Daca traseismul este, in opinia reputatului jurnalist Cristian Tudor Popescu, „dreptul omului de a fi curva”, domnia sa ce a fost cand s-a transferat “disciplinar” de la Adevarul la Gandul? A fost o conjunctura favorabila sau nefavorabila? A fost traseism, oportunitate sau interes?

Unii oameni adora sa traiasca pe alta lume, desi au domiciliul stabil pe Pamant. Scriu si vorbesc doar despre ce le convine. Politicienii, oamenii de afaceri, bugetarii, angajatii din mediul privat, liber profesionistii, jurnalistii, sunt, inainte de orice, oameni.

Instinctul uman se bazeaza pe adaptare, iar aceasta schimbare de comportament se datoreaza unui interes, intr-o anumita conjunctura data. Majoritatea oamenilor se feresc sa-si exprime interesul. Si, mai devreme sau mai tarziu, pierd!

Exista sute de exemple concrete care-mi vin in minte instantaneu, traite de mine sau vazute in public. In peste 20 de ani de antreprenoriat, am avut zeci de angajati care au plecat la alte firme concurente, din interes personal sau si-au infiintat propriile companii. Toti angajatii au acest drept. La inceput si eu ii condamnam. Ulterior, viata mi-a demonstrat ca traseismul profesional este completat de alte doua cuvinte: globalizare si mercenariat. In ambele cazuri, primeaza interesul!

Daca un partid este privit ca o armata sau scena politica este ca o piata a fortei de munca, ce primeaza inainte de orice? Interesul! Partidele urmaresc sa fie la putere. Cunoasteti multi oameni care au intrat intr-un partid doar din pasiune? Exista vreun partid politic in lume care ar refuza persoane capable, care au demonstrat ceva in viata lor? Sunt sute de exemple celebre in lume, mai ales in SUA, patria democratiei, unde se intampla acelasi fenomen: traseism politic, profesional etc.

De Rudolph Giuliani, fostul primar al metropolei New York, ati auzit? Desigur! Apropo, stiti ca si el a schimbat Partidul Democrat cu cel Republican? Poate, singura deosebire este ca, in Romania, fiind mai multe partide, traseismul este mai des intalnit. In schimb, daca un jurnalist se muta de la un ziar la altul sau un om de televiziune migreaza de la un post la altul nu e traseism profesional, este numai o oportunitate!

Stiti ce a subliniat Giuliani atunci cand a venit la Bucuresti si a vorbit in fata unei audiente care de abia astepta sa-l vada pe viu? „Va astept sa investiti in SUA”! Fabulos, nu?! Adica, ditamai politicianul american si una dintre cele mai renumite personalitati de pe glob, care a gestionat cu succes teribilul atentat din orasul in care a fost primar timp de 7 ani (1994-2001), urmarea un interes national, intr-o conferinta la care a fost platit cu bani grei sa participe.

Eu cred ca Romania ar fi fost cu 10 ani mai evoluata daca stia sa-si urmareasca interesul national. In definitiv, traseismul este o forma de competitie, in orice domeniu. Cele 2-3 milioane de romani care lucreaza in strainatate sunt traseisti sau s-au adaptat noilor conditii economice? Globalizarea si deschiderea pietei muncii le-a permis aceasta oportunitate. Daca Romania le-ar fi oferit locuri de munca bine platite mai plecau? Nu prea cred!

Jurnalistilor care se dau astazi de ceasul mortii cu falsa problema privind dreptul unui politician de a opta pentru a deveni independent sau a se muta la alt partid, le recomand sa se uite inainte in propriul CV. Spun acest lucru in calitate de antreprenor 100%, neimplicat vreodat politic, fara nicio functie publica si interes personal. Eu nu am unde sa ma transfer pentru ca de 20 de ani lucrez pentru propriile firme!

Scena politica este un domeniu de activitate ca oricare altul. Este adevarat, poate, cel mai murdar! Dar, haideti sa nu vorbim de exceptii. Cand un partid, pentru care un om serios a luptat sau a cheltuit timp si energie, se abate de la doctrina pe care s-a bazat cel care a candidat si castigat in numele partidului, ce se intampla cu alesul respectiv? Ramane sclavul lui sau trebuie sa se simta ca intr-o puscarie politica? Nici macar un angajat nu poate fi tinut cu forta, chiar daca are un contract beton cu compania pentru care lucreaza.

Strigatul de disperare al opozitiei demonstreaza cat de mica si imatura este clasa politica actuala, in ansamblul ei. Cei care striga hotii, au facut acelasi lucru inaintea celorlalti. Alternativ, aceleasi personaje, cu aceleasi metehne politice, au practicat traseismul din interes pur. Formatorii de opinie politica striga ca din gura de sarpe despre ceva ce au in sange, cu microscopice exceptii. A vorbi deschis despre interes in politica poate fi o forma de evolutie a notiunii de competitie.

Tu, cel care citesti acest editorial, ti-ai schimbat jobul vreodata? Ai curajul sa recunosti ca ai facut-o din interes? Poti sa confirmi ca nu ti-a mai convenit ceva si ai gasit o alta oportunitate? Daca esti patron, ai trait momente de cumpana cand ti-au plecat angajati buni si nu intelegeai de ce? Cand ai schimbat un furnizor de produse sau servicii cu unul mai bun crezi ca ai gresit? In toate cazurile, eu te inteleg, chiar daca altii te fac traseist.