Din ce in ce mai multi romani isi aduc aminte cu nostalgie de “anii de glorie” ai comunismului. Este un adevar trist. Dupa 20 de ani de democratie romaneasca, fiecare a inteles ce a vrut si a actionat cum a putut. Tovarasii au devenit domni, securistii grei s-au privatizat sau au privatizat Romania. Profesorii din universitatile comuniste au devenit experti in capitalism, iar tara a fost invadata de inovatiile strainatatii.

Imobilele comuniste domina peisajul. Majoritatea s-au degradat, unele sunt deja in paragina, altele au ramas incremenite la stadiu de proiect, multe au fost doar vopsite ca sa dea bine pentru votanti. Cele mai indraznete dezvoltari noi au prins contur cu greu, tinand cont doar de interesele de moment sau financiare, de cerere sau oferta. Clasa imobiliara, jucatori sau spectatori, a ajuns precum clasa politica romaneasca: „o apa si un pamant”! Increderea in acest domeniu a scazut considerabil pentru ca cei implicati au fost afectati de evenimentele economice globale din ultimii ani.

Privit de sus, Bucurestiul a ramas un oras cenusiu. Razlet, poti sa zaresti o oaza de normalitate urbana. Daca te apropii mai mult, conceptele arhitecturale se impart intre orient si occident, majoritatea cu tenta… balcanica, neglijenta. Ca simplu privitor, roman sau strain, poti sa te intrebi: in ce consta pregatirea urbanistilor sau a arhitectilor care au creionat ultimile realizari din infrastructura orasului? Din „Micul Paris”, ne-am transformat in marele bazar al investitorilor imobiliari. Toate tehnicile de “negociere”, manipulare, santaj sau influenta nefasta, interese marunte sau capitale, au stat la baza imobiliarelor unui oras, devenit capitala a unei tari europene.

Cu mai mult sau mai putin talent, piata imobiliara se incearca a fi resuscitata de cei care cred in continuare in sloganul comunist, revenit puternic in actualitate. Cativa antreprenori si banii companiilor straine care au investit in acest domeniu nu au reusit in 20 de ani sa schimbe fata Bucurestiului. Petele de culoare sunt prea rare ca sa putem afirma ca traim intr-un oras civilizat. Cu toate aceste neajunsuri, ne mandrim cu ce avem…Pentru ca, fara doar si poate, avem o criza economica, dar nu tinem cont de efectele ei. Avem nenumarate banci de la care nu poti sa accesezi un credit rezonabil, pentru ca acestea au sponsori generosi: BNR, MFP si Statul roman, care le garanteaza profiturile spectaculoase. Bani in banci exista, dar nu exista incredere in noi investitii. Avem antreprenori, dar din ce in ce mai putini! Cine isi mai risca banii cand are o dobanda grasa din depozite, stand acasa?

Istoria ne arata ca, marile privatizari au fost facute cu dedicatie, multe legi imobiliare au fost ghidate de interese directe. Cine a beneficiat de ele se stie! Wikileaks e un exemplu concludent, chiar daca dezvaluirile apar dupa ani de zile. Undeva, in arhive bine pastrate in Romania, exista dosare imobiliare complete si pregatite sa fie date publicului, doar la „cerere”! Comunismul e printre noi, iar piata imobiliara este una dintre redutele acestuia. Profitul generat de activele intrate in posesia fostilor nomenclaturisti constituie o „mana ceresca” pentru orice partid politic. Cum sa condamni comunismul cand poti sa traiesti din roadele lui, in capitalism?!…

Asa am ajuns unde suntem! Domeniul imobiliar este sufocat de aberatiile sistemului bancar, de greselile sau lacomia bancherilor. Dupa 50 de ani de comunism, dorinta romanilor de a profita de oportunitatile imobiliare create dupa Revolutie nu a fost un moft, ci o necesitate sau un fenomen de “turma”! Caderea comunismului nu a scos la iveala doar lucruri pozitive. In capitalism, falimentul nu este o optiune! Din tot ce se intampla in jurul nostru trebuie sa tragem o concluzie clara. Viata continua, cu bune si cu rele! Tot ce apartine trecutului nu poate fi schimbat. Asa ca, „tot inainte, tovarasi”!

Celor care vor sa inteleaga mai bine fenomenul le recomand o tema de gandire:

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga. Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA! Profesorul le-a spus, „OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.”

Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8. Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura. Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o „pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.

Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.

Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .

Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes. Nu putea fi o explicatie mai simpla.

Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul: „Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.

Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.

Nu poti multiplica bogatia divizand-o.”

Daca v-a placut aceasta lectie, multiplicati-o cunoscutilor!…