Vai si amar!

Atunci cand managementul unei companii nu este condus de o persoana care are actiuni sau parti sociale la firma respectiva, se poate alege praful foare usor. Cand nu exista implicare directa in cheltuirea judicioasa a banilor, sansele ca banii sa fie investiti corect sunt aproape zero.

Revenind in tara saptamana trecuta, in afara de faptul ca am stat zeci de minute bune in blocaj de la aeroport spre centru, m-a izbit vizual forma de zig-zag sub care au fost montati noii parapeti care despart DN1. Desi ar putea sa nu-mi pese, scriu acest articol cu furia unui antreprenor care ar lua masuri instantaneu fata de cei responsabili si ar schimba integral mizeria respectiva.

Daca as avea putere in Romania as desfiinta efectiv CNADNR! Pur si simplu. As pune lacatul intr-o dimineata pe institutie si as concedia toti oamenii de acolo. Chiar as sponsoriza un sondaj de opinie pe aceasta tema. Din cate am citit in media, unii sefi au salarii cu mult peste media celor din sectoarele private.

Cum sa avem noi linie de centura a Bucurestiului, autostrazi care traverseaza Carpatii sau sosele sigure si civilizate, cand angajatii de acolo nu sunt in stare sa puna uniform, la linie, niste amarati de parapeti? Cum este posibil ca, pe cel mai circulat drum de acces de la aeroport al strainilor, al investitorilor, al turistilor sa nu existe nimeni din aceasta instititutie sau din Guvern care sa se sesizeze?

Realitatea ne-a demonstrat ca este foarte posibil. Chiar normal. O companie de stat foloseste bani publici, adica ai nostri, ai tuturor. CNADNR nu face exceptie. Oare cate zeci de mii de astfel de lucrari proaste se fac anual, la nivel national, din banii contribuabililor? Ce ati face voi, oamenii de business daca ati vedea in propria companie ca se face o lucrare de mantuiala, o rusine pentru imaginea voastra. Gardul firmei pe care o reprezentati este stramb? Ma indoiesc!

Pe Drumul National 1 trec absolut toti demnitarii romani care, se presupune, cu mandrie si cinste, isi onoreaza functiile. Oare lor nu le sare in ochi mizeria aia de lucrare? Oare niciunuia nu-i mai pasa? Stau si ma gandesc daca as fi in locul lor, eventual in masina cu un vizitator strain, ce as putea sa spun daca respectivul ar remarca grozavia. Poate cel mult sa fac o gluma: o indreptam cu ciocanul!

Oricat de optimist sunt, declar ca nu mai am nicio asteptare de la vreo institutie de administrare a domeniului public. In weekend-ul trecut am citit cu stupoare ca, tocmai cand zeci de mii de bucuresteni au plecat spre mare, sistemul de taxare de la Cernavoda nu a functionat. Fabulos! In cel mai aglomerat weekend de pana acum CNADNR nu a fost capabila sa colecteze bani de la soferi. Si nu este prima data, a mai cazut si anul trecut!

De unde sa avem cand nu putem sa facem ceva ca lumea? De unde sa cerem, daca nu avem de la cine? De unde sa vrem, daca nu gasim meseriasi buni? De unde sa-si plateasca mai bine CNADNR angajatii care lucrau la 35 grade, vineri dupa-amiaza, daca nu este in stare se colecteze taxe? De la cine sa avem asteptari, cand am convingerea ca toti responsabilii de aceasta lucrare au fost in mini-vacanta de Rusalii? Cui sa-i pese daca nimeni nu este sanctionat si pleaca cu o tinichea de coada, concediat fiind?

Mai nou, desi nu a fost inca instalata primar general, doamna Firea doreste sa ofere transport gratuit in Bucuresti. Super! Asta spune mult despre ce ne asteapta. Atunci cand nu intentionezi sa pui la punct un sistem, sa-l faci sa fie functional si eficient, e de preferat sa-l dai gratis. In aceste conditii, lumea nu mai are de ce sa fie nemultumita si nu mai comenteaza. Gratis nu implica responsabilitate sau responsabilizare.

Asta este diferenta majora dintre un patron si un angajat la stat. Noua ne pasa de banii nostri.



Bancherii sunt mai aroganţi decât funcţionarii publici

“Cererea dvs. va ajunge in centrala”… Daca vi se spune aceasta fraza, s-a terminat.

Ati ajuns la atotputernicii bancii respective. Niciun client nu le vede la fata, niciun coleg din sucursala sau filiala nu indrazneste sa-i deranjeze, nu au niciun deadline, nu dau socoteala clientilor, nu dau explicatii niciodata pentru eventuala lor incompetenta. Sunt stat in stat!

Daca ati fost vreodata nemultumiti de birocratia din sistemul de stat, inca nu cred ca ati cunoscut ce inseamna dictatura bancara. In multe institutii publice romanesti, birocratia este o dulce aventura pe langa calvarul procedurilor din sistemul bancar.

In opinia mea, nu exista angrenaj economic mai anevoios si mai comunist decat cel din centralele bancilor private.

Cineva mi-a spus odata o fraza pe care nu o s-o uit toata viata: “domnule Dragoteanu, nu veti fi niciodata un antreprenor complet pana nu veti trece si prin procedura accesarii unui credit!”. Pentru prima oara, dupa 22 de ani exclusiv de antreprenoriat, m-am simtit jignit de un colaborator apropiat, contabilul firmei.

Am crezut ca le stiam pe toate. Am luat tepe de zeci de mii de euro, am pierdut procese pe care credeam ca le castig fluierand, am castigat procese la care avocatii nu mi-au dat nicio sansa, mi-au trecut prin mana sute de angajati, am concediat zeci de oameni la inceptul crizei, am dat faliment in doua domenii, am facut milioane de euro etc. Ce puteam sa nu traiesc in acest domeniiu?

Si, intr-adevar, incercand sa obtin un credit bancar am simtit ca sunt aproape de apogeul carierei de antreprenor. Am ajuns in fata celor nevazuti, in fata unui ghiseu in care vorbesti singur pe banii tai, in fata unui ofiter de credit care este parelel cu citirea unui bilant sau a unei balante. Singura intrebare care mi s-a pus dupa o discutie ampla, in care am dus toate actele solicitate, a fost: “bine-bine, businessul arata frumos, dar ce garantie imobiliara depuneti?”

Instantaneu, mi-am adus aminte ca nici firma guvernatorului BNR nu a primit credit, avand profit. Si atunci, m-am gandit ca sansele mele de succes sunt mici, chiar daca firma mea a avut profit. In opinia mea, nu s-a schimbat absolut nimic in mentalitatea si pregatirea decidentilor din varful centralelor bancare. Probabil ca aceeasi “specialisti”, care in trecut au dat creditele neperformante la greu, lucreaza inca acolo sus.

Oare, de cate zeci de ani mai au nevoie bancherii de top din Romania sa inteleaga un business, sa-l evalueze si sa devina cat de cat rezonabili in pretentiile lor?

Ceea ce vad insa, ca om cu 22 de ani de experienta imobiliara, este ca una dintre primele 5 cladiri ca frumusete si prestanta din Bucuresti, un simbol al architecturii de pe Calea Victoriei, cladirea CEC, nu a fost zugravita in ultimul sfert de secol. Mai vad sute de cladiri de sticla, sedii de banci inutile, intrucat majoritatea operatiunilor bancare se muta pe online.

Ce mai vad este ca, desi economia tarii are cea mai mare crestere din Europa, bancile din Romania fac profituri frumoase cu sprijinul BNR si mai ales cu garantia statului. Tare curios sunt sa aflu daca exista un sistem mai nereformat decat centralele bancilor. De fapt, ce poate sa ne mai mire, cand insusi Mugur Isarescu a constatat pe propria piele incompetenta “expertilor” din domeniu, atunci cand a solicitat un credit.

Personal nu cred ca in tara noastra exista economie de piata in sistemul bancar. Atata timp cat dobanzile la credite sunt de 3-4 ori mai mari decat in orice tara dezvoltata, iar toate bancile fac front comun in acest sens, putem vorbi de o pozite de monopol, fara o concurenta reala.



Nu va mai vaitati de trafic! Fara taxe mai mari, nici Dumnezeu nu poate face minuni in București

Celor care vor “o tara ca afara” le dau o veste proasta! Cei mai multi ma vor înjura. Altii se vor gândi mai bine, dupa ce vor citi. Prea putini, deocamdată, imi vor da dreptate. Cand procentul lor se va apropia de jumătate, voi candida si eu.

Am urmărit tot… La apropiatele alegeri locate, nici macar un candidat, fie la Capitala, fie la sector, nu a avut curajul sa spuna ca marirea impozitelor si a taxelor este obligatorie pentru a creste calitatea vieții in Capitala. Niciunul nu a spus ca principala problema a Bucureștiului este legată de bani. De la un buget consolidat pana la risipa banului public, numarul banilor si administararea lor fac diferenta uriașă.

Un exemplu concret. Sa presupunem ca orașul nostru este un apartament. Hai sa zicem ca are 6 camere (sectoare) si o sufragerie. Cam înghesuit, cam murdar, cam neaerisit, nezugravit, in general nedotat cu cele necesare. Are si parti frumoase, dar numai pentru cei cu bani multi si numai uneori. Daca-i intrebi pe locatari cine trebuie sa se ocupe de problemele apartamentului, nimeni nu se stie: PMB sau sectorul? Locatarului, pur si simplu, nu-i pasa!

Cand vrei sa trăiești mai bine in comunitate, singura metoda pe care o cunosc este sa investesti. Cu răbdare si eforturi, la nivel individual, bucurestenii si-au ameliorat nivelul de trai personal. Multi se declara multumiti de spațiul privat pe care il dețin. Toate bune si frumoase, pana cand ies in strada. Atunci lucrurile se schimba radical. Devin nervosi pe autoritati, agresivi in trafic, rai sau invidiosi, nu respecta regulile, înjura orice primar indiferent de numele lui.

Individual sau in familie ne descurcam onorabil. Uneori, avem o mentalitate capitalista. La nivel colectiv, dupa părerea mea, bucurestenii suferă de depresie cand aud ca trebuie sa plătească ceva mai mult autorităților. Poate, de teama ca banii vor fi risipiti aiurea sau furati. Toti guvernantii, indiferent de culoarea politica, au avut in ultimul sfert de secol o mentalitate socialista. Goana dupa voturi a dus la evoluția in ritm de melc a civilizatiei urbane.

Bucureșteni se declara un oras de dreapta. Totalul pana la taxe si impozite. Vrem “o tara ca afara”, dar nu prea suntem dispusi sa platim pentru asta. De exemplu, impozitele anuale pe proprietăți in țările civilizate sunt intre 5 si 10 ori mai mari. Taxele sunt la fel, mult peste ceea ce platim noi, uneori chiar de 20 de ori mai mari. Suntem dispusi sau pregătiți sa ne schimbam atitudinea fata de sansa de a trai mai bine, investind indirect in oras?

Vrem parcari? Minunat! Știți cat plătește un rezident din orice sector al Capitalei, anual, repet , anual!, pe un loc de parcare? Intre 12 si 18 euro. Adică, intre 1 si 1,5 euro / luna! Ca aceiasi locuitori plătesc zilnic, dublu sau triplu, pe țigări sau alcool, este alta discuție. Parcarile nu merita mai mult, deci preferam sa înjuram in continuare. Mi-am amuzat copios cand am văzut ca toti candidații au solutii pentru locuri noi de parcare. Fara bani multi, vorbesc sa se afle in treaba.

Am verificat cam toate tarifele si impozitele din Europa si SUA, pe domeniul imobiliar. Suntem pionieri la capitolul asta. In opinia mea, nu avem nici macar tangenta cu capitalismul, in acest domeniu. Talibanii vor sari pe mine si sigur imi vor spune ca nu vorbim de aceleași salarii!
De acord, dar, atentie!, eu vorbesc de procente din valoarea proprietatii, nu de nivelul salariilor.

In România, impozitele pentru cladirile rezidentiale sunt intre 0,08% şi 0,2% pe an din valoarea proprietatii. Pentru un imobil de 50.000 euro, inseamna maxim100 euro/an. In București, 15 euro in medie/an/ loc de parcare, inseamna 6 ron/luna, cand, poate, masina este mai scumpa decat a unui occidental. De unde trafic mai bun sau locuri de parcare? In vest impozitul anual reprezinta 2 % din valoarea unei proprietăți de milioane de euro, iar un loc de parcare costa de 150 pana la 600 euro/luna.

Este o diferenta mare, nu? Banii putini stransi in Bucuresti nu ajung decat pentru mici investitii. Nu intru in detalii despre cat se fura. Stati linistiti, si in occident se fura, dar acolo procentul hotiei este mult mai mic, iar sumele colectate sunt infinit mai mari. Daca vrem sa trăim mai bine la nivel de colectivitate trebuie sa acceptam sa platim mai mult. Cand dai intr-o groapa si te costa mult reparerea masinii poate ai si tu o parte de vina. Cand stai blocat in tarfic intr-o masina de 50.000-100.000 euro in spatele unui Logan stai mai comod, dar nu cred ca ești fericit!…

Totul tine de banii pe care i-ai plătit primăriei, da mai ales de administrarea lor. Cand dai putin primesti putin! Daca mai se si fura din acel putin, primesti aproape deloc. Deloc nu tine loc de evoluție!



Saptamana patimilor politice

Săptămâna asta nu este una obisnuita pentru bucuresteni. In opinia mea, acum se decide viitorul si pozitia capitalei Romaniei in Europa pentru urmatorii 10 ani. Daca deciziile politice la cel mai inalt nivel vor fi corecte, doi candidati vor putea sa intre in istoria politica a tarii. Catalin Predoiu si Robert Turcescu au aflat ca nu sunt clasati pe primele doua locuri in cursa pentru Primaria Capitalei. Cand nu faci ceva cu entuziasm sau esti impins de la spate, ti se citește pe fata. Nu ca la ceilalți contracandidati s-ar vedea vreo pasiune anume, dar, dupa parerea mea, la liderul PNL resemnarea e o stare de spirit, iar la reprezentantul PMP este doar un impuls de moment.

In aceste conditii, fostul ministru al justiției se vede in fata unei dileme. La fel si jurnalistul – ofiter acoperit. Daca nu se retrag urgent din cursa pentru PMB, dupa părerea mea, vor îngropa adânc șansele PNL si PMP de a face o figura frumoasa la alegerile din toamna. Un eventual loc 3 sau 4, nici nu mai conteaza, ar fi o adevarata catastrofa pentru partidul istoric sau pentru tânărul PMP.

In egala masura, destinul politic al domnului Predoiu ar fi “capăt de linie”. Nimeni nu l-ar ierta vreodată ca nu a făcut macar o figura onorabila in aceasta cursa. In schimb, orice discuție despre o nominalizare ca prim-ministru, in eventualitatea foarte putin probabila ca PNL ar castiga alegerile in toamna, ar fi o gluma.

Robert Turcescu ar mai spala ceva din trecutul lui. Acolo lucrurile sunt mai simple. Daca Traian Basescu da un telefon, Robert va găsi instantaneu un discurs eroic, de sacrificiu, pentru binele urbei. Nu ii va fi nici bine, dar nici nu va intra in pamant de rusine. Nu e genul.

In actuala conjunctura, speranta liberalilor are toate șansele sa primească toate bobarnacele colegilor si a simpatizantilor PNL pentru greșeala catastrofala de a vota, alaturi de PSD, pentru alegeri intr-un singur tur. Daca la acest dezastru prefigurat adăugam si “alba-neagra” in desemnarea finala a candidatului la Primaria Capitalei, tabloul este complet.

Eu cred ca PNL este in acest moment paralizat de propria impotenta politica. Conducerea bicefala, fara lideri adevarati, dupa fuziunea PNL cu PDL, a lasat urme adânci in vitalitatea noului partid. Dar, mai presus de orice, neatragerea de oameni de dreapta autentici, din mediul privat, este consecința evidenta a lipsei de viziune pentru reforma.

Ce risca PNL daca il retrage acum pe Predoiu din cursa? Pe termen scurt, poate cateva locuri de consilieri pierdute in defavoarea altor competitori, posibil tot de centru-dreapta. Valabil si pentru Turcescu si PMP. Ce risca ambele partide insa daca nu isi retrag reprezentanții este greu de cuantificat acum. In opinia mea, pe termen lung, consecintele vor fi mai grave.

Nu vreau sa-mi imaginez cum ar arata o discuție intre oamenii de afaceri romani si doamna Firea despre dezvoltarea celui mai important oras din România. Dupa ce a fost părtasa la falimentarea publicatiei “Săptămâna financiară”, unde a fost partenera si sefa, domnia sa da acum lecții economice. Neavând nicio realizare in mediul privat, se declara o apropiată a antreprenorilor si problemelor acestora.

Nu, nu sunt nici pe departe un fan al domnului Nicusor Dan. L-am cunoscut personal si mi-a făcut o impresie neutra. Diferenta majora vizibila intre el si Gabriela Firea este sinceritatea. Pentru mine, ca locuitor al Capitalei, este mult mai important sa mi se spună in fata ce se poate si ce nu se poate, decat sa aud aceleași povesti din ultimul sfert de secol.

Duminica viitoare sper sa avem sansa sa alegem ca de obicei: raul cel mai mic. Daca ne vom abate de la traditie depinde si de domnul Predoiu. Poate si de domnul Turcescu, cu voia tovarasului Basescu. A avea onoare este un privilegiu rar întâlnit astăzi. Fiti demni, domnilor concurenti! Nu lăsați capitala României la cheremul hazardului. O sa regretam cu totii, si noi, si copiii noștri.



Milogilor, nu meritati nimic! Sa va fie rusine!

Cersetoria pare a fi o meserie nobila pentru guvernanti. Nu solutiile, nu realizarile. In loc de proiecte de tara serioase, numai vrajeala. România a devenit un colțisor al pomenilor si promisiunilor, de toate felurile…

Dupa pomenile electorale ale guvernului precedent, actualul executiv a schimbat direcția. Cere pomeni. Sau macar o donatie. Cat de mică. Si-au gasit un tap ispasitor: Constantin Brancusi. Săracul celebru artist! Daca ar ști el cata mandrie au astazi conducatorii tarii in care s-a născut, s-ar rasuci in mormânt de rusine. Vai si amar!

Cum poate fi altfel clasificata campania “Brancusi e al meu”? Presedintele si premierul au donat. Cata marinimie si generozitate! Alti cativa demnitari aflati in functii temporare au vrut sa iasă in evidentă cu o mică donatie. Apar la tv, presa vorbește de gestul lor. Ce frumos!

Dar, oare, cata onoare ai cand nu poti sa oferi o minima demnitate ca popor. Ce ironie: termenii demnitar si demnitate provin din aceeasi familie de cuvinte.

Ce inseamna cateva milioane de euro pentru bugetul unei tari, membra UE, membra NATO? In opinia mea, aceasta este valoarea ei! Cand stai cu mana intinsa la popor sa cumperi o capodopera a celui mai mare si cunoscut artist este infricosator de injositor. Atenție! Romania nu iese sau este in război, nu a fost invadata, nu este dupa o catastrofa naturală! Dar, cerseste!

Nu recuperează banii de la hotii prinși ca au devalizat tara de zeci sau sute de milioane de euro. Nu poate sa pună capăt flagelului corupției. Nu ofera o perspectiva tinerei generații. Isi lasa pensionarii si taranii sa se zbata in sărăcie. Nu opreste exodul profesioniștilor peste hotare. Nu termina nicio autostrada care sa traverseze tara. Nu!

In schimb, guvernantii cersesc mila propriilor cetățeni, pe care i-au umilit si uimit adesea. In ultimii 25 de ani, Romania a inaintat cu viteza melcului spre o tara normala, civilizata si evoluata. Scriu acest editorial pentru toti cei care au donat in ultimul sfert de secol statului roman: taxe, impozite, accize, supra-impozite, sume mici sau mari pentru bugetul de stat. La inceput am crezut ca era o datorie. Apoi mi-am dat seama ca sunt donatii. Diferenta este ca atunci cand dai ceva aștepti altceva. Cand donezi nu aștepti nimic!

Dar, noi, antreprenorii romani, am avut asteptari. Am crezut ca sumele colectate, ani si ani la rand, se vor regasi intr-o tara demna si prospera. Intr-un trai decent pentru toti romanii. Am ramas in tara noastra pastrand speranta ca putem face impreuna o viata mai buna pentru copiii noștri. Si, ce sa vezi? Donam, in continuare, in zadar! Acum ni se cere si mila.

Alti 2,5 milioane de romani nu au mai avut nici rabdare, nici asteptari. Au plecat, precum Brancusi. Cu mâinile goale. In exod, căutand ceea ce nu le-a oferit tara. Si-au gasit binecuvantarea departe, printre străini. Numai ei stiu ce umilinte au trait, dar fiecare a trimis acasa, lunar, cate o “opera”. Numele muncii lor este speranta. Sau, pentru cei ramasi acasa, supravietuire.

Ce au oferit guvernantii ultimului sfert de secol in schimb? Coruptie, birocratie, mafie in administratia locală si centrală, risipita banului public la greu, lipsa de viziune economica pe termen lung, infectii in spitale, sărăcie in educatie, o clasa politica mediocra, plină de politruci, si o viata chinuita pentru orice a vrut sa faca ceva normal si corect, pe cont propriu, in afara sistemului.

Din pacate, nici banii trimiși de romanii plecați in strainatate, nici eforturile antreprenorilor romani care mișca economia, nici bunul simt al bugetarilor corecti nu au dus la prosperitatea acestei natiuni. De stânga, de dreapta, tehnocrati sau scapatati temporar prin diverse functii, autorii acestui demers, dupa parerea mea, au provocat o umilinta a numelui Brancusi, o jignire la adresa poporului.

Sa nu ne mai mire ca România este astăzi oaia neagră a Europei, in multe privinte. Atitudinea nedemna, statul in genunchi sau cu mana intinsa nu confera o pozitie de egalitate in fata niciunui partener de discutii.

Ca oltean get-beget, ca roman care a copilărit in județul in care se afla capodoperele artistului, ca antreprenor 100%, mi-e rusine ca sunt martor la o asemenea “realizare”. Vorba poetului Octavian Goga: “Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta”.

Speranta in donatii nu tine loc de strategie, domnilor guvernanti!



Multumesc, Hexi Pharma!

Orice rezultat incepe cu o alegere. In momentul in care am ales sa raman in Romania, am facut o alegere. Rezultatatul este ca imi asum un risc. Traiesc intr-o tara diluata cu 90% mai mult decat una normala.

Asa e-n viata. Uneori pierzi, alteori castigi. Hexi Pharma mi-a adus aminte in ce tara traiesc. Cat de ieftin ne vindem ca oameni, ca popor, ca natiune, ca tara. Pretul cel mai scazut a fost deviza generala dupa care s-a lucrat in ultimul sfert de secol. Neo-comunismul a fost la putere si in mare voga. Am vorbit despre capitalism si economie de piata libera, doar in sens declarativ sau cel mult orientativ.

Pentru ca cei care ma cunosc stiu ca sunt o persoana optimista, pot sa le reconfirm ca nu ma voi schimba. Tot asa voi ramane si dupa scandalul din sanatate, constient fiind ca in spitalele romanesti colcaie infectii de tot felul. Si o sa explic de unde vine optimismul meu. Am fost consumator de produse medicale oferite de stat, dar am avut norocul si posibilitatea sa fac diferenta cu serviciile sanitare private, atat in tara cat si in strainatate.

Acum cateva zile parlamentarii s-au sinchisit sa voteze noua lege a achizitiilor publice. Dupa lungi amanari si tergiversari, cauzate de ultimile licitatii publice facute cu dedicatie, inaintea campaniilor electorale, pentru sponsorii traditionali ai partidelor politice, s-a intamplat minunea. “Pretul cel mai mic” v-a disparea curand din perspectiva noii legi, fiind inlocuit cu raportul calitate pret si principiul oportunitatii.

Daca pana acum am asistat la cea mai mare bataie de joc la adresa banului public, speranta mea este ca lucrurile se vor schimba in bine, incepand cu anul viitor. Daca pana acum Romania era ca un talcioc, plin de buticari care vindeau statului exclusiv produse ieftine, in opinia mea, in viitorul imediat avem sansa sa vedem un mic mall cu branduri diferite, la preturi diferite si cu cheltuirea mult mai judicioasa si mai inteleapta a banului public.

Hexo Pharma ne-a aratat modelul “succesului” intr-o economie socialista, bolnava, lipsita de competitie, demnitate si viziune pe termen lung. Ea este un exemplu de cat de departe am fost de economia de piata libera, in anumite domenii de activitate. Ne-am vandut ieftin ca tara, fiind condusi de asa-zisi lideri ieftini. Am acceptat situatia, dispusi fiind sa platim cat de putin posibil. Si am primit exact ce meritam.

Pentru cei care sunt acum si mai pesimisti, am o veste buna si una rea. Cea rea este ca Romania nu se va schimba fundamental prea curand. Nu are cine sa o schimbe, pentru ca oamenii de calitate s-au implicat extrem de rar in functii de conducere. Cea buna este ca multi s-au saturat si, am eu sentimentul, le-a ajuns frica in oase. Varianta binelui personal nu va mai fi valabila pe termen lung.

10% din populatia tarii se presupune ca o duce bine. 90% considera ca o duce rau. Nu vi se par niste procente similare cu diluarea produsa de Hexi Pharma? Nu vi se pare ca trebuie sa crestem semnificativ procentul concentratiei oamenilor care pot, vor si stiu sa faca ceva pentru comunitatile in care traiesc? Eu am convingerea ca asa se va intampla. Am stat diluati ca natiune mai bine de un sfert de secol, condusi dupa principii socialiste: “cel mai mic pret”. Ieftin nu va fi intotdeauna sinonim cu bun, curat, frumos, atractiv sau important.

Bucurestiul produce 25% din PIB-ul tarii. Ne dam capitalisti nevoie mare, ne batem in piept cu principiile liberale, dar am accepat si ne dorim numai preturi mici. Asa a ajuns Capitala noastra unul dintre cele mai ieftine orase mari din lume. De ce nu vin investitorii sau nu avem prea multi turisti? Puneti-va in fata unei alegeri, sa vedem ce preferati: un produs curat, decent, aspectuos, eficient, dar mai scump sau un produs murdar, urat, neingrijit, slab calitativ, dar ieftin.

Ne batem in piept ca “vrem o tara ca afara”. Suna frumos. Si, ce facem ca sa fie asa? Mai nimic! Ne lamentam ca nu avem infrastructura, ca nu avem educatie, ca nu avem sistem sanitar. Ba avem! Ca cetateni europeni, avem acces la infrastructura din afara granitelor tarii: avem gradinite, scoli si facultati particulare, avem spitale private bune. Avem daca platim! Daca nu, ne multumim cu ceea ce ne-a oferit Hexi Pharma. Spoiala la pret redus!

Dupa parerea mea, romanii sunt inca mari consumatori de “gratis”, fani “moca” si specialisti in absorbtia de “promotii”, uneori expirate. Altfel nu se explica cum, la nivel individual, iti doresti ce este mai bun si chiar esti dispus sa platesti, iar la nivel colectiv nu te intereseaza. Credeti ca Hexi Pharma nu putea sa faca un produs de caliatate la standarde europene? Sigur ca putea, dar la alt pret. Ori, daca piata cere ieftin si poporul inghite, asta-i oferi. Daca venea cu un produs corect si incerca sa vanda era in faliment demult!
Eu nu pot decat sa multumesc companiei Hexi Pharma ca m-a pus in garda. Ca mi-a adus aminte in ce tara traiesc si am devenit mai realist ca niciodata. Sunt convins ca mai sunt multe mii de companii similare, din domenii diferite, care au prosperat pe exact acelasi principiu. Tuturor ramanilor care vor ieftin si bun le doresc succes! Hexi Pharma este ceea ce cauta.



Torni si castigi. Colaborarea procurori-infractori

Ce n-a reusit Ceaușescu a reusit originala democrație romaneasca. Denunturile sunt noul sport national. Hotii “de buna credinta” renasc din propria cenusa, devenind piese de incredere in lupta contra corupției.

Daca ati prins vremurile comuniste, va aduceti aminte de frica fata de securitate. Cei care au apreciat acele vremuri nu au de ce sa le mai regrete. Fantoma securistului a inviat. DNA a preluat funcția de arhivar si pastor al turnatorilor sadea. Inainte ii vedeam la televizor, ca inculpati, cu sau fara catuse. Acum, săptămânal, ii vad pe strada, la restaurant, prin masini de lux etc.

Unii au revenit chiar si la televizor, dând lecții de moralitate si buna conduita, la ore de vârf. Asta da educatie anti-coruptie. Vreți nume? Ii vedeți invitați permanenti la emisiuni in care se discuta despre fapte similare cu are lor. Altfel, cine sa stie mai bine sistemul mafiot decat cei care au fost “acreditati” si “licentiati”?

Daca cineva ar fi curios sa vada care sunt cheltuielile statului de cand s-a infiintat DNA, cu tot cu serviciile secrete si nesecrete care i-au ajutat in lupta anti-coruptie, si ar raporta aceste cheltuieli la banii care s-au recuperat din sumele furate, plus cheltuielile de intretinere cu eventualii puscariasi priponiti temporar prin inchisori, ar observa fara niciun dubiu ca, privita ca un business, aceasta actiune este o afacere falimentara a statului.

Ca sa nu fiu interpretat gresit, subliniez ca sunt 100% de acord cu demersurile statului de a pune capat coruptiei, chiar daca, momentan, statul pierde bani deoarece lupta nu este dusa pana la capat. Problema este alta, in opinia mea. Sa presupunem ca un grup de escroci fura impreuna. Cot la cot, nu asa, aiurea. Parte in parte, fara suparare. Ce urmeaza? Imediat ce sunt depistati, incepe o cursa contra-cronometru spre DNA. Cine ajunge primul scapă eventual de puscarie si, de cele mai multe ori, ramane si cu banii furati. E corect?

Cam asa vad eu punerea in aplicare a legii anti-coruptie acum. Procurorii isi fac datoria. Asta e meseria lor si, din partea mea, sa continue tot asa. Pentru asta sunt platiti bine si au salarii binemeritate. Turnatorii au si ei meseria lor. Infractorii prinsi o invata instantaneu! Toarna alti hoti pentru libertate si pentru alt gen de “salariu”. Mult mai bun decat al procurorilor. “Prada” lor financiară este miza lor.

Dar, in tara de unde a fost importata legea nu e deloc asa. Ai furat, te-a prins, e nasol. Poti sa-ti torni si mama si tata, ca pana nu dai banii furati înapoi, si ceva in plus, nu scapi. Statul american, căci despre el este vorba, are infrastructura de top, spitale dotate si curate, scoli moderne cu profesori bine platiti etc.

Romania nu prea are nimic din toate astea pentru ca 90% din miliardele de euro devalizate din bugetul statului au ramas la infractori. C-asa-i la noi: “furi si castigi”. Vorba unui client de-al meu: daca as sti formula prin care sa fur cateva milioane de euro si sa raman cu banii, maine m-as duce singur la puscarie un an-doi. Merita!

Daca as trata colaborarea procuror-infractor, conform legii, ca o afacere, este win-win. Procurorii isi apropie succesul, deslusind itele unei furaciuni mai mari sau mai mici si, in caz fericit, mai recupereaza ceva din toata suma furata.Turnatorul castiga si el. Libertate, ani mai putini de puscarie, eventual o mare parte din banii furati pe care, culmea, nu-si mai aduce aminte pe unde i-a pus. Si nici procurorii nu prea insista sa le improspateze memoria, doar au turnat pe altii.

Asa se scrie istoria noii revolutii impotriva corupției. DNA recuperează cam 10% din sumele furate, conform declarațiilor doamnei Laura Codruta Kovesi. Marele predant, ca întotdeauna, (de ce oare nu ne-am obisnuit? ) este statul roman. Adică noi, cetățenii simpli care ne vedem de treaba si ne minunam ca tampitii cand aflam ca prin spitalele de stat colcaie infectiile peste tot. Asa ne trebuie, daca nu ne implicat mai mult!

Daca mai punem ca si putinii turnatori, unii total neglijenti, au ajuns întâmplător dupa gratii si sunt intretinuti acolo tot de noi, contribuabilii simpli, tacamul e complet. Ei fura, noi platim. O tradiție cu care poporul s-a obișnuit si se si bucura de circul zilnic de la DNA, de parca ar trai mai bine.

Ceea ce nu si-a dat seama romanul este ca spectacolul costa al naibi de mult. Romania nu va prospera niciodata prin turnatori!



Capitalismul românesc de doi bani

Romanul are doua fețe. La nivel declarativ, îți vine sa-l pui la suflet. In realitate, uneori, ti-e rusine ca ești roman.
Cum va explicați altfel ca majoritatea conationalilor se declara impotriva corupției, dar la urne ar accepta fara remuscari toti urmaritii penal, toti politrucii fara nicio meserie, in general, ratati ai societății care nu au demonstrat nimic in viata lor, cu atat mai putin in mediul privat?
Cum va explicați ca aleșii neamului, atâtia cati mai sunt in libertate, au intarziat cat au putut sa voteze noua Lege a achizițiilor publice care pune punct criteriului de selectie bazat pe “cel mai mic pret”. Acest principiu economic nu avea nimic de-a face cu economia capitalista, bazată pe comparatie. Vrem calitate la preturi de nimic!
De ce va mai întrebati cum a prosperat firma Hexipharma? E simplu. Pe baza legilor date de parlamentari, părtasi si complici direcți la tot ce ni se intampla. Prețul cel mai mic la dezinfectanti poti sa-l obti, iata, numai diluand produsul. Sănătatea e unul dintre multele domenii care functioneaza exact la fel.

Ideea de capitalism a ajuns o gluma in România. In București, o capitala europeană unde se realizează 25% din PIB-ul tarii, la multe servicii si produse sunt niste preturi jenante. Vrem mai mult moca; gratis e ideal! Vrem preturi socialiste, dar ne batem cu pumnii in piept ca suntem capitalisti.

Capitala noastra draga este printre cele mai ieftine orase mari din lume. Turiștii si investitiile nu au ca prioritate cuvantul “ieftin”. De obicei, ieftin inseamna slab, prost calitativ, inestetic, urat, servicii de doi lei. Cat plătești atata primesti.

Apropo, n-am gasit in aproape 100 de tari vizitate un pret mai mic la taxiuri sau la tarifele de parcare decat in tara mea. Dar, nu-i asa, ne vaitam mereu de trafic, de lipsa locurilor de parcare. Suntem o tara ieftină pentru ca nu prea vrem sa platim sa evoluam ca oras, ca tara, ca natiune. Ne-am lasat condusi 25 de ani de oameni ieftini, care si-au vândut tara ieftin si am devenit ca ei.

Si atunci de unde bani? De unde vreți sa avem infrastructura? Ne lamentam ca vrem “o tara ca afara”, dar cand e vorba sa platim ceea ce i se cuvine statului ne facem luntre si punte sa platim cat mai putin posibil, preferabil deloc. Nu cerem/dam bonuri fiscale sau factura pentru a ne ramane mai multi bani in buzunar sau in conturi. Va suna cunoscut?

Totul tine de educatia economica elementara. Citeam recent cum BNR se lauda ca a crescut averea populației din bănci. Halal cultura investitionala. Onor băncilor care au trecut la dobânzi negative. Am declarat de multe ori ca sistemul bancar românesc este primitiv. Acum spun mai mult: nu exista alta institutie care sa ne franeze mai mult economia, in ultimul sfert de secol.

In opinia mea, miscarea banilor in economie ar trebui sa fie principalul obiectiv al conducătorilor acestei tari. Ce mare lucru este ca au crescut sumele romanilor in bănci, bani care nu produc nimic? Nici locuri de munca, nici plus valoare, nici taxe si impozite mărite la stat. Nimic! Dar, nu-i asa, preferam sa avem o viata chinuita in comunitate si mai multi bani in cont.

Se întreba rectoric Mugur Isarescu de ce nu avem o autostrada care traversează Carpatii, dupa 25 ani de capitalism. Care capitalism, tovarase guvernator? Cu o banca naționala care sponsorizeaza permanent bancile private cu capital străin si cu bănci care ofera dobânzi la credite de 3-4 ori mai mari decat afara, despre ce capitalism vorbiti?

Celor cu asigurări de sănătate in strainatate le dau o veste proasta. Daca au o urgență medicala, pana sa ajunga la AKH sau Acibaden, nimeresc intai la o cameră de garda din Romania. Si acolo nu-i întreabă nimeni, prima data, cati bani au in cont. Vor fi tratati de un medic prost plătit, intr-un spital infestat cu virusi, cu un brancardier care va astepta șpagă. Daca vor scapa cu viata, abia atunci se vor putea intreba ce au făcut pentru capitalismul românesc, pentru evoluția tarii.

Aceasta este adevarata fata a capitalismului românesc de mucava. Cu mici excepții de antreprenori romani care au evoluat ca oameni de afaceri odata cu firmele lor, nu putem sa ne laudam cu o economie de piata liberă.

Deocamdată, economia este inca prizoniera propriilor metehne socialiste.



Scrisoare deschisa singurului antreprenor din conducerea PNL

Nu va cunosc personal, dar va plang de mila! V-ati implicat total si ati ajuns o umbra. Sunteti un om valoros. Nu sunteti corupt. Totusi, ceva va lipseste. Spiritul de luptator. Eu, totusi, cred ca puteti sa “rupeti norii” in viata publica si aveti o sansa imensa: ca independent!

Nu ne cunoastem, desi avem prieteni comuni. Decretel fiind, ca si dvs., va urmaresc evolutia demult. In opinia mea, 2016 ar putea fi anul dvs. Aveti tot ce va trebuie. Sunteti barbat si asta conteaza in ochii publicului. Chiar si al femeilor. Aveti o experienta de invidiat. Sunteti familist si romanilor le place asta. Aveti un background de exceptie intr-un domeniu greu.

La varsta dvs. putini politicieni seriosi se pot mandri cu ceva similar. Aveti tenacitate. Altfel n-ati fi rezistat printre dinozaurii politici din jur. Cunoasteti sistemul intrucat ati facut politica la varf. Ati fost ministru de cateva ori, fara sa fiti membru de partid la momentul respectiv. Mare onoare pentru orice om! Sunteti inca tanar. Ce noroc fata de competitori! Nici nu va dati seama ce mare avantaj.

Va scriu pentru ca imi pasa de generatia mea si ma gandesc la viitorul copiilor nostri. Dvs. ati fost printre putinii care s-au sacrificat cu adevarat. Ati renuntat la o cariera stralucita in avocatura pentru a demonstra ca va pasa. Si, ce sa vezi? Acum, cand ar trebui sa fiti liderul de necontestat al partidului, motorul liberalismului in Romania, asteptati.

Ce asteptati, stimate domn? Sa va puna partidul premier? Ati fost nominalizat, si ce daca? PNL a ajuns infinit mai rau decat valoarea dvs, dupa parerea mea. Partidul v-a tras in jos. Acest partid, atata timp cat are aceiasi lideri, eu cred ca va merge din rau in mai rau. Si stiti de ce? Pentru ca o conducere “bicefala” dauneaza grav sanatatii si evolutiei unui organism. Fie el si politic.

Stiu, ati incercat sa faceti un alt fel de politica. Cu argumente si bun simt. N-ati preluat nimic de la Ponta, care a incercat sa va umileasca cu orice ocazie. Nu vreti sa luati nimic nici de la Dragnea, care i-a tras presul predecesorului sau. Ati stat in cercul tovarasului Basescu si nu ati “invatat” nimic. Uneori, din pacate, politica de partid nu se face numai cu diplomatie, ci cu parul!

Asa au reusit acesti indivizi sa iasa in fata. V-ati oprit exact cand trebuia sa preluati PNL. Ce credeti ca simte un antreprenor 100%, ca mine, cand vede de peste 20 de ani aceleasi fete in partid: Blaga, Anastasiu si compania. Dvs, in interior, se pare ca v-ati obisnuit cu raul sau ati cedat in fata lui. Ce incredere mai pot avea oamenii cu meserii liberale in PNL? Dar tinerii din strada care au demonstrat ca au un spirit liber, mult mai liber ca mine, un golan participant la Mineriada din ‘90.

Din respect pentru munca depusa de dvs in multi ani de implicare in functii publice, va spun direct: ma tem ca sunteti pe cale sa va irositi. Uite, a venit domnul Ciolos de la Bruxelles in locul dvs. si intr-o saptamana a incropit un guvern datator de sperante.

Dvs. in nicio emisiune in care ati fost invitat inainte nu ati fost capabil sa nominalizati un ministru care urma sa va fie alaturi, in propriul guvern din umbra.

Sa inteleg ca nu v-a lasat partidul si i-ati tinut la secret de stat, sa nu se epuizeze inainte de instalare? Vedeti, de aceea va scriu. Ati dezamagit! Cum sa mearga economia mai bine cand liberalii se intrec in greseli si pierd tot? Dvs. ati fost impins in fata si ati devenit o victima. Ce veti face daca, in urma auditului cerut recent de partid, rezultatele vor fi dezastruoase, iar colegii dvs vor ignora concluziile?

Este clar ca “liderii” PNL nu inteleg ce se intampla in partid si, de aceea, nu reusesc mai nimic. Nu inteleg ca au construit un zid de netrecut pentru oricine si-ar fi dorit sa se implice activ in politica. De zidul acesta m-am lovit si eu si altii ca mine, oameni care nu venisera sa ceara nimic: nici functii, nici pomeni, nici favoruri, nici pozitii publice avantajoase. Ca si dvs. am vrut sa aratam doar ca ne pasa.

Colegilor dvs. nu le pasa de antreprenori, de oamenii cu profesii liberale, de tinerii cu potential. Le pasa numai de ei, de functiile lor, de combinatiile lor, de “gasca” din PNL.

In aceste conditii, decat sa fii privit ca un intrus printre politruci, decat sa fii un numar in partid, mai bine lipsa. Sa nu va scuzati vreodata ca nu stiati, ca nu vi s-a spus, ca n-ati auzit!

Si inca ceva ce cred ca v-a scapat cu desavarsire. Reprezentati (inca!) oamenii care au solutii individuale, care se descurca singuri, fara partid (e), nu au nevoie de pozitii de conducere pentru ca sunt propriii lor sefi sau stapani. Ce ar putea sa le ofere un partid nereformat unor oameni care nu cer nimic si nu au nevoie de recunoastere? Multi sunt lideri in domeniile lor si nu mai au nimic de demonstrat profesional.

Totusi, eu cred in sansa dvs. si imi permit sa va dau un sfat: nu ramaneti vesnica speranta a PNL – premierul nominalizat, pana imbatraniti. O sa detineti aceeasi functie in PNL. Poate mai prindeti, cu noroc, o data, Ministerul Justitiei.

In schimb, implinit o sa fiti numai daca riscati si va dati demisia din PNL. Cum ar fi sa candidati la anul, ca independent, la Primaria Capitalei? Ati face istorie, nu alta! Apoi, puteti sa ajungeti orice, fara sa stati la mana partidului si ati castiga respectul unui intreg popor.

Ati fi primul politician reformat, care se desprinde de raul din clasa politica! Un adevarat lider! Daca PNL va va sustine, inseamna ca si partidul va fi pe drumul cel bun. Daca nu, vor ramane exact ceea ce sunt acum. Si mai rau decat atat.
Ce ziceti, domnule Catalin Predoiu?



Ati inviat, frumosilor!

Nici nu s-a racit bine cenusa de la Colectiv si parlamentarii isi fac din nou de cap pe banii nostri. Nu s-a risipit focul durerii pentru cei 51 de morti si politicienii au invadat toate posturile TV sa-si exprime oful pentru pierderea ciolanului. Compasiune pentru victime, mai deloc!

In opinia mea, actuala clasa politica are un tupeu desavarsit. De acord, viata merge mai departe dupa orice tragedie, dar ce se intampla astazi sub cupola Parlamentului sfideaza legea bunului simt primar. Dupa ce au stat pititi ca sobolanii cateva zile, totul a revenit la “normal”.

Poate unora li se pare o bagatela faptul ca deputatii au votat miercuri, intr-o proportie covarsitoare, un amendament al PSD care prevede marirea salariilor tuturor bugetarilor cu 10%, incepand cu 1 decembrie. Mie mi se pare cel mai mare afront pe care puteau sa-l aduca politicienii tuturor acelora care au manifestat pasnic in ultima perioada.

In nicio seara nu s-a scandat pentru salarii mai mari. Nu a existat niciun moment in care cineva sa rosteasca o astfel de revendicare. Niciun banner, carton sau foaie a manifestantilor nu a afisat o aluzie la asa ceva. Si, ce sa vezi, tam-nesam, parlamentarii au devenit generosi cu bugetarii. Evident, ca doar nu dau din banii lor!

Sa mai spun ca decizia a fost luata la initiativa unui parlamentar frustrat ca a murit Ceausescu, auto-declarat comunist? Nu are rost! E neimportant.

Atat timp cat a fost votata si de PNL, ma tem ca majoritatea politrucilor actuali au inca in sange nostalgia vremurilor apuse. Si ei ne conduc, neconditionat!

Intamplator sau nu, toti politicienii sunt bugetari. Toata armata de functionari publici se infrupta luna de luna din bugetul tarii. Toate posturile politice bine platite din deconcentrate, din agentii de care n-a auzit mai nimeni si care nu au rezultate, vor fi rasplatite cu varf si indesat, prin grija clasei politice, chiar daca nu sunt bani la buget.

Cand am vazut ca si reprezentantii PNL au votat cu spor si iresponsabilitate aceasta marire, m-am convins pentru totdeauna ca acest partid a devenit o ruina pentru antreprenori, pentru libera initiativa, pentru spiritul liberal, in general.

Se vede din avion ca toata gasca de “liberali” din PNL nu are nicio legatura cu economia de piata si cu capitalismul, din moment ce acest amendament va duce la cresterea deficitului bugetar in 2016 cu 5 miliarde de lei.

Acum sa vedeti “distractie” pe patroni. Angajatii din mediu privat nu se vor lasa mai prejos si le vor cere o marire de salariu. Daca la stat se poate, la privat de ce nu? Si iarasi prevad ca (re) incepe cascada muncii la negru, si iarasi scad incasarile la buget, Romania se imprumuta si mai mult si tot asa. De unde a pornit totul? Din Parlament!
De PSD numai de bine!

Credeati ca numai Ponta e de vina si ca acum vine Dragnea cu ceva mai bun? Doamne fereste! Parerea mea este ca gena comunista a ramas impregnata si in peretii din sediul de pe Kiseleff, dupa plecarea tovarasului Iliescu. Tot inainte, tovarasi!

Sa mai spun ca tragedia de la Colectiv este apanajul bugetarilor cap-coada? Sa mai spun ca oamenii aia nu au murit pentru ca nu aveau functionarii publici salarii marite, ci din cauza nesimtirii, a indolentei crase, a nepasarii, a ineficientei sistemului administatiei publice si a institutiilor de control?

Personal, cred ca politicienii de Dambovita au ajuns intr-o groapa adanca. Foarte adanca! Si cea mai buna solutie este sa-i lasam acolo.



Cauta
info
Ultimele oferte
2 camere
1 dormitor
etaj 5/P+6
1 baie
SU: 47 mp
SC: 55 mp
59.000 EU
Ultimele Comentarii
dinu on
Vai si amar!
Si eu sunt stupefiat de modul in care s-au montat parapetii pe DN1. E in codul nostru genetic sa facem lucrurile prost. De-aia suntem romani si nu nem...
Asa este Dragos,sunt de acord cu tine. Hai sa facem ceva....mai sunt si altii ce asteapta o initiativa cu oameni credibili, onesti si integri.Tu ai re...
In Blaga, acum vreo 7-8 ani incepusem sa am incredere. Mi se parea un tip serios. Acum mi se pare doar o canalie ieftina, un palavratic. Si atat...Str...
Dragoteanu!Se zvoneste ca tu ai avut ceva de impartit cu acest om, in speta certificatul de urbanism pentru terenul din Buzesti, care a devenit parcar...
Exista o ENORMA diferenta intre romanii/moldovenii amarati plecati la munca sau furat in occident si acest refugiati: noi (ca si Europenii) suntem CRE...
Blog IMOPEDIA
Imopedia RUN
20-Sep-2012
Asigurarea obligatorie a locuințelor s-a transformat într-un concept atât de superfluu încât parcă orice discuție trece pe lângă urechile celor care ar trebui să fie dire
Bloguri AFILIATE IMOPEDIA
Daniel Dobre
20-Jun-2016
Pe Bogdan il cunosc de mult. Intai l-am urmarit de la distanta, prin intermediul retelelor de socializare, apoi mai de aproape.  Sunt surprins in egala masura de talentul cu care
Adrian Crivii
01-Jan-1970
Tag-uri
RSS Feed
Subscribe in NewsGator Online Add to netvibes Add to Google Reader or Homepage Powered by FeedBurner