Va era frica de teroristii ascunsi printre refugiatii straini care marsaluiesc spre Occident?

In opinia mea, terorismul era deja prezent, printre noi. Chiar in institutiile patriei. In primarii, la IGSU, la Pompieri, la Inspectia Muncii, la Guvern si, mai ales, in Parlament!

Autoritatea locala este o structura administrativa pe care oamenii insisi si-o aleg pentru ca o comunitate sa convietuiasca decent si in siguranta. O data la patru ani, ei cu mana lor pun stampila pe cei pe care ii considera cei mai de incredere si mai priceputi sa faca treaba asta.

Dar sa ne trezim la realitate. Acest lucru se intampla in Germania, Danemarca, Suedia, Finlanda si in toate celelalte tari in care oamenii traiesc in spiritul unei constiinte civice adevarate. La noi e inca priveghi.

Noi avem legi proaste, dar parlamentari fericiti si cu salarii marite. Nu conteaza ca se incurca in urne sau nu vorbesc corect limba materna. Conteaza ca sunt alesi sa se ocupe de interesele lor, de cele ale partidului sau ale anumitor grupuri de interese mafiote. Poporul sa mai astepte!

Avem sapte primarii care guverneaza Capitala, unde lucreaza aproape 10.000 de functionari publici. Daca mai adaugam si angajatii de la celelalte institutii care sunt abilitate prin lege sa controleze buna functionare a localurilor publice, suma lor cred ca se dubleaza lejer. Cu ce se ocupa prioritar armata asta de functionari publici? Halal autoritati!

Avem un guvern iresponsabil care declanseaza actiuni de control aproape exclusiv dupa tragedii. Pana atunci, totul functioneaza pe principiul: „merge si asa”. De fiecare data cand apare o situatie de urgenta, mai ales cu victime, ministrii se mobilizeaza exemplar pentru un singur obiectiv: sa spele imaginea publica. Alegerile bat la usa.

Avem un Minister al Muncii si Protectiei Sociale care este o adevarata bataie de joc. Toti cunosc situatia muncii la negru, a angajatilor fara calificare, a faradelegilor nestingherit facute de asa-zisi patroni. Amenzile sunt o gluma pe langa raul care-l fac comunitatii si evolutiei acesteia.

Avem brigazi de pompieri formate din oameni absolut deosebiti. Si? Ei au mereu pe undeva un corespondent birocratic, care nu face altceva decat sa stampileze inconstient acte neconforme cu realitatea sau ii invata pe antreprenorii lacomi cum sa fenteze legea in favoarea lor si in detrimentul statului si sigurantei publice. Si acest lucru nu-l fac degeaba.

Avem un IGSU „performant”. Singurul lucru pe care l-a uitat aceasta institutie este ca e mai simplu sa te ocupi de cauza decat sa combati efectul. Ce o fi mai inteligent? Sa verifici toate locurile publice care ar putea genera catastrofe sau sa trimiti o armata de salvatori care constata dezastrul si salveaza oamenii care au avut norocul sa nu moara pana la venirea lor.

Avem procurori profesionisti care stiu sa faca anchete eficiente si sa intocmeasca dosare penale care se lasa cu condamnari grele. O fi de ajuns? Personal, as fi mult mai in siguranta ca simplu cetatean, daca s-ar intampla si ceva concret dupa astfel de condamnari: o lege noua care sa acopere hibele legislative inca existente, eventual cu masuri preventive eficiente si imediate. Daca tot au devenit una din putinele institutii credibile, cred ca implicarea lor nu trebuie sa ramana numai la nivelul actual.

Avem 18.000 de biserici noi, construite dupa 1989, dar niciun preot nu s-a aratat la locul recentei tragedii, in cele trei zile de doliu national. Probabil, si-au dat seama ca nu se fac donatii si nu au vrut sa piarda timpul, daca nu le iese nimic. Catedrala Neamului costa cel putin 600 milioane de euro si cu maxim 1% din aceasta suma s-ar fi putut construi pentru tineri o sala de spectacole ultramoderna.

Avem sute de soldati in teatrele de operatiuni de pe glob si in ultimii 25 de ani au existat doar 26 de decese, in plin razboi. Autoritatile romane au reusit intr-o singura noapte sa depaseasca acest numar prin coruptie, abuz, nesimtire si indolenta.

Va invit sa va plimbati oricand in Centrul Vechi si inchipuiti-va ca s-ar produce un seism mai mare sau o alta nenorocire. Doamne fereste sa fiti acolo intr-o sala de teatru sau la un club de noapte, intr-un subsol de cladire cu grad seismic ridicat. La un eveniment nefericit nu pot ajunge acolo nici doua salvari, ca sa nu mai vorbim ca vreo masina de pompieri s-ar putea strecura vreodata in zona.

Noi cerem autoritatilor responsabilitate, dar poate ca ar trebui sa ne cerem noua insine sa fim mai responsabili atunci cand votam. Cati dintre noi avem cu adevarat incredere in calitatile de administratori ai acestor indivizi: Oprescu, Chiliman, Ontanu, Negoita, Piedone, Vanghelie, Manescu?

Poate, mai mult ca oricand, e momentul sa ne pese pe cine punem sa ne reprezinte comunitatile. Sa ne intrebam cine sunt cu adevarat oamenii care se ascund pe buletinul de vot in spatele unei sigle de partid.

Poate ca e vremea sa oprim dictatura politica din administratie si sa ne alegem oamenii priceputi si onesti in care sa avem incredere reala. Mai intai, sa-i incurajam sa iasa la lumina si sa eclipseze definitiv camarila politica din administratie, care se vede treaba, nu-si propune decat sa detina controlul maselor in teritoriu.

Doar asa putem spera sa putem merge linistiti pe strada sau in orice local public. Pana atunci, stam si ne intrebam in continuare cum or reusi nemtii, danezii, suedezii si finlandezii sa traiasca atat de fericiti, linistiti si in pace sufleteasca? Si de ce acum ni se pare mai nefiresc ca oricand ca ramanem atat de in urma si orbecaim prin acest tunel al timpului, ingroziti de ce ni se intampla?

Si focul inca nu s-a stins. Ne ard sufletele de durere, neputinta si revolta, iar daca nu vom face nici acum nimic politicienii vor decide „ziua in care vom muri”.