© 2024 Dragoș Dragoteanu
Daca-mi spune cineva ca Romania s-a desprins de comunism, ma jigneste! Pentru naivii care mai cred asa ceva, am cateva argumente cheie. Putem sa fim anchetati direct de… politicieni, cand vor ei. Procurorii sa mai astepte!
Mai presus de procurori exista o categorie sociala aparte: politicienii cu rang inalt. Pai, nu va dati seama cat au inghitit in sec sa ajunga parlamentari? Cata frunza au taiat la caini ca sa ia fata concurentilor? Au dintii tociti de atata inclestare politica. Limba li s-a strepezit de atata amar de asteptare. Sunt negri in cerul gurii. Ura politica duhneste a razbunare permanenta. Asa ca, o comisie in plus pentru Ioana Basescu e o noua „reforma” politica.
N-o cunosc pe fiica presedintelui, dar, ceea ce fac senatorii acum se numeste comunism pur! Din partea mea, pot sa-l manance de viu pe Traian Basescu, insa aceasta metoda de lucru este bolsevism curat! Nefiind implicat politic, din partea mea toti sunt o apa si-un pamant. M-as bucura insa daca sute de antreprenori romani ar lua credite de peste un million de euro lunar. Asta ar fi cea mai buna dovada ca economia Romaniei ar fi pe drumul cel bun.
Pentru ca sunt un tanar antreprenor cu initiative, care nu a benficiat de nici macar un leu de la stat, propun infiintarea a inca trei comisii de ancheta. In paralel, pe langa anchetarea activitatii CEC, merita un efort in plus si anchetarea activitatii BNR, a tuturor romanilor care au luat credite si, mai ales, a celor care nu-si mai pot plati ratele la banci.
Daca senatorii sunt atat de virili intelectual, vor afla rapid raspunsul la cateva intrebari simple, dupa cum urmeaza… De ce au atins creditele neperformante, la nivel national, cifra record de 21% si trendul este crescator? Cine e de vina ca poporul a luat credite fara acoperire? De ce nu-si mai pot plati 700.000 romanii ratele lunare? Desigur, cauzele politice dambovitene sunt excluse! Nici vorba ca vreun politician aflat astazi la conducerea tarii sa aiba vreo vina in ultimii 23 de ani.
Asa a ajuns tara mea bataia de joc a neocomunistilor, condusi de vechii comunisti. In aceasta privinta avem o tranzitie perfecta! Daca un turnator ordinar vrea sa dea un presedinte jos, e problema lor. Daca un prim-ministru neocomunist, vrea sa-si razbune mentorul ultracomunist, e tot problema lor. Daca pentru un credit luat de o persoana fizica, fie ea chiar si fiica lui Traian Basescu, va faceti ca anchetati toata banca , atunci e si problema mea, ca simplu roman.
Ca sa vedeti ca sunt proactiv si imi pasa de economia Romaniei, va rog sa anchetati toti romanii care au indraznit sa ia credite. Stiu, voua, ca politicieni, nu va pasa cate nopti nedormite inseamna un credit luat. Nu va pasa cate sacrificii se fac pentru rambursarea lui. Nu va intereseaza ca in tara voastra – intamplator, si a noastra! – exista cele mai scumpe credite din Europa. Voi sunteti politicieni si va permiteti orice.
Oameni simpli ca mine, care au refuzat inregimentarea politica, asteptau altceva de la voi. Dar nu au de la cine. Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Grija voastra permanenta este sa hraniti electoratul care va voteaza. De ce nu faceti si o ancheta asupra modului cum a ajuns biserica cel mai mare holding din Romania? CEC si BOR (Biserica Ortodoxa Romana) sunt alimentate financiar de la aceeasi sursa: statul roman. Degeaba s-a fofilat vice-premierul Liviu Dragnea declarand ca „nu este de acord cu impozitarea credintei”. Biserica nu este numai credinta!
Credinta e in suflet. O porti cu tine. Cand faci cele mai mari afaceri din Romania, cand esti cel mai mare dezvoltator imobiliar pe timp de criza, cand ai cel mai mare profit, cand primesti sute de miliarde de lei din bugetul statului anual, mai vorbim de credinta sau de business in toata regula? Vreti sa incepeti sa starpiti marea evaziune fiscala? Incepeti cu Biserica Ortodoxa Romana. Daca DNA si SRI ar asculta si telefoanele preotilor s-ar cruci ce informatii ar afla!
Din pacate, credinta e folosita astazi ca materie prima de politicieni. Saracia si prostia au facut din Romania un stat de asistati. De aceea, Romania este inca un stat comunist. Singurul interes al majoritatii politicienilor romani este sa ramana alaturi de ciolan, eliminandu-si competitorii. Pentru ei, ciolanul este precum sfintele moaste, scoase de preoti, la vedere. Cainele lui Pavlov este fenomenul stiintific care defineste perfect bucuria politicianului roman in fata ciolanului.
Pentru parlamentarii care nu au aflat inca, economia unei tari in dezvoltare si, eventual, civilizate, se bazeaza pe creditare. Desigur, politicienii nu prea stiu ce este un credit pentru ca au folosit alte metode de a se capitaliza. Poporul stie, vede si aude! Nu e departe momentul cand veti pleca toti incolonati acasa din cauza motodelor staliniste prin care va atacati permanent intre voi. Cele 4 milioane de romani care au luat credite de la banci vad bataia de joc zilnica prin care ati scos Romania de pe harta investitorilor straini.
Faceti cate anchete vreti, dar nu uitati sa va mai uitati si in oglinda, din cand in cand. Daca nu intrezariti valori morale, umane si intelectuale in ceea ce vedeti, aveti o mare problema. Ghinionul vostru e ca nu toti romani sunt prosti!
danp
19 noiembrie 2013da domnule, sa se ancheteze toti cei care au luat credite de la cec de peste un milion de uero cu garantie doar terenul achizitionat, daca asa puneti problema.
pana una alta senatul cerceteaza activitatea unei banci de stat, chiar daca nu va convine.
foarte probabil vor descoperi ca e singurul credit de un milion de euro acordat de cec pentru cumpararea unui teren, cu garantie doar terenul.
ce ar trebui sa se intample in acest caz?
Ion Pribeagu
23 noiembrie 2013DanP.. Numai banca CEC are si face credite pentru agricultura, Ioana a depus avansul necesar si se califica pentru acest credit…garantat/ipotecat, si care este evaluat la peste 1.5 milioane de euro… unde este problema??? daca esti copilul presedintelui nu ai voie sa faci afaceri private???? poate ar fi bine sa nu te mai uiti la antena3 pentru dezinformarea oamenilor… iar 1 milion nu poate lua oricine…atat
Ion Pribeagu
23 noiembrie 2013DanP.. Numai banca CEC are si face credite pentru agricultura, Ioana a depus avansul necesar si se califica pentru acest credit…garantat/ipotecat, si care este evaluat la peste 1.5 milioane de euro… unde este problema??? daca esti copilul presedintelui nu ai voie sa faci afaceri private???? poate ar fi bine sa nu te mai uiti la antena3 pentru dezinformarea oamenilor… iar 1 milion nu poate lua oricine…atat
vali
23 noiembrie 2013Citez din Riscograma:
Analiza de risc a clientului CEC Ioana Băsescu
(Nu e bună deloc)
Nu-i o noutate că politicienii iau credite preferenţiale de la bănci, începând cu nesfârşitele liste de la Bancorex şi până la faimosul împrumut imobiliar al Elenei Udrea la BRD, garantat cu speranţa că imobiliarele vor creşte la nesfârşit dar achitat anticipat cu bani pe care nici o declaraţie de avere nu i-a văzut vreodată.
Însă împrumutul luat de Ioana Băsescu de la CEC oferă în premieră date pentru o radiografie aproape completă. Contractul este în realitate o lungă listă de excepţii, care dacă ar deveni model ar duce orice bancă în faliment.
Sigur, se pot aproba credite excepţionale; dar numai atunci când există garanţii excepţionale. Doar că aici, dimpotrivă, garanţiile sunt substandard. Nu există o locuinţă gaj, nu există o asigurare a creditului, nu există un coplătitor. Nu există nici măcar o experienţă minimă a împrumutatului în agricultură – măcar aceea de-a fi ales arendaşii potriviţi.
Există însă o ipoteză naturală, că poate totul s-a făcut regulamentar şi legitim. Nici vorbă!
Iată 6 argumentele vânturate cu mare uşurătate, toate false din punctul de vedere al unei bănci.
“Sărirea pragului e o formalitate dacă ai venituri suficiente”. Niciodată! La CEC, plafonul pentru persoane fizice este de 2,8 milioane de lei. La o simulare pe site, orice credit mai mare e declarat din start neeligibil.
Chiar şi la o analiză empirică argumentul nu ţine: de ce ar vrea o bancă să îndepărteze clienţii cu venituri mari încă de la primul contact? Invers, nici 2,8 milioane nu-i un credit prea mic, să se poată spune că ăştia-s clienţii “de duzină”, care se informează de pe site.
Însă sensul plafonului este destul de strict. El are rostul de-a limita expunerea băncii faţă de un număr de clienţii individuali, într-un scenariu extrem. Iată un exemplu de simulare de risc: O bancă are 100 de clienţi. Anticipează că 10 dintre ei, deocamdată nu ştie care, nu-şi vor plăti ratele. Teoretic, ei sunt distribuiţi uniform pe scara veniturilor, astfel că pierderea evaluată pe întreg portofoliul este de 10% (apoi se ajustează cu rata estimată de recuperare iar rezultatul este inclus în preţ). Există însă şi riscul ca scăpătaţii să provină preponderent din rândul celor cu credite mari. Caz în care 10% falimente pot însemna 30% gaură. Rostul plafonului individual este să ţină a doua cifră la un nivel maxim controlabil. Atunci când este chemat un consiliu director să facă o excepţie, treaba sa este să verifice dacă garanţiile sunt nemaipomenite sau dacă clientul are un istoric de credit impresionant sau dacă dobânda e atât de bună încât să merite o mică ajustare a grilei de risc. Nu să facă ce putea face şi un ofiţer de credit incompetent, adică să “închidă ochii”.
“Meseria de notar aduce venituri mari şi sigure” Mari da, sigure pe 30 de ani nu. Veniturile mari se bazează pe un privilegiu acordat de stat breslei, de tip numerus clausus. Dar s-a dovedit că aceste privilegii nu sunt eterne. De exemplu, privilegiul similar pentru farmacii a fost anulat subit acum câţiva ani, după ce preţul unei licenţe ajunsese la sute de mii de dolari. În condiţii de liberă-competiţie, veniturile unui notar vor intra în rând cu ale oricărui alt absolvent de drept.
“Dar terenul este o investiţie bună!” Poate da, poate nu, sigur este doar că băncile nu dau credite pentru investiţii. Dau credite pentru extindere (am deja comenzi şi nu le fac faţă), pentru cashflow (am vândut deja şi doar aştept să încasez), în general pentru treburi cu certitudine ridicată deci risc mic. Dar nu pentru investiţii (am o idee genială şi cred că de data asta o să meargă). Investiţiile sunt sistematic în zona de risc cu procente din două cifre şi e imposibil matematic să le acoperi dintr-o dobândă de o cifră.
“Dar terenul a fost evaluat la mai mult decât preţul.” Da, ceea ce e foarte dubios din start. Cine a luat credit ipotecar, de exemplu, ştie că foarte rar banca acceptă ca evaluarea să depăşească preţul plătit efectiv. Nu e literă de lege, dar există o raţiune foarte simplă pentru această practică: este mai probabil ca evaluatorul să fie luat de val şi mai puţin probabil ca achiziţia să fie într-adevăr un chilipir. Până la urmă, dacă vânzătorul atât poate obţine, de ce ar spera banca la mai mult? Ştie ceva ce nu ştia el? Probabil că nu.
Cu atât mai mult evaluarea peste credit este nesăbuită în cazul terenurilor agricole, al căror preţ a luat-o iar în sus în ultimul an, fără să existe un istoric consolidat. Creşterea de preţ e dată de o aşteptare speculativă că vin străinii. Poate vin, poate nu vin, însă dacă aşteptarea nu se va confirma complet, va exista şi un recul. Un bancher prudent pur şi simplu n-are voie să meargă strict pe varianta optimistă.
“Terenurile se vor scumpi, la anul vinde şi restituie.” Încă o dată: să presupunem că există o probabilitate de 80% pentru acest scenariu. Asta înseamnă însă un risc de 20% că va fi pe dos. Cu 7% dobândă pur şi simplu nu se acoperă. Şi dacă dobânda ar fi pe măsură, o bancă stă de-o parte la acest nivel de risc pentru a-şi proteja deponenţii. Singurele care pot împrumuta legitim într-o astfel de schemă sunt fondurile de investiţii. Ele vor cere însă experienţă, plan de management şi cotă din profit. Acest gen de arbitraj (că bişniţă sună urât) să iei cu dobândă de bancă şi să investeşti cu profit/risc de venture-fund, e o formă bine-ambalată de extragere de rentă (că şi căpuşare sună urât).
“Rata se plăteşte din subvenţii” Asta e adevărat, dacă facem o proiecţie pe toată durata creditului, în care se presupune că subvenţia va creşte. Pentru împrumutat e minunat, însî pentru bancă nu prea. Nu-i cert nici calendarul majorărilor, nici ziua de plată şi mai ales nu e cert dacă Politica Agricolă Comună va continua să se concentreze pe plăţile pe suprafaţă. În realitate, orice hop cu subvenţiile înseamnă risc de faliment.
Asta-i de fapt culmea afacerii “private” despre care discutăm: când oamenii de stat iau bani de la bănci (vigilent supravegheate) de stat ca să facă afaceri cu subvenţii de la stat. Ajunge să dispară chiar şi un singur “stat” din această triadă şi afacerea “privată” s-a dus dracului.
Ar mai fi traficul de influenta facut de Presedinte. Punct.
Mielu Nebunu'
24 noiembrie 2013@ Pribeagu
Foarte corect ziceti!
@ Dragoteanu
Cand am inceput sa citesc acest editorial, mi se parea ca spui ceva nou, interesant.
Ai sfarsit lamentabil, lovind (complet neprovocat) Biserica Ortodoxa din nou.
Iti zic din nou, cum ti-am zis de atatea ori: daca acum cativa ani, agentii tai imobiliari (le spun si numele daca e cazul) reuseau sa faca tranzactii cu terenurile bisericii, atunci banii popilor (care ajungeau la tine sub forma de comision) erau buni, nu?
Esti doar un individ patetic, care are si el o poezie de spus, si o zice „langa” de fiecare data…..
Spune, ba, si tu altceva, ma faci sa pierd timpul citind prostiile astea….
danp
25 noiembrie 2013@ion pribeagu
inteleg, numai cec da credite pentru agricultura
intrebarea mea ramane: cate credite de peste un milion a dat cec, garantate doar cu terenul?
Mateiu
28 noiembrie 2013Atat de multe anchete, atat de putine rezultate favorabile de parca este vorba de roata norocului..
Dar e doar o parere este posibil ca pur simplu sa fie vorba de corectitudine egala dar nu prea cred, dar fie…