Niciun razboi nu aduce fericire. Nici criza nu este altfel. Pentru majoritatea oamenilor, criza este un razboi total. O lupta pentru supravietuire. Un zbucium permanent, marcat de griji si nevoi, uneori zilnice. Pe timp de pace, viitorul are sens. Pe timp de razboi, conteaza doar ziua de astazi. De multe ori, maine sau poimanine par prea indepartate. Intr-un viitor nesigur, singura certitudine ramanem noi. Prin capacitatea individuala de a reusi.

Daca la nivel macro lucrurile se vad frumos, ca din avion, la nivel micro detaliile sunt dure, cu impact imediat. Teoretic stam bine. Politicienii vorbesc la fel ca inainte. Ne-am obisnuit. Promisiunile sunt cea mai ieftina marfa. Deseori, se ofera gratis. Doar e an electoral! Ca simpli cetateni, suntem singuri. Pe cont propriu. Fiecare familie sau individ se descurca cum poate. Practic, la nivel de comunitate, antreprenoriatul social anticriza nu exista. De ce ar fi nevoie de o miscare total apolitica, strict focusata pe perceptia asupra crizei? Cine sa declanseze un fenomen de acest gen? Pana la urma, criza, ca fenomen, este o problema de perceptie, atat individuala, cat si la nivel comunitate.

Cine face comparatie cu perioada de dinainte de 1990 constata un imens salt al calitatii vietii. Cine spune ca o ducea mai bine pe vremea lui Ceausescu are neaparat nevoie de un consult la psihiatru. Daca ne referim strict la boom-ul economic 2004-2008 si il raportam la ultimii ani de criza, 2008-2012, am avea motive de suparare, dar nu atat de mari cat sa cadem in depresie. Criza este o incercare dintr-un anumit moment al vietii. Toti traim alaturi de ea.

Vom scapa de criza cand vom face pace cu ea. Nici macar nu trebuie sa o invingem. Trebuie doar sa ne obisnuim cu gandul ca ea exista. Razboiul economic declansat in 2007 in America nu se va mai termina niciodata. Decat sa stam tot timpul cu frica, mai bine traim cu speranta. Pare simplu, dar nu este. Pentru ca normalitatea e o stare greu accesibila astazi. Si nu oricui. Totusi, daca am face pace cu noi, in sufletele noastre, intre cei care conteaza pentru noi, totul ar fi mult mai usor.

Daca va asteptati sa vina cineva sa va invete cum sa invingeti criza, visati frumos. Daca credeti ca liderii politici nu dorm de grija noastra, sunteti naivi. Criza este de partea lor. Oportunitatile mari nu sunt la dispozitia noastra. Grijile noastre mici nu sunt prioritatile lor. Ceea ce ne poate ridica deasupra intereselor meschine ale celor care alearga numai dupa bani si voturi este starea de spirit. Asta nu e la indemana celor care au declansat criza sau o intretin. Spiritul invinge materia. Intotdeauna! Este o parere personala pe care o impartasesc.

Asta nu inteleg guvernantii si rivalii lor din opozitie. In lupta crancena pentru ciolanul puterii, spiritul “hienelor” nu are loc. In viata cotidiana a celor care raman oameni si vor sa traiasca frumos, spiritul face minuni. Chiar si in vremuri economice grele. Stiu, nu putem ignora trecutul. Dar nici nu putem ramane impietriti in el. Ne concentram numai pe prezent si ignoram viitorul. Ce greseala!

Daca e sa facem pace, sa incepem cu noi. Sa nu uitam de unde am pornit si cat de greu ne-a fost. Sa nu ne renegam trecutul, cu bune cu rele. Sa ne multumim cu ce avem. Sa facem din „Astazi” cel mai frumos moment. Sa credem ca maine poate fi mai bine decat azi. Sa credem in viitor ca si cum ar fi singura noastra speranta. Sa fim mai buni in tot ceea ce facem. Sa ne acordam ragazul de a ne cunoaste mai bine. Sa gandim pozitiv, fiindca ne ajuta enorm sa depasim orice moment dificil.

Si, daca criza ne-a fost ursita, sa facem pace cu ea.