Copiii „infiati” de Dumnezeu in dictatura Ceausescu, pot decide viitorul presedinte al Romaniei. Sunt peste 500.000 de romani nascuti in 1967! Daca adaugam si urmatorii 2-3 ani, vorbim despre cea mai numeroasa generatie de romani. Peste doua milioane!
Astazi au 44-47 de ani. Unii au deja copii majori. Printre ei ma numar si eu. Suntem norocosii ultimului secol si am avut o sansa istorica. Am trait o schimbare de regim. Cati au profitat de ea? Ce reprezinta aceasta generatie? Care este perspectiva ei ? Noi suntem clasa sociala activa capabila sa miste economia tarii? Constientizam oare ca avem o datorie fata de mortii din Revolutie? Chiar daca nu suntem implicati politic, avem obligatia sa aratam ca ne pasa si sa mergem la vot. Macar pentru copiii nostri!
Doua adevaruri trebuie subliniate inca de la inceput. Primul tine de educatie. Asa cum a fost, perioada comunista a fost mai pragmatica dacat cea actuala. La nivelul anilor 1990, cand generatia decreteilor era prin facultati, studentii de atunci au iesit mai pregatiti decat cei de azi. Angajatorii de azi simt aceasta diferenta. Ce pacat ca spiritual civic nu ne-a fost predat in scoala. Dar, nu-i nimic, il putem invata si exercita chiar in acest weekend.
Al doilea lucru important tine de noroc. Dupa 1990, decreteii care s-au apucat de afaceri au trait vremuri de exceptie, din punct de vedere comercial. Atunci, piata muncii era virgina in multe domenii de activitate. Practic, sute de meserii noi, interzise in regimul comunist, au aparut peste noapte. Cine a avut un minim spirit de initiativa a trait momente de glorie economica. Profiturile erau fabuloase, iar era „bisnitei” postcomuniste lansa primii germeni ai capitalismului autohton.
Incet-incet, vremea tunurilor in afaceri a apus. Cei care au reusit sa identifice oportunitati durabile au creat primele branduri locale, multe regionale si cateva nationale. Decreteii de azi sunt cei care sustin nucleul IMM-urilor din Romania, avand sute de mii de angajati. Dar, in aproape 25 de ani, sita oamenilor de afaceri a cernut. Domeniile de activitate noi au fost batatorite si de generatiile urmatoare. Apogeul selectiei naturale in economie a fost atins in ultimii 5 ani, odata cu inceperea crizei.
Businessman-ii romanii care vor iesi teferi din actuala recesiune, care macina in continuare economia globala, vor reprezenta adevaratii antreprenori ai tarii. Sunt cei care nu s-au bazat numai pe educatia primita in scoala comunista sau pe norocul vremurilor demult incheiate. Adaptarea la capitalismul autentic a impus noi reguli absolut necesare pentru atingerea succesului in afaceri: educatie, financiara, manageriala, dezvoltare personala, viziune si evitarea greselilor mari. Pe scurt, educatie antreprenoriala.
Cei care nu au “speculat” momentul nu trebuie sa se planga. Erau in puterea vietii in 1989. Aveau in fata toate optiunile posibile, deschiderea pietei muncii prin integrarea Romaniei in Uniunea Europeana i-a prins in “floarea” varstei. Din lipsa de perspective in propria tara, “decreteii” plecati in strainatate au trimis cei mai multi bani acasa. Mult mai multi decat imprumuturile acordate de FMI si Banca Europeana la un loc. O performanta care a spalat rusinea guvernantilor in gestionarea economiei tarii.
Cea mai numeroasa generatie a “epocii de aur” va avea insa o imensa problema, care va deveni curand de actualitate. Pana acum, s-au descurcat prin solutii individuale fara sa identifice solutii comune pentru intregul sistem. Munca la negru, neplata darilor catre stat prin evidente clare in urma activitatilor prestate, vor duce rapid la imposibilitatea asigurarii veniturilor pentru batranete de catre statul roman. Acest lucru este cunoscut, dar a fost ignorat cu desavarsire de actuala clasa politica.
Cine e de vina? Politrucii, pentru ca au permis acest fenomen extins? Decreteii, cei care nu au constientizat consecintele majore negative din viitor si au acceptat sa fie platiti la negru? Antreprenorii, care s-au bucurat de neplata datoriilor catre stat pentru propriii angajati? Evaziunea fiscala masiva din economie? Strainii angajatori pentru ca si-au vazut interesul pe termen scurt? Ce e de facut?
Plecand de la aceste constatari evidente din economia reala, primii care ar trebui sa ia masuri imediate, sa arate ca le pasa de viitorul lor, ar trebui sa fie chiar decreteii. Clasa politica actuala a inchis ochii si nu a fost interesata decat de prioritatile economice extreme: pensii si salarii pentru bugetarii de azi. Asistatii sociali au constituit “eminenta cenusie” pentru PSD, votantii de suflet ai partidului stat. Pentru a acoperi gaurile din vistieria statului, Romania a facut o datorie publica si externa de 1000 de miliarde de euro. Situatia nu poate continua asa.
Peste 15 ani, cand cea mai numeroasa generatie de romani va incepe sa iasa la pensie, lucrurile pot fi extrem de grave. Solutia colectiva trebuie conturata cat mai rapid. Pentru a fi credibila si pentru a demonstra ca ii pasa, generatia decreteilor trebuie sa-si mandateze si sa-si sustina reprezentantii in cele mai importante medii din propria tara: politic, economic, administrativ si social. Alta solutie, in opinia mea, nu exista. Atitudinea prin implicare civica nu inseamna obligatoriu apartenenta la un partid, ci responsabilitate pentru propriul interes.
Altfel, stacheta politica va ramane in mainile celor care au condus Romania in ultimul sfert de secol si care i-au lasat pe “decretei” sa se descurce singuri, nefiind interesati de soarta lor. Intr-o societate sanatoasa, nu poti sa fii un simplu spectator.