Multumim, tovarase Dragnea! Romanii va sunt datori

Orice rau are si o parte buna. Uneori, chiar mai mare decat raul de la inceput.

Asa s-a scris o pagina frumoasa in istoria tarii noastre. Inainte de a-ti fi bine, trebuie sa treci prin clipe grele. Zis si facut… Ordonanta 13 a fost cu ghinion pentru unii, dar cu noroc pentru Romania. Dupa parerea mea, asistam la botezul societatii civile in Romania. Traim momente care fac istorie. Suntem remarcati si apreciati de o lume intreaga. Ce urmeaza vom vedea, dar ce era important am demonstrat. Ne-am lepadat de comunism!

Romania anului 2017 este complet diferita de cea a anului 1990. Indiscutabil, tara a evoluat. Mentalitatea s-a schimbat. A aparut o noua generatie de revolutionari ai strazii: copiii nascuti inainte si dupa Revolutie. Guvernul Grindeanu, prin ticalosia lui, i-a unit in cuget si simtiri. I-a facut sa lase la o parte prioritatile lor. Sa iasa din zona de confort individual. Le-a focusat atentia si timpul pe ceea ce conteaza, dupa sanatate, mai presus decat orice: libertate, demnitate, respect. Pentru prima data dupa evenimentele din 13-15 iunie 1990, am vazut ca romanii pot fi o voce puternica, o natiune.

In decembrie 1989, cand Ceausescu a incercat sa cumpere poporul cu maruntis, a avut ghinion. Comunismul s-a prabusit peste el. Poporul era satul de dictator si dictatura. In timp, am costatat ca raul din comunism nu a disparut complet. Cand tovarasul Dragnea a vrut sa cumpere romanii cu diverse artificii/pomeni financiare, dupa 27 de ani, poporul a avut aceeasi reactie. Picatura care a umplut paharul umilintei s-a numit tupeu.

Nu, tovarasi, nu aceasta este tara in care vrem sa traiasca copiii nostri. Romania nu trebuie sa ramana o enclava in Europa. Ajunge ca este o insula de latinitate in estul continentului. Romanii care conteaza si imping tara inainte nu au nevoie de pomeni.

Ei au nevoie de un mediu sanatos, unde sa traiasca demn si civilizat. Nu toti romanii sunt asistati social sau politic. In marile orase dar, am vazut, si in orase mici, unde oamenii nu au iesit in strada la Revolutia din 1989, exista conationali care vor mai mult de la viata. Care vor respect, inainte de orice.

Personal, consider ca cel mai mare castig in urma evenimentelor din ultimele doua saptamani este fenomenul de apartenenta fata de tara in care ne-am nascut. Cred ca romanii au confirmat prin aceste mitinguri ca nu mai vor sa emigreze. Ca nu mai vor sa le vorbeasca urat despre Romania propriilor copii si sa-i indemne sa o paraseasca atunci cand se vor face mari. Ca exista si motive de mandrie. Ca vor sa traiasca aici, alaturi de parintii lor, si nu mai accepta sa fie pribegi pe alte meleaguri. Ca merita sa lupte pentru o viata mai buna, in Romania.

Al doilea mare castig al manifestatiilor este, in opinia mea, revigorarea clasei de mijloc, cea mai lovita de criza din ultimii 8 ani. Economia duduie din nou, micii intreprinzatorii privati s-au pus pe picioare, meseriile liberale au o noua perspectiva si acest lucru a mobilizat oamenii cu solutii individuale pentru apararea unui tel comun. Acela de a lupta pentru statutul lor de romani independenti si liberi. Ei, romanii creativi si corecti, neimplicati politic sau nemanjiti de sistem, cei care se lupta permanent cu birocratia si coruptia, vor o alta atitudine din partea celor care conduc Romania.

Paradoxal, premierul este timisorean. Vine tocmai de unde a inceput Revolutia care l-a spulberat pe Ceausescu. El este o dovada vie ca oamenii fara personalitate nu au viata lunga in politica. Ca dependenta fata de partidul-stat este coplesitoare. Uneori, molipsitoare. Ca nu conteaza de unde provii, ci unde vrei sa ajungi si ce vrei sa faci. Dar, daca ai caracter slab se vede. Eu cred ca actualul guvern este in pioneze si nicio actiune pentru popor nu va mai avea efectul scontat, chiar daca este buna sau necesara. Zilele ii sunt numarate.

Din viata reala stiu ca: “cine face o data ceva este o chestiune de timp pana va recidiva”. Dupa parerea mea, acest lucru il va afla cat de curand si premierul. Cand ai fost partas la o magarie politica nu mai poti sa emiti pretenti de om serios. Pur si simplu. Lumea a vazut ce poti si orice demers, chiar si de buna credinta, va fi privit cu suspiciune. Cu atat mai mult cu cat, cred ca este evident, adevaratul prim-ministru este tovarasul Dragnea.

Niciunul dintre analistii politici care se perinda, seara de seara, pe la televiziuni nu a prevazut o miscare de asemenea amploare.

Unii o iau in continuare in deradere. Dar acestia trebuie sa stie ca s-a terminat. Puteti sa spuneti ce vreti. In fata realitatii voi vedeti altceva. Vedeti ce vreti si spuneti ce va place sa auziti. Poporul roman nu e dominat de prosti, analfabeti si slugi. Sper sa intelegeti asta.

Ceea ce a reusit tovarasul Dragnea si acolitii lui nu ar fi reusit niciun ONG, niciun partizan international al democratiei, niciun lider din opozitie (nu este cazul!), niciun partid din asa-zisa opozitie, nicio miscare sindicala sau studenteasca, niciun grup de formatori de opinie sau intelectuali, nicio personalitate sau post media.

Pentru clipele minunate pe care le-am trait, va multumim, tovarase Dragnea. Acum, chiar puteti sa spuneti ca ati facut ceva pentru Romania. De acum depinde de noi sa continuam ce ati provocat dumneavoastra.



Dacă aţi prins “epoca de aur” şi vă era dor de securişti, relaxaţi-vă. Sunt mai aproape de noi ca niciodată

Daca faci o comparatie intre ultimul discurs al lui Barack Obama si declaratia despre “statul mafiot” a lui Traian Basescu, te ingrozesti. Iti dai seama ca suntem diferiti fundamental si poate iremediabil. Chiar daca o duci foarte bine in Romania, realizezi in ce tara traiesti. Daca ai si alte asteptari de la viata, in afara banilor, chiar poti sa te gandesti serios sa emigrezi.

Cunoasteti vreun antreprenor de succes care si-a lasat business-ul si a fost lasat de politruci sa ia taurul de coarne, fara sa faca blat cu serviciile? Eu nu! Prin ceea ce vedem ca se intampla astazi in Romania, se demonstreaza clar ca intuitia antreprenorilor onesti a functionat corect. Cum sa-ti lasi afacerea doar ca sa te distruga “baietii”, cu orice motiv? Pentru ce si pentru cine? Chiar daca ai fi “usa de biserica”, s-ar inventa ceva special care sa te poata scoate din joc in orice moment.

Marele “antreprenor” din domeniul IT, Sebastian Ghita, s-a dovedit doar o caricatura de om de afaceri. Cu zeci de milioane de euro castigate din afaceri cu statul, a demonstrat clar ca nu poti sa joci independent, in afara sistemului. Ori esti de-ai lor, ori nu existi. Alti antreprenori de succes, din acelasi domeniu, nu au avut acelasi profit, pentru ca au ales alta cale. Cea a libertatii, a performantei si a demnitatii profesionale. Unele companii au acum si prestigiu international. Jos palaria!

Exemple similare sunt in multe domenii din economie: constructii, infrastructura, agricultura, turism, retail, productie de bunuri, prestari servicii etc. Acolo unde au existat interese financiare, politice sau de grup, fostii si actualii securisti, au incercat sa ocupe un teritoriu cat mai vast, in zone strategice si banoase. Poate ca si in alte tari lucrurile sunt similare, dar eu cred ca ceva este diferit fundamental in Romania.

Faptul ca serviciile secrete desfasoara activitati comerciale nu e ceva inedit. Dar, in momentul in care omora o afacere privata sau o iau cu forta, prin santaj sau amenintare, prin asa-zise controale, prin interventii in justitie sau in politica, asta mi se pare o mare magarie. In conditiile in care vorbim despre democratie ca un deziderat fundamental, acest fenomen pare opus oricarei forme de progres si evolutie. Ceea ce vedem acum in spatiul public seamana mai degraba cu un macel intr-o tara africana, decat cu o atitudine europeana.

Ce pierde Romania din aceasta stare de fapt? In opinia mea, ne indepartam de sansa de a trai intr-o tara civilizata, prospera si demna. Riscam sa ne cream o imagine internationala deplorabila. Nu putem sa vorbim despre o politica la nivel national, facuta cu politruci sau marionete pe post de demnitari. Nu avem cum sa ajungem o tara prospera economic, cu oameni care au realizari profesionale minuscule sau care sunt populisti de cariera. Nu mai are nicio legatura cu demnitatea de roman faptul ca fostul presedinte ne transmite ca traim intr-o tara de mafioti. Nu putem fi o natiune unita cand nu avem lideri care sa-i defineasca viitorul.

In ultimul timp, mai ales cu tehnocratii in guvern, diversi formatori de opinie au facut referire la necesitatea implicarii oameniilor de afaceri seriosi in politica. Unii au facut o analogie cu succesul lui Donald Trump. Un magnat miliardar a ajuns sa conduca destinele celei mai puternice natiuni ale lumii. Ei, aici este diferenta fundamentala!… In Romania, nu e loc pentru asa ceva. Securistii care s-au perindat pe la conducerea anumitor institutii cred ca tara poate sa evolueze condusa numai de ei.

Poate, cu viteza un melc, cum vor ei, intr-o directie prestabilita, cu cine vor ei, cu “lideri” santajabili si umili, care executa ordine sau se supun docil. Poporul e ultimul pe lista, dovada cele aproape trei milioane de romani plecati. Cine sa impinga Romania inainte? Cum sa facem fata concurentei internationale? Credeti ca un antreprenor de succes, lider in domeniul lui, si-ar mai risca munca si realizarile pentru a schimba ceva in bine, cand vede care este puterea serviciilor in politica?

Ce nebun isi imagineaza ca poate avea succes politica, intr-o democratie care scartie din toate incheieturile, cu politicieni care tremura in fata serviciilor? Modelul Trump functioneaza intr-o tara cu o democratie puternica, unde oamenii sunt lasati sa faca ceva si pentru tara lor. In opinia mea, va mai curge multa apa pe Dambovita pana cand oamenii de succes vor fi lasati sa slujeasca tara cu viziunea si experienta lor. Acum nici macar nu sunt bagati in seama.

Exista sute de antreprenori care pot sa-si aduca aportul la evolutia Romaniei, dar frica instaurata de servicii le-a taiat aripile. Cred ca le-a pierit cheful definitiv. Uitati-va la principalul partid de opozitie cum a ajuns si veti intelege de ce oamenii de valoare nu se alatura looser-ilor. Nu sunt compatibili, pur si simplu.

Pana atunci, daca ati prins “epoca de aur” si va era dor de securisti, relaxati-va. Sunt mai aproape de noi ca niciodata.

(Articol aparut pe www.zf.ro)



Un vaccin pentru Romania, va rog!

Romania, o tara bogata, a ajuns ieftina. Tare ieftina! Si la propriu, si la figurat. Atat de rau nu credeam ca va ajunge. N-o sa mai spun niciodata ca mai rau nu se poate. Ba da, se poate!

Fostul presedinte a fost inregistrat declarand public ca traim intr-un “stat mafiot”. Frumoasa revelatie dupa 10 ani la Cotroceni. Te trec fiorii dupa o astfel de marturisire. Daca stai mai bine sa te gandesti cine a condus tara atata timp poti sa ajungi la concluzia ca ai trait pe alta planeta. Ca tu, cetatean simplu, ai crezut ca institutiile statului lucreaza pentru tine, cand de fapt tu erai in slujba… mafiei din Romania.

Tanara speranta a noii securitati, Sebi Ghita, si-a pierdut busola, uitand cine l-a facut mare. Nu a uitat insa ce a patit Dan Condrea, de la Hexi Pharma. Sistemul este exasperat de consecintele unor noi dezvaluiri. Pare ca fiecare mafiot de rang inalt are pe cineva la mana si toti se asteapta, dupa colt, sa-si dea in cap. Iar coltul e aproape. La vremuri noi, tot ei. Securitatea este omniprezenta, sub diverse servicii, si te poate suprima oricand, oriunde, oricum, daca ii deranjezi interesele. Consecventi baieti!

Intr-o tara europeana, in care fiecare trepadus politic se crede un mic mafiot patriot, solutia individuala de a trai decent si liber a devenit riscanta. Nu se stie niciodata cum superi, din orice motiv, un membru al sistemului si devii rapid victima. Pentru ca sistemul lucreaza. In favoarea lui, evident. Tu poti sa crezi ce vrei. Asa m-am pacalit si eu, crezand ca lucrurile s-au schimbat. Dar, nu! M-am inselat. Nu s-au schimbat si, din pacate, in opinia mea, nici nu se vor schimba prea curand. Romania traieste intr-un tunel al timpului, iar luminita de la capatul lui pare a fi o lumanare in bataia vantului.

Tocmai cand credeam ca metodele securiste de conducere le mai gasesti doar prin cartile de istorie, uite ca ele se practica la greu pe malurile Dambovitei, sub ochii nostri. Ani de zile am avut iluzia ca institutiile statului lucreaza pentru noi. Ca romanii seriosi si onesti, care isi vad de treaba, pot sa traiasca frumos in propria tara. Dar, dupa ce vad ca se intampla si ce se preconizeaza in viitorul apropiat in Romania, cred ca ne indepartam mult de aceasta perspectiva.

Despre opozitie, numai de bine! Ca la morti. Nu poti sa vorbesti urat despre mortaciuni politice. Cine are vreun dubiu ca in urmatorii 8 (opt) ani aceasta tara, politic, va fi rosie, viseaza frumos. Cu valul de mituiri facute din bugetul statului, pe toate palierele sociale, poporul va fi lasat linistit la vatra. “Mamaliga din Carpati” poate reveni in actualitate printre producatorii de bancuri. Ca in reclama “te uiti si castigi”, romanul asistat social va fi foarte fericit cu PSD la butoane.

In opinia mea, comunismul a renascut. De fapt, nu cred ca a murit vreodata, dupa 1990. Partidul stat nu a pierdut niciodata zgarda cu care i-a tinut mereu in frau pe romani si cu care acum a pus din nou stapanire pe tara. S-a inventat un nou tip de social-democratie, o struto-camila ce pare ideala pentru cei care nu (re) cunosc ce inseamna o ierarhie de valori, care nu au principii morale si pentru care obedienta este o virtute.

Oamenii de succes din Romania au devenit atat de egoisti incat succesul lor va fi limitat la propria existenta. Nimic mai mult. Asa a ajuns neo-comunismul sa prospere, sa revina pe cai mari la conducerea tarii, sub forma unor marionete politice, care mimeaza democratia, cu specific mioritic.

Acum, unora dintre noi, poate ne este bine si nu ne pasa, dar s-ar putea sa traim ziua in care vom fi judecati. Si nu de oricine, ci de propriii nostri copii. “Ce ai facut tu pentru mine, egoistule? Te-ai gandit numai la tine, lasule, si uite cum a ajuns tara in care vrei sa ma obligi sa raman. Nu, mersi!”. Atunci, cand poate va fi prea tarziu sa mai schimbam ceva, ne vom da seama ca lipsa de implicare a oricaruia dintre noi a dus la diluarea mandriei unui popor, la disparitia statului de drept.

Si atunci, va intreb, cunoasteti vreun vaccin care sa ne faca imuni la ceea ce ni se intampla? Nu, nu insistati, nesimtirea nu este un vaccin! Daca vreodata ne-a fost rusine ca suntem romani, nu am devenit subit mandri, consolandu-ne cu faptul ca suntem si cetateni europeni.

Nu stiu daca cele trei milioane de romani, pribegiti prin lume, au gasit vreun leac pentru a se vindeca de Romania. Dar noi, cei care ramanem in Romania chiar trebuie sa facem/schimbam ceva. Altfel, ne vaccinam si devenim imuni fata de ceea ce traim, ori nu ne mai pasa ca suntem romani.



Vai si amar!

Atunci cand managementul unei companii nu este condus de o persoana care are actiuni sau parti sociale la firma respectiva, se poate alege praful foare usor. Cand nu exista implicare directa in cheltuirea judicioasa a banilor, sansele ca banii sa fie investiti corect sunt aproape zero.

Revenind in tara saptamana trecuta, in afara de faptul ca am stat zeci de minute bune in blocaj de la aeroport spre centru, m-a izbit vizual forma de zig-zag sub care au fost montati noii parapeti care despart DN1. Desi ar putea sa nu-mi pese, scriu acest articol cu furia unui antreprenor care ar lua masuri instantaneu fata de cei responsabili si ar schimba integral mizeria respectiva.

Daca as avea putere in Romania as desfiinta efectiv CNADNR! Pur si simplu. As pune lacatul intr-o dimineata pe institutie si as concedia toti oamenii de acolo. Chiar as sponsoriza un sondaj de opinie pe aceasta tema. Din cate am citit in media, unii sefi au salarii cu mult peste media celor din sectoarele private.

Cum sa avem noi linie de centura a Bucurestiului, autostrazi care traverseaza Carpatii sau sosele sigure si civilizate, cand angajatii de acolo nu sunt in stare sa puna uniform, la linie, niste amarati de parapeti? Cum este posibil ca, pe cel mai circulat drum de acces de la aeroport al strainilor, al investitorilor, al turistilor sa nu existe nimeni din aceasta instititutie sau din Guvern care sa se sesizeze?

Realitatea ne-a demonstrat ca este foarte posibil. Chiar normal. O companie de stat foloseste bani publici, adica ai nostri, ai tuturor. CNADNR nu face exceptie. Oare cate zeci de mii de astfel de lucrari proaste se fac anual, la nivel national, din banii contribuabililor? Ce ati face voi, oamenii de business daca ati vedea in propria companie ca se face o lucrare de mantuiala, o rusine pentru imaginea voastra. Gardul firmei pe care o reprezentati este stramb? Ma indoiesc!

Pe Drumul National 1 trec absolut toti demnitarii romani care, se presupune, cu mandrie si cinste, isi onoreaza functiile. Oare lor nu le sare in ochi mizeria aia de lucrare? Oare niciunuia nu-i mai pasa? Stau si ma gandesc daca as fi in locul lor, eventual in masina cu un vizitator strain, ce as putea sa spun daca respectivul ar remarca grozavia. Poate cel mult sa fac o gluma: o indreptam cu ciocanul!

Oricat de optimist sunt, declar ca nu mai am nicio asteptare de la vreo institutie de administrare a domeniului public. In weekend-ul trecut am citit cu stupoare ca, tocmai cand zeci de mii de bucuresteni au plecat spre mare, sistemul de taxare de la Cernavoda nu a functionat. Fabulos! In cel mai aglomerat weekend de pana acum CNADNR nu a fost capabila sa colecteze bani de la soferi. Si nu este prima data, a mai cazut si anul trecut!

De unde sa avem cand nu putem sa facem ceva ca lumea? De unde sa cerem, daca nu avem de la cine? De unde sa vrem, daca nu gasim meseriasi buni? De unde sa-si plateasca mai bine CNADNR angajatii care lucrau la 35 grade, vineri dupa-amiaza, daca nu este in stare se colecteze taxe? De la cine sa avem asteptari, cand am convingerea ca toti responsabilii de aceasta lucrare au fost in mini-vacanta de Rusalii? Cui sa-i pese daca nimeni nu este sanctionat si pleaca cu o tinichea de coada, concediat fiind?

Mai nou, desi nu a fost inca instalata primar general, doamna Firea doreste sa ofere transport gratuit in Bucuresti. Super! Asta spune mult despre ce ne asteapta. Atunci cand nu intentionezi sa pui la punct un sistem, sa-l faci sa fie functional si eficient, e de preferat sa-l dai gratis. In aceste conditii, lumea nu mai are de ce sa fie nemultumita si nu mai comenteaza. Gratis nu implica responsabilitate sau responsabilizare.

Asta este diferenta majora dintre un patron si un angajat la stat. Noua ne pasa de banii nostri.



Bancherii sunt mai aroganţi decât funcţionarii publici

“Cererea dvs. va ajunge in centrala”… Daca vi se spune aceasta fraza, s-a terminat.

Ati ajuns la atotputernicii bancii respective. Niciun client nu le vede la fata, niciun coleg din sucursala sau filiala nu indrazneste sa-i deranjeze, nu au niciun deadline, nu dau socoteala clientilor, nu dau explicatii niciodata pentru eventuala lor incompetenta. Sunt stat in stat!

Daca ati fost vreodata nemultumiti de birocratia din sistemul de stat, inca nu cred ca ati cunoscut ce inseamna dictatura bancara. In multe institutii publice romanesti, birocratia este o dulce aventura pe langa calvarul procedurilor din sistemul bancar.

In opinia mea, nu exista angrenaj economic mai anevoios si mai comunist decat cel din centralele bancilor private.

Cineva mi-a spus odata o fraza pe care nu o s-o uit toata viata: “domnule Dragoteanu, nu veti fi niciodata un antreprenor complet pana nu veti trece si prin procedura accesarii unui credit!”. Pentru prima oara, dupa 22 de ani exclusiv de antreprenoriat, m-am simtit jignit de un colaborator apropiat, contabilul firmei.

Am crezut ca le stiam pe toate. Am luat tepe de zeci de mii de euro, am pierdut procese pe care credeam ca le castig fluierand, am castigat procese la care avocatii nu mi-au dat nicio sansa, mi-au trecut prin mana sute de angajati, am concediat zeci de oameni la inceptul crizei, am dat faliment in doua domenii, am facut milioane de euro etc. Ce puteam sa nu traiesc in acest domeniiu?

Si, intr-adevar, incercand sa obtin un credit bancar am simtit ca sunt aproape de apogeul carierei de antreprenor. Am ajuns in fata celor nevazuti, in fata unui ghiseu in care vorbesti singur pe banii tai, in fata unui ofiter de credit care este parelel cu citirea unui bilant sau a unei balante. Singura intrebare care mi s-a pus dupa o discutie ampla, in care am dus toate actele solicitate, a fost: “bine-bine, businessul arata frumos, dar ce garantie imobiliara depuneti?”

Instantaneu, mi-am adus aminte ca nici firma guvernatorului BNR nu a primit credit, avand profit. Si atunci, m-am gandit ca sansele mele de succes sunt mici, chiar daca firma mea a avut profit. In opinia mea, nu s-a schimbat absolut nimic in mentalitatea si pregatirea decidentilor din varful centralelor bancare. Probabil ca aceeasi “specialisti”, care in trecut au dat creditele neperformante la greu, lucreaza inca acolo sus.

Oare, de cate zeci de ani mai au nevoie bancherii de top din Romania sa inteleaga un business, sa-l evalueze si sa devina cat de cat rezonabili in pretentiile lor?

Ceea ce vad insa, ca om cu 22 de ani de experienta imobiliara, este ca una dintre primele 5 cladiri ca frumusete si prestanta din Bucuresti, un simbol al architecturii de pe Calea Victoriei, cladirea CEC, nu a fost zugravita in ultimul sfert de secol. Mai vad sute de cladiri de sticla, sedii de banci inutile, intrucat majoritatea operatiunilor bancare se muta pe online.

Ce mai vad este ca, desi economia tarii are cea mai mare crestere din Europa, bancile din Romania fac profituri frumoase cu sprijinul BNR si mai ales cu garantia statului. Tare curios sunt sa aflu daca exista un sistem mai nereformat decat centralele bancilor. De fapt, ce poate sa ne mai mire, cand insusi Mugur Isarescu a constatat pe propria piele incompetenta “expertilor” din domeniu, atunci cand a solicitat un credit.

Personal nu cred ca in tara noastra exista economie de piata in sistemul bancar. Atata timp cat dobanzile la credite sunt de 3-4 ori mai mari decat in orice tara dezvoltata, iar toate bancile fac front comun in acest sens, putem vorbi de o pozite de monopol, fara o concurenta reala.



Nu va mai vaitati de trafic! Fara taxe mai mari, nici Dumnezeu nu poate face minuni in București

Celor care vor “o tara ca afara” le dau o veste proasta! Cei mai multi ma vor înjura. Altii se vor gândi mai bine, dupa ce vor citi. Prea putini, deocamdată, imi vor da dreptate. Cand procentul lor se va apropia de jumătate, voi candida si eu.

Am urmărit tot… La apropiatele alegeri locate, nici macar un candidat, fie la Capitala, fie la sector, nu a avut curajul sa spuna ca marirea impozitelor si a taxelor este obligatorie pentru a creste calitatea vieții in Capitala. Niciunul nu a spus ca principala problema a Bucureștiului este legată de bani. De la un buget consolidat pana la risipa banului public, numarul banilor si administararea lor fac diferenta uriașă.

Un exemplu concret. Sa presupunem ca orașul nostru este un apartament. Hai sa zicem ca are 6 camere (sectoare) si o sufragerie. Cam înghesuit, cam murdar, cam neaerisit, nezugravit, in general nedotat cu cele necesare. Are si parti frumoase, dar numai pentru cei cu bani multi si numai uneori. Daca-i intrebi pe locatari cine trebuie sa se ocupe de problemele apartamentului, nimeni nu se stie: PMB sau sectorul? Locatarului, pur si simplu, nu-i pasa!

Cand vrei sa trăiești mai bine in comunitate, singura metoda pe care o cunosc este sa investesti. Cu răbdare si eforturi, la nivel individual, bucurestenii si-au ameliorat nivelul de trai personal. Multi se declara multumiti de spațiul privat pe care il dețin. Toate bune si frumoase, pana cand ies in strada. Atunci lucrurile se schimba radical. Devin nervosi pe autoritati, agresivi in trafic, rai sau invidiosi, nu respecta regulile, înjura orice primar indiferent de numele lui.

Individual sau in familie ne descurcam onorabil. Uneori, avem o mentalitate capitalista. La nivel colectiv, dupa părerea mea, bucurestenii suferă de depresie cand aud ca trebuie sa plătească ceva mai mult autorităților. Poate, de teama ca banii vor fi risipiti aiurea sau furati. Toti guvernantii, indiferent de culoarea politica, au avut in ultimul sfert de secol o mentalitate socialista. Goana dupa voturi a dus la evoluția in ritm de melc a civilizatiei urbane.

Bucureșteni se declara un oras de dreapta. Totalul pana la taxe si impozite. Vrem “o tara ca afara”, dar nu prea suntem dispusi sa platim pentru asta. De exemplu, impozitele anuale pe proprietăți in țările civilizate sunt intre 5 si 10 ori mai mari. Taxele sunt la fel, mult peste ceea ce platim noi, uneori chiar de 20 de ori mai mari. Suntem dispusi sau pregătiți sa ne schimbam atitudinea fata de sansa de a trai mai bine, investind indirect in oras?

Vrem parcari? Minunat! Știți cat plătește un rezident din orice sector al Capitalei, anual, repet , anual!, pe un loc de parcare? Intre 12 si 18 euro. Adică, intre 1 si 1,5 euro / luna! Ca aceiasi locuitori plătesc zilnic, dublu sau triplu, pe țigări sau alcool, este alta discuție. Parcarile nu merita mai mult, deci preferam sa înjuram in continuare. Mi-am amuzat copios cand am văzut ca toti candidații au solutii pentru locuri noi de parcare. Fara bani multi, vorbesc sa se afle in treaba.

Am verificat cam toate tarifele si impozitele din Europa si SUA, pe domeniul imobiliar. Suntem pionieri la capitolul asta. In opinia mea, nu avem nici macar tangenta cu capitalismul, in acest domeniu. Talibanii vor sari pe mine si sigur imi vor spune ca nu vorbim de aceleași salarii!
De acord, dar, atentie!, eu vorbesc de procente din valoarea proprietatii, nu de nivelul salariilor.

In România, impozitele pentru cladirile rezidentiale sunt intre 0,08% şi 0,2% pe an din valoarea proprietatii. Pentru un imobil de 50.000 euro, inseamna maxim100 euro/an. In București, 15 euro in medie/an/ loc de parcare, inseamna 6 ron/luna, cand, poate, masina este mai scumpa decat a unui occidental. De unde trafic mai bun sau locuri de parcare? In vest impozitul anual reprezinta 2 % din valoarea unei proprietăți de milioane de euro, iar un loc de parcare costa de 150 pana la 600 euro/luna.

Este o diferenta mare, nu? Banii putini stransi in Bucuresti nu ajung decat pentru mici investitii. Nu intru in detalii despre cat se fura. Stati linistiti, si in occident se fura, dar acolo procentul hotiei este mult mai mic, iar sumele colectate sunt infinit mai mari. Daca vrem sa trăim mai bine la nivel de colectivitate trebuie sa acceptam sa platim mai mult. Cand dai intr-o groapa si te costa mult reparerea masinii poate ai si tu o parte de vina. Cand stai blocat in tarfic intr-o masina de 50.000-100.000 euro in spatele unui Logan stai mai comod, dar nu cred ca ești fericit!…

Totul tine de banii pe care i-ai plătit primăriei, da mai ales de administrarea lor. Cand dai putin primesti putin! Daca mai se si fura din acel putin, primesti aproape deloc. Deloc nu tine loc de evoluție!



Saptamana patimilor politice

Săptămâna asta nu este una obisnuita pentru bucuresteni. In opinia mea, acum se decide viitorul si pozitia capitalei Romaniei in Europa pentru urmatorii 10 ani. Daca deciziile politice la cel mai inalt nivel vor fi corecte, doi candidati vor putea sa intre in istoria politica a tarii. Catalin Predoiu si Robert Turcescu au aflat ca nu sunt clasati pe primele doua locuri in cursa pentru Primaria Capitalei. Cand nu faci ceva cu entuziasm sau esti impins de la spate, ti se citește pe fata. Nu ca la ceilalți contracandidati s-ar vedea vreo pasiune anume, dar, dupa parerea mea, la liderul PNL resemnarea e o stare de spirit, iar la reprezentantul PMP este doar un impuls de moment.

In aceste conditii, fostul ministru al justiției se vede in fata unei dileme. La fel si jurnalistul – ofiter acoperit. Daca nu se retrag urgent din cursa pentru PMB, dupa părerea mea, vor îngropa adânc șansele PNL si PMP de a face o figura frumoasa la alegerile din toamna. Un eventual loc 3 sau 4, nici nu mai conteaza, ar fi o adevarata catastrofa pentru partidul istoric sau pentru tânărul PMP.

In egala masura, destinul politic al domnului Predoiu ar fi “capăt de linie”. Nimeni nu l-ar ierta vreodată ca nu a făcut macar o figura onorabila in aceasta cursa. In schimb, orice discuție despre o nominalizare ca prim-ministru, in eventualitatea foarte putin probabila ca PNL ar castiga alegerile in toamna, ar fi o gluma.

Robert Turcescu ar mai spala ceva din trecutul lui. Acolo lucrurile sunt mai simple. Daca Traian Basescu da un telefon, Robert va găsi instantaneu un discurs eroic, de sacrificiu, pentru binele urbei. Nu ii va fi nici bine, dar nici nu va intra in pamant de rusine. Nu e genul.

In actuala conjunctura, speranta liberalilor are toate șansele sa primească toate bobarnacele colegilor si a simpatizantilor PNL pentru greșeala catastrofala de a vota, alaturi de PSD, pentru alegeri intr-un singur tur. Daca la acest dezastru prefigurat adăugam si “alba-neagra” in desemnarea finala a candidatului la Primaria Capitalei, tabloul este complet.

Eu cred ca PNL este in acest moment paralizat de propria impotenta politica. Conducerea bicefala, fara lideri adevarati, dupa fuziunea PNL cu PDL, a lasat urme adânci in vitalitatea noului partid. Dar, mai presus de orice, neatragerea de oameni de dreapta autentici, din mediul privat, este consecința evidenta a lipsei de viziune pentru reforma.

Ce risca PNL daca il retrage acum pe Predoiu din cursa? Pe termen scurt, poate cateva locuri de consilieri pierdute in defavoarea altor competitori, posibil tot de centru-dreapta. Valabil si pentru Turcescu si PMP. Ce risca ambele partide insa daca nu isi retrag reprezentanții este greu de cuantificat acum. In opinia mea, pe termen lung, consecintele vor fi mai grave.

Nu vreau sa-mi imaginez cum ar arata o discuție intre oamenii de afaceri romani si doamna Firea despre dezvoltarea celui mai important oras din România. Dupa ce a fost părtasa la falimentarea publicatiei “Săptămâna financiară”, unde a fost partenera si sefa, domnia sa da acum lecții economice. Neavând nicio realizare in mediul privat, se declara o apropiată a antreprenorilor si problemelor acestora.

Nu, nu sunt nici pe departe un fan al domnului Nicusor Dan. L-am cunoscut personal si mi-a făcut o impresie neutra. Diferenta majora vizibila intre el si Gabriela Firea este sinceritatea. Pentru mine, ca locuitor al Capitalei, este mult mai important sa mi se spună in fata ce se poate si ce nu se poate, decat sa aud aceleași povesti din ultimul sfert de secol.

Duminica viitoare sper sa avem sansa sa alegem ca de obicei: raul cel mai mic. Daca ne vom abate de la traditie depinde si de domnul Predoiu. Poate si de domnul Turcescu, cu voia tovarasului Basescu. A avea onoare este un privilegiu rar întâlnit astăzi. Fiti demni, domnilor concurenti! Nu lăsați capitala României la cheremul hazardului. O sa regretam cu totii, si noi, si copiii noștri.



Milogilor, nu meritati nimic! Sa va fie rusine!

Cersetoria pare a fi o meserie nobila pentru guvernanti. Nu solutiile, nu realizarile. In loc de proiecte de tara serioase, numai vrajeala. România a devenit un colțisor al pomenilor si promisiunilor, de toate felurile…

Dupa pomenile electorale ale guvernului precedent, actualul executiv a schimbat direcția. Cere pomeni. Sau macar o donatie. Cat de mică. Si-au gasit un tap ispasitor: Constantin Brancusi. Săracul celebru artist! Daca ar ști el cata mandrie au astazi conducatorii tarii in care s-a născut, s-ar rasuci in mormânt de rusine. Vai si amar!

Cum poate fi altfel clasificata campania “Brancusi e al meu”? Presedintele si premierul au donat. Cata marinimie si generozitate! Alti cativa demnitari aflati in functii temporare au vrut sa iasă in evidentă cu o mică donatie. Apar la tv, presa vorbește de gestul lor. Ce frumos!

Dar, oare, cata onoare ai cand nu poti sa oferi o minima demnitate ca popor. Ce ironie: termenii demnitar si demnitate provin din aceeasi familie de cuvinte.

Ce inseamna cateva milioane de euro pentru bugetul unei tari, membra UE, membra NATO? In opinia mea, aceasta este valoarea ei! Cand stai cu mana intinsa la popor sa cumperi o capodopera a celui mai mare si cunoscut artist este infricosator de injositor. Atenție! Romania nu iese sau este in război, nu a fost invadata, nu este dupa o catastrofa naturală! Dar, cerseste!

Nu recuperează banii de la hotii prinși ca au devalizat tara de zeci sau sute de milioane de euro. Nu poate sa pună capăt flagelului corupției. Nu ofera o perspectiva tinerei generații. Isi lasa pensionarii si taranii sa se zbata in sărăcie. Nu opreste exodul profesioniștilor peste hotare. Nu termina nicio autostrada care sa traverseze tara. Nu!

In schimb, guvernantii cersesc mila propriilor cetățeni, pe care i-au umilit si uimit adesea. In ultimii 25 de ani, Romania a inaintat cu viteza melcului spre o tara normala, civilizata si evoluata. Scriu acest editorial pentru toti cei care au donat in ultimul sfert de secol statului roman: taxe, impozite, accize, supra-impozite, sume mici sau mari pentru bugetul de stat. La inceput am crezut ca era o datorie. Apoi mi-am dat seama ca sunt donatii. Diferenta este ca atunci cand dai ceva aștepti altceva. Cand donezi nu aștepti nimic!

Dar, noi, antreprenorii romani, am avut asteptari. Am crezut ca sumele colectate, ani si ani la rand, se vor regasi intr-o tara demna si prospera. Intr-un trai decent pentru toti romanii. Am ramas in tara noastra pastrand speranta ca putem face impreuna o viata mai buna pentru copiii noștri. Si, ce sa vezi? Donam, in continuare, in zadar! Acum ni se cere si mila.

Alti 2,5 milioane de romani nu au mai avut nici rabdare, nici asteptari. Au plecat, precum Brancusi. Cu mâinile goale. In exod, căutand ceea ce nu le-a oferit tara. Si-au gasit binecuvantarea departe, printre străini. Numai ei stiu ce umilinte au trait, dar fiecare a trimis acasa, lunar, cate o “opera”. Numele muncii lor este speranta. Sau, pentru cei ramasi acasa, supravietuire.

Ce au oferit guvernantii ultimului sfert de secol in schimb? Coruptie, birocratie, mafie in administratia locală si centrală, risipita banului public la greu, lipsa de viziune economica pe termen lung, infectii in spitale, sărăcie in educatie, o clasa politica mediocra, plină de politruci, si o viata chinuita pentru orice a vrut sa faca ceva normal si corect, pe cont propriu, in afara sistemului.

Din pacate, nici banii trimiși de romanii plecați in strainatate, nici eforturile antreprenorilor romani care mișca economia, nici bunul simt al bugetarilor corecti nu au dus la prosperitatea acestei natiuni. De stânga, de dreapta, tehnocrati sau scapatati temporar prin diverse functii, autorii acestui demers, dupa parerea mea, au provocat o umilinta a numelui Brancusi, o jignire la adresa poporului.

Sa nu ne mai mire ca România este astăzi oaia neagră a Europei, in multe privinte. Atitudinea nedemna, statul in genunchi sau cu mana intinsa nu confera o pozitie de egalitate in fata niciunui partener de discutii.

Ca oltean get-beget, ca roman care a copilărit in județul in care se afla capodoperele artistului, ca antreprenor 100%, mi-e rusine ca sunt martor la o asemenea “realizare”. Vorba poetului Octavian Goga: “Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta”.

Speranta in donatii nu tine loc de strategie, domnilor guvernanti!



Multumesc, Hexi Pharma!

Orice rezultat incepe cu o alegere. In momentul in care am ales sa raman in Romania, am facut o alegere. Rezultatatul este ca imi asum un risc. Traiesc intr-o tara diluata cu 90% mai mult decat una normala.

Asa e-n viata. Uneori pierzi, alteori castigi. Hexi Pharma mi-a adus aminte in ce tara traiesc. Cat de ieftin ne vindem ca oameni, ca popor, ca natiune, ca tara. Pretul cel mai scazut a fost deviza generala dupa care s-a lucrat in ultimul sfert de secol. Neo-comunismul a fost la putere si in mare voga. Am vorbit despre capitalism si economie de piata libera, doar in sens declarativ sau cel mult orientativ.

Pentru ca cei care ma cunosc stiu ca sunt o persoana optimista, pot sa le reconfirm ca nu ma voi schimba. Tot asa voi ramane si dupa scandalul din sanatate, constient fiind ca in spitalele romanesti colcaie infectii de tot felul. Si o sa explic de unde vine optimismul meu. Am fost consumator de produse medicale oferite de stat, dar am avut norocul si posibilitatea sa fac diferenta cu serviciile sanitare private, atat in tara cat si in strainatate.

Acum cateva zile parlamentarii s-au sinchisit sa voteze noua lege a achizitiilor publice. Dupa lungi amanari si tergiversari, cauzate de ultimile licitatii publice facute cu dedicatie, inaintea campaniilor electorale, pentru sponsorii traditionali ai partidelor politice, s-a intamplat minunea. “Pretul cel mai mic” v-a disparea curand din perspectiva noii legi, fiind inlocuit cu raportul calitate pret si principiul oportunitatii.

Daca pana acum am asistat la cea mai mare bataie de joc la adresa banului public, speranta mea este ca lucrurile se vor schimba in bine, incepand cu anul viitor. Daca pana acum Romania era ca un talcioc, plin de buticari care vindeau statului exclusiv produse ieftine, in opinia mea, in viitorul imediat avem sansa sa vedem un mic mall cu branduri diferite, la preturi diferite si cu cheltuirea mult mai judicioasa si mai inteleapta a banului public.

Hexo Pharma ne-a aratat modelul “succesului” intr-o economie socialista, bolnava, lipsita de competitie, demnitate si viziune pe termen lung. Ea este un exemplu de cat de departe am fost de economia de piata libera, in anumite domenii de activitate. Ne-am vandut ieftin ca tara, fiind condusi de asa-zisi lideri ieftini. Am acceptat situatia, dispusi fiind sa platim cat de putin posibil. Si am primit exact ce meritam.

Pentru cei care sunt acum si mai pesimisti, am o veste buna si una rea. Cea rea este ca Romania nu se va schimba fundamental prea curand. Nu are cine sa o schimbe, pentru ca oamenii de calitate s-au implicat extrem de rar in functii de conducere. Cea buna este ca multi s-au saturat si, am eu sentimentul, le-a ajuns frica in oase. Varianta binelui personal nu va mai fi valabila pe termen lung.

10% din populatia tarii se presupune ca o duce bine. 90% considera ca o duce rau. Nu vi se par niste procente similare cu diluarea produsa de Hexi Pharma? Nu vi se pare ca trebuie sa crestem semnificativ procentul concentratiei oamenilor care pot, vor si stiu sa faca ceva pentru comunitatile in care traiesc? Eu am convingerea ca asa se va intampla. Am stat diluati ca natiune mai bine de un sfert de secol, condusi dupa principii socialiste: “cel mai mic pret”. Ieftin nu va fi intotdeauna sinonim cu bun, curat, frumos, atractiv sau important.

Bucurestiul produce 25% din PIB-ul tarii. Ne dam capitalisti nevoie mare, ne batem in piept cu principiile liberale, dar am accepat si ne dorim numai preturi mici. Asa a ajuns Capitala noastra unul dintre cele mai ieftine orase mari din lume. De ce nu vin investitorii sau nu avem prea multi turisti? Puneti-va in fata unei alegeri, sa vedem ce preferati: un produs curat, decent, aspectuos, eficient, dar mai scump sau un produs murdar, urat, neingrijit, slab calitativ, dar ieftin.

Ne batem in piept ca “vrem o tara ca afara”. Suna frumos. Si, ce facem ca sa fie asa? Mai nimic! Ne lamentam ca nu avem infrastructura, ca nu avem educatie, ca nu avem sistem sanitar. Ba avem! Ca cetateni europeni, avem acces la infrastructura din afara granitelor tarii: avem gradinite, scoli si facultati particulare, avem spitale private bune. Avem daca platim! Daca nu, ne multumim cu ceea ce ne-a oferit Hexi Pharma. Spoiala la pret redus!

Dupa parerea mea, romanii sunt inca mari consumatori de “gratis”, fani “moca” si specialisti in absorbtia de “promotii”, uneori expirate. Altfel nu se explica cum, la nivel individual, iti doresti ce este mai bun si chiar esti dispus sa platesti, iar la nivel colectiv nu te intereseaza. Credeti ca Hexi Pharma nu putea sa faca un produs de caliatate la standarde europene? Sigur ca putea, dar la alt pret. Ori, daca piata cere ieftin si poporul inghite, asta-i oferi. Daca venea cu un produs corect si incerca sa vanda era in faliment demult!
Eu nu pot decat sa multumesc companiei Hexi Pharma ca m-a pus in garda. Ca mi-a adus aminte in ce tara traiesc si am devenit mai realist ca niciodata. Sunt convins ca mai sunt multe mii de companii similare, din domenii diferite, care au prosperat pe exact acelasi principiu. Tuturor ramanilor care vor ieftin si bun le doresc succes! Hexi Pharma este ceea ce cauta.



Torni si castigi. Colaborarea procurori-infractori

Ce n-a reusit Ceaușescu a reusit originala democrație romaneasca. Denunturile sunt noul sport national. Hotii “de buna credinta” renasc din propria cenusa, devenind piese de incredere in lupta contra corupției.

Daca ati prins vremurile comuniste, va aduceti aminte de frica fata de securitate. Cei care au apreciat acele vremuri nu au de ce sa le mai regrete. Fantoma securistului a inviat. DNA a preluat funcția de arhivar si pastor al turnatorilor sadea. Inainte ii vedeam la televizor, ca inculpati, cu sau fara catuse. Acum, săptămânal, ii vad pe strada, la restaurant, prin masini de lux etc.

Unii au revenit chiar si la televizor, dând lecții de moralitate si buna conduita, la ore de vârf. Asta da educatie anti-coruptie. Vreți nume? Ii vedeți invitați permanenti la emisiuni in care se discuta despre fapte similare cu are lor. Altfel, cine sa stie mai bine sistemul mafiot decat cei care au fost “acreditati” si “licentiati”?

Daca cineva ar fi curios sa vada care sunt cheltuielile statului de cand s-a infiintat DNA, cu tot cu serviciile secrete si nesecrete care i-au ajutat in lupta anti-coruptie, si ar raporta aceste cheltuieli la banii care s-au recuperat din sumele furate, plus cheltuielile de intretinere cu eventualii puscariasi priponiti temporar prin inchisori, ar observa fara niciun dubiu ca, privita ca un business, aceasta actiune este o afacere falimentara a statului.

Ca sa nu fiu interpretat gresit, subliniez ca sunt 100% de acord cu demersurile statului de a pune capat coruptiei, chiar daca, momentan, statul pierde bani deoarece lupta nu este dusa pana la capat. Problema este alta, in opinia mea. Sa presupunem ca un grup de escroci fura impreuna. Cot la cot, nu asa, aiurea. Parte in parte, fara suparare. Ce urmeaza? Imediat ce sunt depistati, incepe o cursa contra-cronometru spre DNA. Cine ajunge primul scapă eventual de puscarie si, de cele mai multe ori, ramane si cu banii furati. E corect?

Cam asa vad eu punerea in aplicare a legii anti-coruptie acum. Procurorii isi fac datoria. Asta e meseria lor si, din partea mea, sa continue tot asa. Pentru asta sunt platiti bine si au salarii binemeritate. Turnatorii au si ei meseria lor. Infractorii prinsi o invata instantaneu! Toarna alti hoti pentru libertate si pentru alt gen de “salariu”. Mult mai bun decat al procurorilor. “Prada” lor financiară este miza lor.

Dar, in tara de unde a fost importata legea nu e deloc asa. Ai furat, te-a prins, e nasol. Poti sa-ti torni si mama si tata, ca pana nu dai banii furati înapoi, si ceva in plus, nu scapi. Statul american, căci despre el este vorba, are infrastructura de top, spitale dotate si curate, scoli moderne cu profesori bine platiti etc.

Romania nu prea are nimic din toate astea pentru ca 90% din miliardele de euro devalizate din bugetul statului au ramas la infractori. C-asa-i la noi: “furi si castigi”. Vorba unui client de-al meu: daca as sti formula prin care sa fur cateva milioane de euro si sa raman cu banii, maine m-as duce singur la puscarie un an-doi. Merita!

Daca as trata colaborarea procuror-infractor, conform legii, ca o afacere, este win-win. Procurorii isi apropie succesul, deslusind itele unei furaciuni mai mari sau mai mici si, in caz fericit, mai recupereaza ceva din toata suma furata.Turnatorul castiga si el. Libertate, ani mai putini de puscarie, eventual o mare parte din banii furati pe care, culmea, nu-si mai aduce aminte pe unde i-a pus. Si nici procurorii nu prea insista sa le improspateze memoria, doar au turnat pe altii.

Asa se scrie istoria noii revolutii impotriva corupției. DNA recuperează cam 10% din sumele furate, conform declarațiilor doamnei Laura Codruta Kovesi. Marele predant, ca întotdeauna, (de ce oare nu ne-am obisnuit? ) este statul roman. Adică noi, cetățenii simpli care ne vedem de treaba si ne minunam ca tampitii cand aflam ca prin spitalele de stat colcaie infectiile peste tot. Asa ne trebuie, daca nu ne implicat mai mult!

Daca mai punem ca si putinii turnatori, unii total neglijenti, au ajuns întâmplător dupa gratii si sunt intretinuti acolo tot de noi, contribuabilii simpli, tacamul e complet. Ei fura, noi platim. O tradiție cu care poporul s-a obișnuit si se si bucura de circul zilnic de la DNA, de parca ar trai mai bine.

Ceea ce nu si-a dat seama romanul este ca spectacolul costa al naibi de mult. Romania nu va prospera niciodata prin turnatori!



Cauta
info
Ultimele oferte
S+P+1
5 camere
3 dormitoare
SU: 100 mp
SC: 150 mp
Teren: 55 mp
90.000 EU
Ultimele Comentarii
Pana la urma, ce-am spus acum un an si ceva despre Alinutza....s-a adeverit cu varf si indesat.A nenorocit partidul.......Sa va fac o predictie si des...
Dragoteanu,Ai mare dreptate! 1) Aici comunismul nu a murit nicio clipa. Prolifereaza sub alte forme, dar, ca manifestare, este absolut acelasi.2) Unde...
dinu on
Vai si amar!
Si eu sunt stupefiat de modul in care s-au montat parapetii pe DN1. E in codul nostru genetic sa facem lucrurile prost. De-aia suntem romani si nu nem...
Asa este Dragos,sunt de acord cu tine. Hai sa facem ceva....mai sunt si altii ce asteapta o initiativa cu oameni credibili, onesti si integri.Tu ai re...
In Blaga, acum vreo 7-8 ani incepusem sa am incredere. Mi se parea un tip serios. Acum mi se pare doar o canalie ieftina, un palavratic. Si atat...Str...
Blog IMOPEDIA
Imopedia RUN
20-Sep-2012
Asigurarea obligatorie a locuințelor s-a transformat într-un concept atât de superfluu încât parcă orice discuție trece pe lângă urechile celor care ar trebui să fie dire
Bloguri AFILIATE IMOPEDIA
Daniel Dobre
20-Jun-2016
Pe Bogdan il cunosc de mult. Intai l-am urmarit de la distanta, prin intermediul retelelor de socializare, apoi mai de aproape.  Sunt surprins in egala masura de talentul cu care
Adrian Crivii
01-Jan-1970
Tag-uri
RSS Feed
Subscribe in NewsGator Online Add to netvibes Add to Google Reader or Homepage Powered by FeedBurner