Statul roman are un buget mic si nu-si permite investitii in infrastructura, spitale, educatie etc. Lipsa banilor franeaza evolutia tarii. Alte state, pretinse modele de democratie si moralitate, desi sunt bogate, stiu sa negocieze cu coruptii lor, reusind sa readuca la bugetul tarii sume imense. Noi, romanii, ne bucuram sa vedem coruptii in puscarie, preferand sa avem lipsuri majore, exact acolo unde ne doare mai tare. La confortul, sanatatea, educatia si siguranta noastra. A tuturor romanilor.
Caz concret de pragmatism american… Lobbystul Elliot Broidy, un cetatean american dovedit in 2009 ca a dat mita un milion de dolari unor oficiali ai statului New York, cat si unor manageri din mediul privat, a fost reprezentantul SUA, prin firma Circinus, in negocierile prin care americanii au vandut Romaniei armament de aproape 200 milioane de dolari. Evident, contractul nu este public, desi banii sunt. Transparenta ioc, avantaj SUA. Cum a scapat acest emisar al democratiei americane de puscarie, fiind dovedit corupator? Simplu! A platit despagubiri de… 18 milioane de dolari. Buna afacere pentru statul american, nu credeti? Sa fie oficialii SUA prosti? Nu prea cred! Mai nou, pentru „bune” practici in business, l-au trimis intr-o tara din Europa de Est, sa se ocupe si de afacerile lor, intr-o colonie de succes, numita Romania. Personal, am convingerea ca un corupt prins stie sa faca mult mai bine afaceri decat un prost si negociaza in favoarea celui care il plateste sau il scapa de puscarie. Mercenar cu acte in regula, nu gluma, dar cu pasaport american.
Caz concret de pragmatism german… Stiti voi care Germania!…Tara aia cu oameni corecti, care are cea mai puternica economie, motorul Europei. Reprezentantii celor mai puternice companii auto, au recunoscut recent ca au falsificat softul pentru testele de poluare si au pacalit milioane de clienti, peste tot in lume. Unele firme cu renume chiar s-au grabit sa se autodenunte, inainte sa le bata anchetatorii la usa, cerand sa inceapa negocierile pentru a aplana magaria facuta. Cand americanii s-au prins ca nemtii i-au escrocat, le-au luat despagubiri de sute de milioane de dolari. Iar nemtii au platit rapid, stiind ce au facut!
Chiar si clientii firmelor respective, cetatenii americani care au cumparat masinile lor, au fost despagubiti, la nivel individual, cu sume de mii de dolari. Dar, ca sa vedeti cat respecta Germania membrele Uniunii Europene, cat credeti ca au platit germanii despagubiri tarilor din Europa, pentru aceleasi produse/masini, livrate cu echipamente identice, care pacalesc testele de poluare? Zero euro. Atat statelor, cat si clientilor! Ca sa se stie cine este Germania si cine este/ramane jandarmul Europei. Daca in SUA nu le-a mers, in Europa defileaza ca firme model, conduse de oameni cu mari caractere, chiar daca produsele lor au si componente contrafacute/falsificate. Numai Elvetia si-a permis sa interzica temporar vanzarea anumitor modele auto, nefiind membra UE.
Ambele cazuri prezentate mai sus sunt publice, cu dovezi in presa internationala, cu nume, cifre, fapte, persoane, tot tacamul, adevarate escrocherii, la nivel mondial. Aici nu vorbim de gainarii infractionale, prezentate in telenovele despre coruptie, ca in Romania. In tarile care se declara ingrijorate de coruptia din Romania, lobbyul nu este trafic de influenta, cu coruptii/anchetatii se negociaza legal, escrocheriile internationale in care statele au interes se incearca a fi musamalizate, persoanele corupte sau implicate in fraude celebre raman in functii si, eventual, devin mesagerii tarilor respective in alte zone de influenta economica. Iar, ca sa fie tabloul complet, politicienii lor sar la gatul Romaniei ca si cum ar fi ultima tara de pe glob, unde coruptia defileaza pe strazi si noi, romanii, am inventat coruptia si i-am depasit.
Caz concret de ne-pragmatism romanesc. Poporul jubileaza cand cineva merge la puscarie, fiind anchetat/arestat preventiv sau dovedit corupt. Desi au existat cazuri de puscariasi celebri care au fost dispusi sa plateasca sume fabuloase ca sa nu mai intre/stea la puscarie (numai Gigi Becali a oferit 100 milioane de euro ca sa iasa de la zdup!), noi, ca popor, ne bucuram ca platim tainul condamnatilor, in loc sa ne bucuram de banii care ar putea fi storsi de reprezentantii statului roman de la persoanele anchetate, dar dispuse sa plateasca pentru libertatea lor, dupa ce au fost depistate cu probleme. Probabil, ne consideram superiori nemtilor, americanilor si oricarei tari care stie sa negocieze in favoarea propriilor cetateni, a propriilor interese nationale, chiar si cu coruptii. Sigur, noi, ca natiune, nu avem lideri. Nici legi cum trebuie si nici nu ne grabim sa le schimbam. In Romania, din pacate, momentan, primeaza ura, rautatea si razbunarea. Pragmatismul, interesul tarii si banii nu sunt o prioritate pentru romani si bugetul Romaniei.
Apropo, credeti ca oameni precum George Copos, Gica Popescu, Cristi Borcea, Sorin Ovidiu Vantu, Ioan Niculae, si multi, multi altii, nu ar fi fost dispusi sa plateasca milioane sau zeci de milioane de euro ca sa nu mai infunde puscariile? In opinia mea, sunt sute de actuali puscariasi si anchetati penal, cu dosare grele de coruptie sau fraude economice, dispusi sa-si negocieze libertatea cu reprezentantii statului roman. Fratii Becali, verii lui Gigi, au preferat sa tepuiasca statul roman cu cateva milioane de euro si sa faca puscarie, dar ei sunt o exceptie.
Eu cred ca s-ar strange, lejer, cateva sute de milioane de euro anual, daca Parlamentul ar da o lege pe modelul din Germania sau SUA, prin care anchetatii sa-si negocieze libertatea contra unor sume de bani. Asa, am avea o sansa in plus sa avem mai multe autostrazi, spitale, scoli, s-ar crea mai multe locuri de munca si nu am mai plati mancarea puscariasilor de elita. Oare, vom trai si vremurile in care Romania sa devina pragmatica, cu lideri mai intelepti, care sa nu stea in genunchi in fata capitalistilor straini? Tuturor celor care nu vor sa traiasca mai bine in propria tara, chiar si cu banii recuperati de la infractori, le transmit salutari.
Ceea ce nu stiu ei este ca nimic nu i-ar durea mai mult pe cei anchetati decat sa platesca sume fabuloase pentru a ramane acasa sau in business!