Cineva a spus ca suntem evreii Europei. Un popor de invidiat! Criza economica nu le-a domolit romanilor pofta de a se simti bine. Cat mai bine si cat mai mult.

De ani de zile urmaresc comportamentul romanior de sarbatori. Incerc sa inteleg fenomenul si-mi scapa ceva. M-am intrebat adesea: cum este posibil sa-ti chetuiesti ultimul ban din casa de sarbatori? Paradoxal, acest lucru se intampla in multe familii de romani. Mai mult, unii se imprumuta special sa rupa “gura targului” pentru a epata prin ceea ce nu-si permit. Sa fie o inconstienta de moment sau o gena romaneasca speciala? Orice ar fi, nimic nu pare a avea o logica in acest fenomen care risca sa devina de masa.

Recent am citit ca 43% din populatia activa din Romania (cam 4 milioane de oameni) este indatorata la banci. Dintre acestia, cati credeti ca au lasat-o mai moale cu petrecerile? Zilele onomastice, Pastele, Rusaliile, Inaltarea, Craciunul, Revelionul, sunt de neuitat pentru multi. Zilele cu nume de sfinti, sarbatorile legale, (mai putin Ziua Nationala care nu reprezinta mare lucru!) au constituit tot atatea prilejuri de rasfat pentru cei care vor totul azi. Nu iarta nimic! Pentru acestia, maine e prea tarziu.

La polul opus, daca rogi un roman sa lucreze ceva azi, prima intrebare, fireasca pentru el, ar fi: “Chiar trebuie azi?… Maine nu mai e o zi?… De ce atata graba?”

Si uite asa, la bucate inainte, la munca mai incolo. Vorba aceea: “De ce sa facem azi ce putem face si maine?” Poate poimaine se rezolva de la sine! O gandire traditionala, mioritica, ce nu lasa loc de interpretari.

Dupa 45 de ani de comunism si inca 22 in democratie, romanu’ de rand nu si-a pierdut nicio clipa pofta de a chefui. Temeinic! Cu surle si trambite, cu alai si multe povesti despre petreceri de pomina, care mai de care. Ce poate fi mai frumos in viata decat sa te “respecti”? Nu conteaza daca o faci din bani proprii sau imprumutati. Important e sa iasa petrecerile de pomina si sa nu fie sarita niciuna. Tenacitatea in munca nu este nici pe departe punctul forte al romanilor, precum consecventa cu care petrec si se simt bine in orice conjunctura. Si, prilejuri sunt din belsug.

Intre Ajunul Craciunului si dupa Sfantul Ion cam toata tara intra in vacanta, vrand-nevrand. Printre picaturi, orice zi libera sau de sarbatoare care pica aproape de weekend se transforma automat intr-un miniconcediu. Toate astea, pe langa concediul oficial pe care, in mod natural, nu-l rateaza nimeni. Cum sa pierzi astfel de oportunitati in timp de criza?

Dupa ce au simtit pe propria piele unele dintre cele mai drastice masuri de austeritate din Europa (reducerea salariilor cu 25% si cresterea TVA cu 5 procente) romanii dau dovada de o putere de adaptare la criza de invidiat. Dupa aceste masuri, nu a existat nicio zi de greva generala. Energia cetateanului obisnuit a fost folosita constructiv. In loc sa manifeste, mai bine se manifesta. Permanent si altfel. Bucuria si placerea petrecerilor e proverbiala la noi. Si nu ar fi nimic rau in asta, atata timp cat lucrurile ar merge din ce in ce mai bine in tara in care traim. Dar, spre deosebire de multe alte natiuni care au evoluat in timp, romanii vor fi maine, ceea ce sunt si astazi. Asta pentru ca, romanul vrea azi. Nu conteaza ce si cum va fi maine. Criza nu e pentru romani.