au vandut materiile prime pe nimic strainilor, care acum scumpesc fosta avutie a tarii cand vor ei. Pentru ca este a… lor. Tu, romanule, nu ai fost intrebat cand ti s-au vandut petrolul, gazele, energia, padurile, apele, corabiile, silozurile etc. Tu doar ti-ai facut datoria de cetatean. I-ai votat!

Autoritatea statului exista. Cine nu crede, sa se puna cu statul. Demnitatea statala in schimb a disparut. Pentru ca demn nu poti sa fii decat atunci cand respecti democratia. Cand nu faci datorii nelimitate pe spatele contribuabililor ca sa-ti asiguri cariera politica sau functia. Si daca statul vrea sa te incurajeze, o face zilnic, fara sa niciun efort. Te incurajeaza sa furi, te instiga sa parasesti tara, daca nu-ti convine Romania. Te face sa te simti umilit in lumea larga – doar pentru faptul ca esti roman. Si tu speri in continuare. N-ai obosit?

Cand zapezile se vor topi, vei uita ca iarna statul te-a sfidat din nou. Vei lasa la o parte memoria si vei zice cu mandrie: sunt roman! De ce sa le porti pica lor, politicienilor? Ce, ei trebuiau sa se ocupe de deszapezire? Ce daca unii au intrat in greva si-si iau salarii, iar ceilalti nu fac nimic. Ei nu sunt romani, ca si tine. Nu merita votul tau, din nou?

Inainte sa fii roman, esti om. Dar, pentru a avea acest privilegiu in propria tara, meriti sa fii respectat. Si, daca nu te mai respecta autoritatile, daca iti cer numai taxe si impozite, daca te fac sa devii ne-om in propria ograda, nu uita, romanule, sa zambesti. Primavara se apropie si noi promisiuni vor rasari ca ciupercile dupa ploaie.

Dar, de oriunde vor veni, nu uita ca toate sunt la fel. Otravite.