De când s-a dat Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966, care a dus la apariția „decrețeilor”, practic, populația Bucureștiului s-a dublat, ajungând la peste 2 milioane de locuitori. Creșterea s-a datorat dezvoltării capitalei și atracției pentru oamenii din provincie, în special a studenților care veneau la facultăți și rămâneau aici, găsind oportunități în cel mai mare oraș al României.

După Revoluția din ’89, o parte a bucureștenilor s-au orientat spre comunele și orașele satelit din județul Ilfov. Acolo, în multe cazuri, au găsit o infrastructură rurală, care a parcurs etape haotice de trecere la cea urbană, dar de nivel provincial. În schimb, infrastructura urbană din capitală, mai ales cea care asigură apa caldă și căldura, a rămas aceeași, învechită și costisitoare.

Până acum, numai subvențiile continue pentru populația Bucureștiului au făcut ca prețul întreținerii unui apartament să rămână cât de cât decent. Dar, cât de curând, Primăria Generală va constata că nu va mai putea susține deloc costurile locuitorilor ei și, odată ce își va lua mâna de pe ele, mulți bucureșteni vor înțelege mai bine că a trăi în mediul urban presupune un efort greu de dus pentru unii.

Ca urmare a înghețului de afară, viața a sute de mii de bucureșteni este similară cu cea din Kiev. Și acolo sunt mii de blocuri care nu au apă caldă și căldură. În plus, electricitate. Noi avem energie electrică, dar plătim cel mai mare preț din UE. Diferența este că România nu este în război cu nimeni.

Mii de blocuri din București nu au apă caldă sau căldură, în spitale bolnavii tremură de frig, iar România se zbate să fie acceptată în OCDE și să stea la masa bogaților lumii. Ar fi bine să fim acceptați, chiar dacă încă există sute de mii de case în provincie care au WC-ul în spatele casei și apa este un lux.

Eu cred că, în această iarnă, demnitatea vânzătorilor este pusă la grea încercare. Să stai să încălzești casa cu gazele de la aragaz, cu calorifer electric, aerotermă sau aer condiționat, în așteptarea potențialilor cumpărători, asta chiar mi se pare o parte frumoasă a „boom-ului” imobiliar. Nu vreau să mă gândesc la noua explozie a prețurilor, după ce dau firul ierbii și primii ghiocei…

Prevăd că orice grad în plus va ridica piața imobiliară la un nou nivel, iar influencerii plătiți de dezvoltatori vor trăi noi provocări. Vorba aceea: „apa, aerul și fraierul nu se termină niciodată” este perfect valabilă și în imobiliare.

Totuși, mă întreb ce s-ar întâmpla cu piața imobiliară dacă am traversa un moment nefericit, cum ar fi un cutremur nedorit. Câte blocuri ar mai fi în picioare și câte apartamente ar fi la vânzare? Atunci nu va mai conta dacă există apă caldă sau căldură. Pentru multe case va conta dacă vor mai fi locuibile sau nu. Deși nimeni nu-și dorește asta, a nu avea apă caldă sau căldură poate părea un mizilic.

Când o să văd un anunț ca în titlul acestui articol, vă asigur că mă voi duce personal să întâlnesc proprietarul și să-i mulțumesc că nu vrea să manipuleze potențialii cumpărători. Nu ne rămâne decât să sperăm că apa caldă și căldura vor veni mai devreme decât primăvara.