Ipocrizia unor oameni de afaceri a devenit obsesiva. Oficial, le merge foarte bine. Mai bine ca niciodata. Si nu exagerez. Neam de neamul lor nu si-au imaginat profituri ca anul acesta. Pentru multe branduri, autohtone si straine, 2017 se profileaza a fi cel mai bun an, dupa 1990. De departe, cel mai profitabil. Dar, ce sa vezi?.. Cativa reprezentanti de frunte ai mediului privat au uitat de unde au plecat. Au inceput sa se focuseze pe probleme, nu pe solutii. Economia duduie si lor le pute profitul fabulos. Guvernantii nu fac ce trebuie. Nu fac ce vor ei. Politicienii sunt, ca de obicei, vai mama lor. Numai ei sunt buni, ca se gandesc exclusiv la profitul lor.
Ca antreprenor, ma intalnesc saptamanal cu multi oameni care au afaceri private, din toate domeniile. Asa am constatat ca la cel putin 8 din 10 nu le merge bine, ci foarte bine. Restul se misca sau se descurca binisor. Ca in orice business, exista probleme specifice, mai mari sau mai mici. Dar, nu-i asa, daca esti antreprenor adevarat, preferabil e sa taci si sa faci, decat sa te vaiti. In opinia mea, unii detinatori de afaceri au fost atinsi de o ipocrizie extrema. Sper, temporar. Ies public si se plang de parca ar fi sfarsitul lumii. Ei vor sa aiba viitorul in afaceri asigurat. O gluma buna, ca intre antreprenori.
Guvernul, indiferent care este el, tine cu cei multi. Cu cei care ii poate asigura continuitatea, indiferent despre ce partid e vorba. Noi, antreprenorii, tinem cu noi, ca doar nu gasim solutii la problemele noastre pentru a-i imbogati pe altii. A fi antreprenor inseamna a face. A crea. A evolua. A adapta. A reusi ceea ce altii nu pot. Aici apare ipocrizia. Dupa ce ai demonstrat ca poti, ca ai creat o afacere care merge bine, ca ai facut ceva deosebit, incepi sa te plangi. Nu vorbesc aici despre calitatile celor care au reusit in afaceri, ci despre caracterul lor. Culmea este ca cei mai vehementi critici ai guvernantilor sunt oameni de afaceri romani, care reprezinta fie interesele personale, fie ale unor companii straine. Cu totii realizeaza profituri uriase, nesperate. Si totusi…
Din ce in ce mai des auzim sintagma:”nu avem predictibilitate”. Serios? Pe vremea tovarasului Ceausescu era predictibilitate totala si ce eram? Membri PCR sau pionieri? Sau studenti? Stiam clar care sunt optiunile limitate din viitorul cincinal. Acum, orice antreprenor adevarat are multiple oportunitati de a face orice. Fara limita! Dar, nu e bine, nu avem predictibilitate. In dictatura aveam “de toate”.
Cel mai mult imi place expresia: „nu gasim oameni, forta de munca”. Serios? Ii vrem pregatiti si, eventual, sa munceasca pe bani putini, pe viata, exclusiv pentru afacerea noastra. Suntem noi, toti antreprenorii, pregatiti sa oferim bani mai multi statului pentru a avea in viitor angajati mai buni? Hai sa fim corecti si sinceri. De fapt, vrem ca statul sa ne dea conditii economice cat mai bune, oameni gata pregatiti si noi sa profitam. Mai bine ne obisnuim, de principiu, ca oamenii buni trebuie sa fie platiti (mai) bine sau pleaca la altii. Asta e economia de piata. Sau nu stiam asta!?
Nu am fost si nu sunt implicat politic, dar, ca negociator in afaceri, m-am pus si in postura celuilalt. Adica, a unui guvernant. Cand a inceput criza, la inceputul anului 2009, statul a reusit sa sprijine direct sau indirect multe afaceri private. Afirm cu tarie ca, de exemplu, daca nu existau programele „prima casa”, astazi piata imobiliara era la nivel de avarie. E usor sa fii ipocrit, sa nu recunosti asta. Mai greu e sa accepti ca si statul are nevoie de bani mai multi, din cand in cand, si face ce poate ca sa-i colecteze. Uneori greseste, alteori reuseste sa faca lucrurile sa se miste in directia corecta.
Tuturor acelora care spun ca statul nu le-a oferit nimic le reamintesc ca educatia pe care au primit-o a fost gratis, din partea „casei”. Acea casa se numeste stat. Si nu e putin lucru. Ne place sau nu, suntem ceea ce suntem si datorita statului roman, pe care-l blamam cu atata usurinta. Oamenilor de afaceri care critica mediul economic din Romania le spun ca pot sa fie antreprenori oriunde in lumea asta, daca gasesc conditii mai bune. Iar celor care vor sa aiba viitorul asigurat, le sugerez sa se angajeze la stat, unde stiu sigur ca, in cele mai multe cazuri, pe bani putini, viata le ofera putin, dar au siguranta zilei de maine.
Vrem sa ne ofere cineva certitudinea ca afacerile vor fi prospere? Putem sa uitam. Nimeni, nicaieri, nu garanteaza asta. Vrem predictibilitate. Sigur. Sunt convins ca in Coreea de Nord totul e predictibil. Din pacate, pe Pamant, numai moartea e predictibila, dar nu stim cand vine. Darwin a demonstrat ca evolutia tine de adaptabilitate. Asa ca, preferabil sa facem afaceri cat mai bune in functie de conjuctura economica si politica actuala, decat sa ne vaitam ca ne e greu, ca antreprenori. Altfel, ne trecem pe tabelele de asistati sociali si stam cu mana intinsa, asteptand sa vina sfarsitul lunii.