Toata lumea vorbeste de criza si eu, in viziunea mea primitiva, spun sus si tare: astazi, in Romania, nu este nicio criza economica, financiara, fiscala. Exista doar o criza morala si de valori!

In general, criza economica inseamna ceva. La romani, inseamna cu totul altceva. Am observat cu stupoare ca, in plina “criza”, cele mai vizitate site-uri sunt cele cu si despre vacante!? Toate ca toate, dar romanul  poate sa suporte orice, poate sa inghita orice, numai weekend-urile prelungite, concediile repetate si minivacantele de suflet – legate cu sarbatorile legale – nu va accepta sa-i lipseasca. Se spune ca economia e la pamant, dar oamenii sunt in concediu! Alb sau negru? Domnisoara sau curva? Iata cateva exemple similare. Politicienii se jura ca fac tot ce trebuie sa scoata tara din impas si ei mananca de dimineata pana seara tarziu – ati ghicit – cacat! Noroc ca acum au plecat si ei in vacanta vreo 2 luni! Poporul “rabda” de foame, dar berea, spritul si racoritoarele nu lipsesc de pe masa majoritatii romanilor. Suntem intr-o economie de piata autentica, presarata de condimente romanesti si ingrediente straine. Pulimea suspina dupa Ceausescu si se vaita ca era mai bine atunci. Cica aveau un viitor mai sigur si o perspectiva certa, cincinala. Acum, perspectiva e sumbra, dar prezentul e trait din plin. Foarte tare! Pentru necunoscatori, fac precizarea ca economia unei tari functioneaza si in situatie de razboi. Si atunci se face productie si atunci se cumpara sau se vand imobile, lumea face sex, mananca, consuma, petrece, viata merge inainte. Criza economica ati zis?  Depozitele din banci ale populatiei au crescut anul acesta comparativ cu anul trecut. Atunci inseamna ca “e bani pe piata”! Numai ca, nu circula in economia reala.

Criza financiara inseamna ceva. La noi, inseamna tot altceva. Nu s-a facut insa niciun sondaj relevant in Romania, care sa ateste clar ce sacrificii financiare au facut romanii, comparativ cu perioada dinainte de “criza”! Daca a nu mai bea vin scump sau sampanie frantuzeasca la fiecare intalnire cu prietenii inseamna sacrificiu, eu nu mai scriu niciun editorial. Daca nu mai mergi cu masina la serviciu si iei un mijloc de transport in comun, daca nu te mai duci in vacanta doua saptamani la Mamaia si pleci numai o saptamana la turci sau bulgari e o durere, atunci sacrificiul e “suprem”. Daca ai datorii la banca si asta e ultimul lucru care te preseaza e clar ca esti intr-o criza de gandire logica. Da, o sa va mirati, dar plata ratelor la creditele luate de la banci nu este o prioritate maxima pentru cel putin 90 % din romani.  Dovada suprema este ca procentul intarzierilor la plata creditelor si activele neperformante cresc de la luna la luna. Intre timp, dar permanent, BNR – Banda Nationala a Romaniei (nu e o greseala!) – sponsorizeaza la greu bancile straine cu banii… populatiei. Cred ca blestemul romanilor este dat de bogatia acestei tari. Oricat de rau ar ajunge tara asta, tot romanul are ce manca. Doamne fereste de vreo criza de alimente ca, in acest caz, poporul chiar ar trebui sa se apuce de munca.

Criza fiscala in Romania se manifesta exact pe dos! Adica, statul nu mai are de unde sa ia bani? Asta ar inseamna ca nu se mai poate fura nimic, bugetarii sa se apuce de munca si politicienii sa moara de foame. Tara asta e atat de bogata ca tot romanu-i pricopsit! Am avut tangenta intens cu functionari publici in ultimul timp, pentru niste acte. N-am vazut atata frecangeala ca acum de cand sunt eu in afaceri. Cand Patriciu a spus ca 3 din 4 bugetari trebuie concediati, pentru ca o freaca degeaba la birou, nu s-a inselat deloc! Ma iertati, acum n-o mai freaca la birou, se relaxeaza in concedii binemeritate. Si atunci, despre ce vorbim? Cu cine, prin cine si pentru cine sa faca guvernul reforma fiscala? Doamnelor, domisoarelor si domnilor! Sistemul anti-fiscal e atat de birocratizat si bine pus la punct ca, oricine ar veni la putere, daca nu taie in carne vie, vine cel mult sa constate o stare de fapt. Poporul asta e condamnat la saracie morala si blestemat sa se scalde in propria mocirla umana. ANAF-ul stie exact sau poate oricand sa aduca miliarde de euro in vistieria tarii, dar nu e lasat, pentru ca interesele sunt atat de mari, ca numai o greva fiscala nationala ar putea trezi la realitate plebea functionarimii publice! Ministerul Finantelor Publice s-a pus pe treaba si a trecut la recuperari. Cu japca, cu forcepsul, din condei, mai abuziv sau mai discret, direct sau indirect, banii incep incet-incet sa reintre in trezoreria statului. Poporul se simte “abuzat” fiscal, dar are acelasi tonus si cheltuie la fel ca inainte. Fara sa se gandesca la ce-l asteapta la anul, merge pe un principiul: ”Cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie!’’

Daca mai spune cineva in tara asta ca e criza eu o sa-i raspund simplu: ”Cand se va infiinta o piata de oameni dispusi sa munceasca cu ziua sau cand o sa vina muritori de foame la usile patronilor zicand: ”Domnu’, n-aveti ceva de munca pentru mine, astazi”, atunci o sa zic si eu ca a sosit criza in Romania!

2010 e parfum pe langa ce o sa traim in 2011! Mai vorbim!… Sanatosi sa fim!

Piata muncii din imobiliare nu s-a schimbat absolut deloc fata de acum 2 ani de zile. Tabieturile “jucatorilor” sunt aceleasi. Ce a fost si ce-a ajuns piata muncii din imobiliare? Surprinzator, e la fel ca inainte, chiar mai rau! Oricat de jos au ajuns unii din jucatorii din real estate, obiceiurile lor au ramas aceleasi. Intr-o zi, putin dupa ora 10.00 dimineata, avand treaba in centru, ma intalnesc pe strada cu o persoana pe care o cunosteam din deplasarile in strainatate, cu nationala de fotbal a Romaniei. Dupa ce ne salutam cordial, zice: ”Hai sa-ti arat firma mea, e chiar aici pe colt”! Pentru ca nu mai eram legat de alta intalnire, am acceptat si ce sa vezi?… Distinsul amic devenise nou patron de agentie imobiliara, cumparand franciza unei firme straine. Sediul era elegent, investise ceva banuti acolo. Mi-a prezentat birourile si a inceput sa-mi spuna ce realizari deosebite are. Pana la ora aceea (trecuse bine de tot de ora 10.00!) nu venise decat o persoana la serviciu, care nu era agent, si eu – cu binecunoscuta “diplomatie” – il intreb direct: “Dar, lucrati singur sau aveti si angajati?”. Raspuns: “Am deja 12 agenti imobiliari si mai iau patru!”. Zic: “Bine, bine, dar unde sunt?”. Si acum, soc: ”Trebuie sa apara si ei”. Intr-un final a venit si secretara, cam obosita pentru ora… 10.30 si eu m-am retras urandu-i succes si reamintindu-i ca suntem concurenti, pe aceeasi piata!
Morala: daca esti sef, sa nu te grabesti sa ajungi prea devreme la birou ca risti sa te plictisesti!

Imobiliarele au ajuns un hobby pentru “cunoscatori”. Daca-ti intra microbul in sange, nu poti sa scapi nici prin vaccinare! Ce mai, toti marii ”expertii” in domeniu n-au renuntat inca la “pasiunea” pentru imobiliare. Nici nu prea au cum, pentru ca atunci cand ai active nevandabile sau ramai priponit la preturile din 2008, e clar ca ceva-ceva ramane in sufletul tau! Tristi sau resemnati, ingrijorati sau pasivi, traind din amintirile unor vremuri apuse, “carcotasii” imobiliari joaca table in asteptarea cumparatorilor de altadata. Si, daca nu vine cumparatorul, pot sa primeasca vizita bancilor. Da, azi partener maine “calau” imobiliar! M-am intalnit saptamana trecuta cu un tip simpatic. Am fixat cu greu intalnirea la 08.00 dimineata, la el acasa si… l-am trezit din somn. Inca proprietar al unui imobil P+5, unde locuieste, dar unde are si chiriasi, mi-a marturisit franc: “M-am resemnat. Ma mut cu chirie pentru ca mi-a venit somatia sa parasesc imobilul”! Am fost impresionat de lejeritatea cu care gandea in situatia data. Ori, poate ca nu se trezise prea bine! Nedumerit fiind de unde vine puterea de a trece cu atata usurinta peste un moment greu din viata, mi-a spus simplu: ”Pentru mine, imobiliarele au fost un hobby!”
Morala: ai grija ce hobby iti alegi ca risti sa ajungi pe drumuri!

Viitor de aur tara noastra are!… Toate ca toate, dar Romania, inclusiv domeniul imobiliar, are un viitor luminos! Bacalaureatul din acest an a demonstrat inca o data (daca mai era cazul!?) ca luminita din capatul tunelului s-a stins. A ramas doar trenul, care sta sa vina. Si, intr-o buna zi, va veni, cu siguranta! Forta de munca de maine a patriei e deja ”pregatita”. In actualele conditii economice si cu carmacii din educatie, ascultand manele sau cu castile de la walkman in urechi, liceenii de ieri sunt studentii de maine. Mai devreme sau mai tarziu, cu sau fara bac luat din prima, majoritatea vor devenii purtatori ilegali de diploma. E adevarat, multi le vor folosi pe post de hartie igienica, dar nu conteaza. Sentimentul responsabilitatii in tara asta aproape ca nu mai exista. Starea de spirit e zero! Ce legatura au toate astea cu imobiliarele? Ehei, dragii “mosului”, acesti tineri vor construi case, vor fi agenti imobiliari, vor face poduri, sosele, vor astupa gropile, vor dori sa aiba propria lor afacere.

Si totusi exista speranta! Timpul va demonstra si in tara asta ca, fara munca,  nu toti vor ajunge sa conduca, nu toti vor deveni antreprenori sau manageri. Timpul lucreaza doar in favoarea celor care cred in diversitate si in diferentiere prin competenta profesionala.
Morala: avem sansa sa ne dam seama cat de nepregatiti suntem, numai prin educatie!

Concluzie: Imobiliarele nu mai sunt pentru oricine! Fiecare zi ne aduce mai aproape de acest adevar!

1. Cea mai mare spalare de bani se face in sistemul bancar!
Daca credeti ca acest fenomen nu se cunoaste la nivel macro, va inselati. Bancile ies “basma curata” cu bilanturile pozitive pentru ca baga sub pres “gunoiul” rezultat, dupa ce numara activele neperformante. De la firma mama, la un alt SRL din dotare, apoi inca o data si tot asa, pana la victoria finala. Falimentul! Oare? Cu Mugur Isarescu Guvernator mi-e greu sa cred ca vor exista banci care clacheaza. Ar fi un esec personal si asa ceva nu se poate. Comunismul e in sangele BNR. Cum sa dea faliment o banca in Romania? Dau in tarile care vor sa mearga inainte, sa iasa din criza, sa evolueze intr-un capitalism autentic, nu la noi. Ce poate fi mai “frumos” decat sa negi realitatea, sa nu vezi ce e vizibil si sa uiti de ce nu-ti convine sub “cupola” BNRaului? Daca mai sta mult acolo, actualul Guvernator ar putea fi impaiat direct pe scaun, ca sa nu apuce drumul spre… Targoviste.

2. De ce sa nu te imprumuti, daca ti se cere?!
Vigilent nevoie mare, de la Bancorex incoace, BNR stie ce face! Imprumuta in nume propriu 7 (sapte) miliarde de euro de la FMI, plateste dobanda pentru banii respectivi doar sa-i tina in rezerva si pentru pastrarea inflatiei sub control. Parca ar muri cineva daca e inflatie in Romania!? Polonia a evitat criza pentru ca a trecut prin inflatie, Turcia are a doua crestere economica mondiala fiindca s-a lovit de acelasi fenomen, altii au penetrat inflatia si au iesit din recesiune cu capul sus. In schimb, la noi, unii ridica slavi in fata “specialistilor” BNR, care ingroapa IMM-urile pe banda rulanta. Acum, odata cu deschiderea Muzeului BNR o sa mergem in vizita precum credinciosii catolici  la Vatican si o sa ne minunam in fata tablourilor de pe pereti ca enoriasii la sfintele moaste. In loc sa ne facem cruce de cat de jalnic arata sistemul bancar romanesc si de cate generatii trebuie sa plateasca pentru nemernicia unora, ne facem turisti in propria tara, pe baza comisionului obligatoriu pe care il percepe BNR-ul la fiecare tranzactie bancara! Autentic! Misti orice ban, hop, apare si taxa BNR – stat in stat – ca sa umfle rezerva valutara.

3. Ca la noi la nimenea! Traiasca BNR!
Ce poate fi mai relevant la BNR decat politica monetara a dobanzii de referinta? La noi e… 6,25%, in SUA e 0,25 – 0,5%, Banca Centrala Europeana are 0,75 – 1%, Japonia, mult sub aceste cifre si exemplele pot continua! Ce mai, suntem campioni! In prostie si incompetenta. Inventam roata in sistemul financiar-bancar. Dar oare toti romanii sunt retardati? Chiar toti vor accepta la infinit experiente nefericite pe banii si munca lor, pentru “idealurile” mai-marilor zilei?
Eu ii invit pe teoreticienii de elita, mari cunoscatori ai macroeconomiei, sa iasa putin pe strada sa vada cum traieste romanul de rand si apoi sa mearga in orice alta tara cu dobanda de referinta diferita sa vada cum traiesc oamenii de acolo. Si, daca au un gram de bun simt si pot sa recunoasca, vor vedea diferenta instantaneu! Polonia si Cehia ar fi niste destinatii indicate.

4. Deci, unde sunt activele toxice bancare?
Daca as spune scurt ”printre noi” nu as gresi cu nimic! Da, poporul roman va plati cu varf si indesat toate activele toxice bancare si creditele neperformante. Cum? Simplu! Noi toti am devenit toxici si complici la faradelegile statului! Daca nu strigi inseamna ca accepti! Toti banii imprumutati de la FMI nu au nicio baza legala!!! In plus, statul se imprumuta si de la bancile straine din Romania, prin Ministerul Finantelor Publice, garantand 100% creditele respective! Atunci, cine credeti ca plateste dobanzile banilor? Noi, pulimea, toti “bivolii” cu cetatenie romana! Iata de ce nu poate da nicio banca straina faliment in Romania! Profitul in acest caz e sigur si vine… stand! Imprumuti statul si astepti! Ce-ti mai trebuie sa dai credite la toti palmasii care creaza locuri de munca, fac productie, incearca mici afaceri sau se zbat sa supravietuiasca in “jungla’’ creata in sistemul bancar, sub obladuirea BNR? Totul e pus la punct pana in cele mai mici detalii! Mugurel are grija personal de asta! Interzice astazi niste comisioane si maine bancile inventeaza altele! Doar nu credeti ca nu exista o compensare? Activele toxice bancare sunt in buzunarul fiecarui cetatean roman.

Ceausescu a adus poporul in genunchi si l-a umilit sub pretextul binelui, al viitorului luminos. BNR-ul are exact acelasi comportament. Sub pretextul stabilitatii cursului de schimb si al mentinerii inflatiei submineaza economia nationala, dand aripi si oferind “pe tava” profituri uriase bancilor straine.

Va aduceti aminte de reclama de la FNI (Fondul National de Investitii)? Hai, putin efort! Dau o masa la o terasa din fata sediului BNR oricarei persoane care gaseste un link catre reclama respectiva! Vorbesc serios! Faceti rost de ea si postati-o! E relevanta si pentru actuala politica a BNR!

BNR vegheaza pentru tine!!

Subsemnatul, Dragoteanu Dragos, cetatean roman, domiciliat in Romania, cu conturi exclusiv pe teritoriul acestei tari, platitor la zi al tuturor impozitelor, taxelor si fara nicio datorie la nicio persoana fizica, juridica sau institutie a statului, pe propria raspundere si nesilit de nimeni, constient de eventualele repercusiuni si pierderi:

- JUR sa nu precupetesc niciun efort (in spiritul expresiei comuniste!) ca sa dau cat mai putini bani la stat, legal, absolut legal, de astazi inainte, pana la sfarsitul vietii!

- JUR sa respect orice institutie publica exact atat cat ma respecta aceasta pe mine, pe membrii familiei mele, pe angajatii si colaboratorii mei oficiali, pe oricine conteaza pentru mine! De restul poporului nu ma intereseaza, cum nici pe popor nu-l mai intereseaza de… propria demnitate! Ce cuvant mare!

- JUR sa evit orice conflict direct, oriunde, cu toti bugetarii retardati, care sunt platiti din banii mei si ai altor dobitoci ca mine, ai firmelor private care inteleg sa achite legal si la timp, contributiile sociale, asa cum sunt si companiile din grupul Euroest!

- JUR sa ma duc direct la Parchet, pentru a organiza “flagrant” oricarui nemernic care imi cere spaga sau incearca sa ma santajeze, in loc sa-si faca datoria pentru care este platit!

- JUR sa nu particip la nicio actiune voluntara, gen munca patriotica, pentru ca simt ca traiesc intr-o tara in care a fi corect si patriot e o chestiune umilitoare si degradanta! “Felicit” pe aceasta cale toti smecherii si escrocii care s-au pisat constant pe valorile acestei tari si care au gasit in acest fenomen o forma de exprimare a “respectului” pentru apartenenta la statul roman. Bugetul statului a fost, este si va fi pusculita de valori a multor “patrioti”.

- JUR sa nu ma mai duc, in vecii vecilor amin, la nici un vot public, ca o replica la ce s-a intamplat si se intampla in viata politica cu “oamenii” care practica si predica in acest domeniu, in care curvele de pe centura sunt ingeri pe langa vagabonteala din politica!

- JUR sa nu fac nicio donatie la Catedrala Mantuirii Neamului, pentru ca noi suntem un neam de oameni fuduli si o sa las in voie preotii sa se harjoneasca singuri cu barbile din dotare, de la talpi pana sub buric, pe sub asternuturi sau prin altare!

- JUR sa nu stau in genunchi niciodata decat in fata lui Dumnezeu si sa tratez toti strainii din aceasta tara cu aceleasi atitudini pe care ei le au fata de poporul roman!

- JUR sa respect orice merita sa fie respectat, pretuit si valorizat in aceasta tara, tot ce tine de normalitate, responsabilitate si performanta umana, spirituala sau sociala!

- JUR sa ajut numai oamenii care se ajuta si singuri, sa nu dau de pomana cui nu merita si sa nu mai fac bine vreodata cu pretul raului meu!

- JUR sa nu las nicio scursura umana sa creada ca are dreptate cand nu are! Ma voi lupta pana in panzele albe, prin orice mijloace legale – posibile si imposibile! – pentru orice nedreptate care mi se va face in tara mea, indiferent cat timp imi va lua si cati bani voi pierde, ca sa nu creada gunoaiele umane din tara asta ca pot face ce vor si cand vor.

- JUR sa nu-mi pierd increderea in viitorul acestei tari, pana cand nu voi constata ca nu mai exista absolut nicio sansa de viata normala sau de schimbare in bine! E o diferenta!…

- JUR sa servesc cu credinta si devotament comunitatea imobiliara, din care am privilegiul si onoarea sa fac parte si prin care am realizat lucruri de care ma mandresc!

O SA VA INTREBATI DE CE SCRIU ACEST MANIFEST?

Pentru ca sunt roman. Pur si simplu, m-am saturat sa traiesc ce mi se intampla:

- sa vad cum statul forteaza bugetarii sa haituasca toti privatii care mai rezista pe piata. Practic, astazi suntem martorii unei adevarate haiducii a statului impotriva privatilor, care sunt instigati astfel sa evite plata birurilor apasatoare si cauta solutii la marginea legilor. Statul penalizeaza orice, dar nu accepta sa fie penalizat pentru nimic: pentru obligatii neonorate, pentru nerealizarile sale, pentru incompetenta sa etc!!! Oare, e corect?

- sa constat ca multe legi sunt facute cu curul, special concepute sa tina bugetarii strans uniti in jurul incompetentei, care lasa loc interpretarilor, ca sa dea posibilitatea reprezentantilor statului sa se manifeste liber si neingradit in abuzuri de tot felul, fara sa aiba ulterior nicio responsabilitare personala si sa nu poata fi trasi la raspundere in niciun fel pentru greseli, atitudine, neimplicare, rea-vointa, pierderile altora din vina lor etc.

- sa asist neputincios la faradelegile administratorilor statului care blocheaza, din orice motiv, printr-o birocratie absurda, evolutia oamenilor cu initiative, care vor si pot mai mult decat altii, in interesul lor si – de ce nu !? – al statului din care fac parte;

- sa simt pe propria piele ca, daca esti onest fata de stat, esti umilit si silit sa faci lucruri pe care cei incorecti nu le fac si nu patesc nimic;

Pentru ca mie imi plac exemplele concrete, va informez ca Primaria Londrei are 600 angajati, in timp ce Primaria Municipiului Bucuresti are 1.350. Romania are – de departe – cel mai mare numar de angajati in domeniul public din Europa, raportat la numarul de locuitori. Eu am un proces de 2 ani si jumatate cu PMB, in care se judeca… dreptul meu de a primi un raspuns, oricare ar fi el!!! Iata de ce nu merg lucrurile in administratie: pentru ca statul prefera sa nu dea un raspuns unui cetatean roman si sa se judece cu el cativa ani, decat sa-i raspunda, pozitiv sau negativ! Asta se numeste simplu: cum iei o mu!e in propria tara, pe banii tai! Vai de tine tara, ce ti se intampla!!!

Categoria: Totul si nimic! Cel mai bine e sa tii banii la “ciorap”!… Oare? Unii asa vor face 2-3 ani de aici inainte si se vor alege cu ce au acum: bani devalorizati in banci, din cauza inflatiei sau a altor cauze diverse. Stiu cel putin 20 de persoane implicate in afaceri, care detin milioane de euro in cash si care urmaresc de 2 ani piata imobiliara cu mare atentie, ar vrea sa investeasca, dar – zic ei – nu au gasit in ce! Foarte interesant! Pentru ei, piata imobiliara nu mai inseamna astazi nimic sau aproape nimic! Unul si-a luat loc de veci, altul a investit in educatia copiilor (buna alegere!), altul si-a luat …motocicleta, fiindca i se parut ca are consum prea mare la Jeep. Piata imobiliara pentru oameni ca ei este precum Campionatul Mondial de Fotbal. Se uita, au simpatii, fac pronosticuri si  vor sa parieze pe unul sau altul dintre segmentele imobiliare, dar nu se mai implica financiar in acest domeniu. Sa nu credeti ca au renuntat vreo clipa la idee sau ca nu si-ar dori sa investeasca! Astazi, pentru multi altii ca ei, imobiliarele sunt considerate “mana moarta”. Pastreaza banii ca pe “Sfintele Moaste” si saruta extrasul de cont ca enoriasii racla. Cand se plictisesc, mai beau un pahar de sampanie ca apa sfintita si considera ca au totul (banii) cand, de fapt, nu au nimic (stare de spirit). E exact ca-n bancul ala: ”nu se mai scoala ea, dar ce frumos atarna”! Toti o au, putini stiu ce sa faca cu ea. Ca la ProTV: “Te uiti si castigi”!

Categoria: Pretul conteaza. Cel mai rau e sa te uiti doar dupa pret. In “istoria” mea imobiliara am intalnit sute de persoane care aveau in cap un singur lucru: pretul! Pe principiul, orice marfa de cacat are un comparator pe masura, intotdeauna, dar absolut intotdeauna, acest gen de investitie imobiliara e cel mai greu de realizat. Motivul e simplu si tine cu indivizii care, orice cauta, considera ca maine sau poimaine vor gasi ceva aproximativ similar, dar la un pret mult mai mic, evident. No more comment.

Categoria: Investitie de suflet. Mai sa fie!… Sufletul a inceput sa faca imobiliare!.. Pe vremurile astea?? Ce misto sau ce nasol!? Nu stiu cum s-o iau… Ori a cazut investitorul in depresie si crede ca devine fericit cumparand un imobil, ori a ramas fara suflet si, printr-o investitie imobiliara, vrea sa-si gaseasca sufletul pereche?!… Oricum ai da-o, eu nici nu-i inteleg prea bine si nici nu o sa ma obosesc sa o fac!

Categoria: Investitie de portofoliu. Pentru oamenii lipsiti de griji si plini de bani, exista un “refugiu” imobiliar numit portofoliu. Diferenta dintre un astfel de investitor si unul care face o investitie de suflet este ca portofoliul nu implica latura emotionala. CV-ul imobiliar al unui individ este dat de portofoliul din dotare si este strict legat de aspiratiile sociale pe termen mediu si lung. In aceasta categorie se incadreaza oamenii care fac din imobiliare o adevarata pasiune, un hobby si o afacere totodata.

Categoria: Investitie de necesitate. Cand ti-e foame iti doresti sa mananci. Diferenta in domeniul imobiliar se face la ce poti sau gasesti sa cumperi. In rest, vorbim strict de detalii: pret rezonabil, locatie acceptabila, suprafata minima etc. Necesitatea imobiliara nu implica neaparat confort si nici nu are ca tinta profitul. Este un compromis de moment, care poate fi facut de oricine, oricand, pentru nevoi personale imediate, este o unealta necesara pentru a trece in alta etapa a vietii.

Categoria: Cumperi si aduci plusvaloare. Ma rog, pentru cine stie sa faca acest lucru. Pana in 2008, pentru 95% din “investitorii” imobiliari, a creste valoarea unei proprietati insemna sa cumperi ceva, aproape orice, sa astepti 6 luni – un an maxim – si sa revinzi cu un profit substantial. Astazi, sa adaugi plusvaloare la un imobil inseamna sa pretuiesti domeniul imobiliar, sa stii ce inseamna, cum se realizeaza plusvaloarea unei afaceri imobiliare si sa demonstrezi ca poti sa faci acest lucru, asa cum putini sunt capabili in conditii economice precare. Pentru a te incadra in aceasta categorie iti trebuie fler, experienta, consultanti de exceptie, arta imobiliara – fara ghilimele! Dar oare cati dintre cei implicati acum in imobiliare sunt capabili sa se autoevalueze in acest sens? Sau cati dintre cei care mai sunt interesati sa faca o investitie imobiliara buna au sansa sa se ghideze sau sa fie ghidati corect spre un profit rezonabil, in actualele conditii de piata, cu “consultantii” din domeniu? Timpul adauga plusvaloare profesionala si prin falimente! Asta este un adevar recunoscut doar de oamenii puternici.

Categoria: Cumperi afacere “la cheie”. Aici e aici!…Ce inseamna afacere imobiliara cu adevarat si de cate ori invarti “cheia” ca sa-ti  iasa profit? Trecem la un alt standard de cunostinte imobiliare, caci de noroc sau speculatie nu mai poate fi vorba, cel putin 2-3 ani de aici inainte! Dupa mine, din acest moment, 2010, imobiliarele se impart in doua segmente distincte si clare: cele care conteaza si cele care nu mai conteaza! Prima categorie e pe cale de disparitie, un fel de “floare de colt” imobiliara! Pentru cei care inteleg ceva din ce scriu eu pe blog, investitie imobiliara inseamna o afacere care aduce profit sigur din prima zi! Nu a doua zi, nu luna viitoare, nu mai tarziu! Apoi urmeaza calcule matematice de amortizare a investitiei in timp, de crestere a valorii imobilului prin diverse metode, de orice… Definitia mea personala privind o investitie imobiliara la cheie, ca principiu imobiliar, ramane ce am scris mai inainte. Ce inseamna investitie imobiliara care nu (mai) conteaza? Este aceea afacere care se incadreaza in risc, credite ale caror dobanzi nu pot fi acoperite prin profitul lunar, imobile nevandabile sau revandabile in pierdere, proprietati pe care banca nu da “doi  bani’’, in sensul in care nu acorda niciun leu credit pentru ele, case sau terenuri uitate de Dumnezeu prin “negura” locatiilor etc, etc. Cand sunteti momiti cu o “afacere la cheie” verificati inainte sa dati banii daca “cheia” se potriveste sau merge in gol? Merita sa evaluati imobilul de 10 ori inainte sa spuneti “DA”, ca la o casnicie. Nu de alta, dar va asigur ca au mai trecut multi potentiali “fani” prin zona si nu toti sunt prosti! Oare de ce?

Va las pe voi sa dati exemple de investitii imobiliare, exclus din trecutul glorios imobiliar! Acum, astazi si in viitor vom vorbi despre investitii imobiliare, asa cum pot fi definite ele in contextul economic actual. Inainte de ’89 era dicatura politica, acum e una economica!

Eu va dau cel putin trei motive in plus!!!

1. Lunea trecuta ma pune dracu’ sa deschid televizorul la ProTv. Dupa cateva stiri de “top” cu violuri, jafuri, accidente mortale si si alte chestiuni similare am avut ocazia sa iau “pulsul” natiunii si de la oameni fericiti. Reportaj la mare, printre cei “loviti” din plin de criza. O reporterita nascocitoare ajunge la un sezlong unde statea tolanit o huiduma de om, groaznic de fericit!… Reportera: ”V-ati prelungit vacanta si peste weekend sau sunteti in concediu?” Raspunsul norocosului interlocutor m-a lasat perplex: ”Nu sunt in concediu, dar n-am avut chef sa ma intorc la serviciu ieri, fiindca e prea misto aici. Munca poate sa mai astepte!!!” Exceptional reportaj! Stimati cititori ai blogului meu, la viata mea am auzit multe replici tari, in diverse conjuncturi, dar cea a tanarului “rapus” de stresul “crizei” m-a lasat mut! Deci, poporul roman, chiar daca nu e in concediu, se lasa dus de val, in briza Marii Negre. Nu m-ar mira ca in viitorul apropiat sa vad un reportaj similar cu acelasi gen de “truditor”, in care sa aud o replica de acelasi gen, dar cu alta semnificatie: “banca nu a mai putut sa mai astepte si mi-a luat casa!”

2. Tot saptamana trecuta ma duc cu un coleg sa vedem impreuna o oferta buna, de la o firma privata, una dintre cele mai mari din Romania. Stand pe hol si asteptand sa intram la directorul administrativ, intra cu noi in vorba o tanara angajata care iesise la o tigara. Tam-nesam, incepe sa se vaite: “Ati auzit ca ne mutam intr-o cladire de clasa A?” Zic: ”Da!”. Ea continua inversunata: ”Va dati seama ce nasol o sa fie? Aici sunt compartimentari si daca vrei sa sa pleci in timpul programului, nu baga nimeni de seama!”. Eu fac pe tampitu’ si-o intereb: ”Pai, acolo conditiile sunt mult mai bune, de ce va vaitati?” Ea raspunde: ”Pai, acolo e open space. Nu mai pot sa ma fofilez oricand!” Geniala abordare! Deci, in ditamai multinationala cu mii de angajati, nu e nicio deosebire de mentalitate fata de majoritatea bugetarilor!

3. Urmaresc frecvent traditia romanului de rand in privinta banilor. De sute de ori, am vazut cum enorm de multe personae nu iau restul (maruntisul) dupa ce fac diverse cumparaturi. Pur si simplu, pentru multi romani acel rest nu-l ridica pentru ca-l considera nesemnificativ. Romanilor le este rusine sa puna mana pe firfireii aia multi si “urati”, care se dau rest la orice magazin. Nu luam aici in discutie faptul ca multi comercianti nu dau restul deloc! Asta este alt narav romanesc, specific tranzitiei infinite spre capitalism.

Eram in SUA acum vreo zece ani si am cumparat la un moment dat ceva de la magazinul din coltul hotelului, unde am primit rest catva centi. Nu i-am luat si, va jur, vanzatoarea a iesit dupa mine din magazin si mi-a adus restul, motivand ca “l-am uitat!”. Pentru mine, aia a fost prima lectie seaca prin care am realizat ca banii care ti se cuvin, sunt ai tai si trebuie luati, indiferent de numarul lor! Oameni destepti, cu mult mai multi bani decat mine, mi-au spus ca ei iau restul de la orice produs pentru ca prin acest gest s-a format starea de spirit a unei comunitati, s-a format notiunea de valoare a fiecarui banut.

Prin cele cateva exemple anterioare am incercat sa arat ca lucruri simple, gesturi care par nesemnificative la o prima privire, atrag probleme mult mai mari pe termen lung. Poate o sa vi se para bizar, dar, pentru mine, si din astfel de motive, mentalitati, deprinderi, scad, in continuare, preturile imobilelor in Romania.

O criza e ca o boala, se transmite de la om la om, actioneaza pe medii de cultura propice, afecteaza in primul rand oamenii slabi, care nu se protejaza sau nu dau importanta masurilor de prevenire pe care le pot lua individual sau la nivel de natiune. Criza este contagioasa numai unde gaseste victime sigure. La noi e mediu propice!

Preturile in imobiliare vor scadea in continuare. Vindeti cat mai aveti cumparatori!

Aveti la dispozitie 3 variante de comentat:

1. 33% au pleacat deja in concediu. Lipsa poftei de munca are un remediu sigur. Dupa cateva minivacante de succes, in sfarsit,  urmeaza vacanta mare. Cat mai mare si cat mai lunga. Cine o vrea altfel? Hai, fiti seriosi macar o data si nu va ganditi la ce au barbatii in chiloti.
2. 33% asteapta sa se intoarca colegii din concediu. Cu sufletul la gura si fara chef de treaba, hotarati sa petreaca  mai bine decat colegii care au plecat inaintea lor, isi fac bagajele in tihna,  citesc vederile trimise de cei plecati si, nu-i asa, fac planuri peste planuri. Doar, suntem in criza! Cum poti sa treci mai usor peste greutatile momentului?
3. 33% mor de invidie! Nu, sa nu credeti ca ei nu vor pleca in concediu!… Ei sunt “pedepsitii” care au luat bilet abia in august, pentru ca nesimtitii lor de colegi au avut pile la sef si au apucat sa ia aprobarea de concediu inaintea lor. Pana atunci, se vor consola cu meciurile Campionatului Mondial de Fotbal, vor trebui sa suporte “framantarile” politicienilor pana pleaca si ei in vacanta.

Intr-o zi, ma suna un amic foarte bun din Germania si imi spune foarte serios: “Dragos, nu cred ca o sa te prinda sfarsitul anului in Romania!..” Zic: “De ce credeti asta?” “Pai, cred c-o sa te plictisesti de atata nemunca in tara aia!” Uite asa am cazut pe ganduri si am ajuns la concluzia ca fac parte din “elita dobitocilor” care pot sa se plictiseasca si de asa ceva. Cred ca numai 1% dintre romani sufera de boala mea!

Asa am ajuns sa scriu aceste randuri fara sa ma mai gandesc deloc la imobiliare pentru ca poporul meu are un har divin: fuga de raspundere si de munca! Imobiliarele nici nu mai conteaza!
E vacanta!
“Turma” a plecat in concediu!

Nu stiu cati cumparatori prin programul “Prima casa” au realizat ce li s-a intamplat dupa momentul achizitiei primei locuinte prin “generozitatea” guvernului. Realitatea e diferita de atunci pentru ca:

1. Preturile apartamentelor vechi au scazut continuu de la aparitia acestui program si peste 80% din achizitiile facute prin “Prima casa” au vizat tranzactii in imobile vechi. Mai concret, daca astazi aceiasi cumparatori ar dori sa vanda apartamentul cumparat in urma cu ceva timp, ar observa ca au o “gaura” imobiliara. Toti cei care au luat case in imobile noi, pot indrazni macar sa creada ca valoarea imobilelor achizitionate s-a mentinut. Daca vine orice “fericit” din “Programul prima” casa si-mi demonstreza ca ma insel, ma las de meserie!  Concluzia e simpla: 60.000 euro cu credit nu sunt suficienti sa faci profit imobiliar pe termen lung.

2. Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla daca in perioada imediat urmatoare, in Romania, ar fi un cutremur mediu, ca sa nu zic – Doamne fereste! – unul mare. Atunci sa vezi tragedie imobiliara!… Orice imobil prost construit ar avea o valoare de piata redusa pana la un sfert, comparativ cu pretul actual si tendinta de evaluare spre zero! Tot ce e prost construit se degradeaza in timp scurt, costa cat nu face, nu are viitor imobiliar, atractivitate pentru investitori si nici potentialul de castig pe termen lung! Creditele s-au dat pe minim 15 ani, cu “bataie” pana la… 30 de anisori. Bancile nu au motiv de ingrijorare, riscul lor e zero, cu concursul statului roman care le-a oferit profit garantat!

3. Europa e astazi  in recesiune, dar intr-o buna zi isi va reveni, peste cativa ani buni. Atunci, Euribor va creste cu siguranta si toate creditele accesate deja vor deveni automat mai mari. Ce te faci daca ai luat un apartament prin programul “Prima casa” si, la momentul respectiv, rata creste si imobilul s-a devalorizat cu pana la 50% ? Ce poti sa faci? Alternative exista! Lasi apartamentul statului sa faca ce vrea cu el sau continui sa platesti in speranta ca piata isi va reveni. Dar, daca tot in perioada respectiva afli ca exista variante imobiliare net superioare, la preturi  net inferioare?…Te uiti la prima varianta si multumesti statului roman pentru “oportunitatea” unui nou inceput. Cel mult consideri ca ai stat cu chirie si n-ai pierdut decat avansul. Banca recupereaza tot, statul pierde toata devalorizarea casei.

4. Pentru multi cumparatori prima casa va fi si ultima casa. Dupa ce cumperi un imobil care scade in timp si-l platesti de vreo 3 ori valoarea lui, nu-ti ramane decat o dorinta. Sa nu mai faci niciodata afaceri imobiliare. Sa te bucuri de ce ai, asa cum este, si  sa nu-ti mai doresti sa faci aceeasi gresala toata viata. Prima casa va deveni pentru multi un “loc de veci” pe timpul vietii, alternativa imobiliara oferita de stat cetateanului  roman. Ministrul dezvoltarii (cu un esec personal imobiliar la activ) a plasat deja “bomba” viitorului in domeniul imobiliar, inducand idea in randul potentialilor cumparatori imobiliari ca preturile pot fi controlabile si controlate de orice reprezentant al statului. Nu conteaza cum reactioneaza piata sau ce rezoneaza in constiinta celor care mai vor sa investeasca in imobiliare. Important e mesajul.

5. Ramane cum am stabilit! Oamenii sunt liberi sa faca ce vor cu banii lor, cu viata lor! Intre “Prima casa” si ultima casa exista viata si sclavia financiara, conceputa special pentru incepatorii din domeniu imobiliar. Orice are un inceput si un sfarsit. Pentru multi, Imobiliarele  incep bine. Sfarsitul nu conteaza! Creditul special …”locul de veci” a fost si este in continuare acesibil aproape oricicarui nou venit in domeniul imobiliar. Astazi, l-am prezentat intr-o varianta actualizata, mai realista ca niciodata.

Actori: “enoriasii” imobiliari;
Regia: statul roman;
Scenariu: bancile straine;
Costumele au fost asigurate de BNR – prin grija “creatorului” de “sicrie” imobiliare Mugurel Isarescu.
Dupa o carte reala – ”Viata imobiliara”.
Din aceeasi serial urmeaza in toamna “Primul siloz” si  “Primul tractor” prin programul guvernamental  ”RABLA IMOBILIARA”.

Imobiliarele bat filmul!

Saptamana trecuta, pe la pranz, mergand cu sotia mea spre un notariat, am vazut o pereche de batrani care aveau in jur de 90 de ani. Pareau storsi de oboseala vietii. Isi tarau picioarele pe asfaltul trotuarului, sprijinindu-se efectiv unul de celalalt, mergand ca doi “roboti”, agale, pe drumul lor. Erau imbracati simplu, dar impreuna, emanau putere.

Atunci, am luat si eu “jumatatea” mea de mana si i-am spus: “Uite, exact ca batranii astia mi-ar placea sa ajungem si noi.” Am incetinit mersul, i-a studiat si mi-a spus ca i-am inseninat ziua, dandu-i atentie catre acele fiinte dragi. Personal, cand am trecut pe langa ei, am simtit “puterea exemplului”!

Desi ma grabeam, m-am uitat repetat la ei. Era pentru mine o imagine profunda si sugestiva. Acei oameni puteau sa infrunte orice: neputinta varstei, temerea ca maine ar putea sa le fie mai rau decat azi, faptul ca oricind o simpla raceala i-ar putea rapune la pat definitiv, gandurile ca viata e foarte grea cand te apropii de… moarte. Am oprit intentionat din nou in fata unei vitrine si m-am uitat spre ei. Nu facusera decat cativa pasi de atunci. Au ajuns la o trecere de pietoni si au asteptat. Cand s-a facut verde, el a ajutat-o pe ea sa coboare trotuarul. Au invins din nou. Erau mai aproape de casa. Nu au incurcat pe nimeni in drumul lor, cu mersul de “melc”. Pas cu pas, secunda cu secunda, isi continuau drumul. Drumul in viata.

Sunt ferm convins ca aceasta pereche de batranei nu va fi doborata de taierea pensiilor. Ei sunt pentru mine adevaratii “ingineri financiari” care au rezistat oricaror “calamitati” guvernamentale. Ei nu se sperie de moarte, nu pot fi tarati in mocirla crizei, atata timp cat sunt impreuna, pentru ca se au unul pe altul. Si asta e un lucru care nu poate fi atins de nicio faradelege a politicienilor. I-am pierdut cu privirea in tumultul strazii, dar pe retina mea imaginea lor a ramas vie, marcata de tenacitatea lor. Acei oameni adevarati exista, ei nu se vaita ca viata e grea si lupta sa supravietuiasca. Ei au facut scoala vietii impreuna, nu se lupta cu statul roman, nu mai asteapta nimic de la el, nu incurca pe nimeni, se descurca singuri, sprijinindu-se la propriu unul de celalalt ca si cum ar fi o echipa de neclintit. Cinste lor.

Trecem in viata prin momente in care nu dam importanta unor lucruri simple, nesemnificative in aparenta. Majoritatea dintre noi vorbim de diverse subiecte la nivel macro si uitam de microsistemul de valori personale. Toti se vaita de criza ca si cum ea e tot ce ne inconjoara. Uitam sa dam atentie lucrurilor cu adevarat importante, lasam pe ultimul plan chestiunile care ne invata sa supravietuim, in orice imprejurare, care ne pot scoate la liman in orice conjunctura nefericita.

Nu stiu cum se face ca in tara mea nu se vorbeste deloc de valorile familiei, de forta de a invinge orice, inclusiv frica fata de moarte, prin biruinta si demnitate. Analizand comportamentul batranilor respectivi m-am inspirat in scrierea acestui editorial si sunt mandru ca pot impartasi aceasta “binefacere” tuturor acelora care pot sau vor intelege ceva din ceea ce povestesc eu prin cateva cuvinte simple.

Puterea exemplului o poti gasi oricind, oriunde, daca vrei sa o vezi. Nu trebuie decat sa crezi ca exista! Criza este pentru neputinciosi si numai oamenii care nu se mai gandesc la viitor se infunda in ea. Cel mai simplu mod sa scapi de criza e sa mori. Batranii mei au refuzat  sa moara. Ei au ales sa continue lupta. Au amanat folosirea banilor dati de stat ca ajutor de inmormantare. Nu cred ca vor intra in greva.  Au lucruri mai bune de facut. Pentru ca impreuna au puterea de a birui orice.

P.S. Stiu ca nu am folosit cuvantul imobiliare in continutul acestu editorial. Nu am vrut. Pentru ca inaintea imobilelor sunt oamenii si, din pacate, deseori consideram ca imobilele sunt mai importante decat oamenii. Degeaba vorbim de imobiliare daca uitam sa fim oameni.

INCREDERE IN FORTELE PROPRII. Primul lucru care socheaza in tara mea e incrancenarea si tristetea pe care o citesti pe fata oamenilor. E un sentiment de depresie profunda, legat de viata cotidiana. Orice s-ar spune, la prima impresie, suntem un popor chinuit. Chinuit de griji, de neajunsuri, de lipsa de perspective, de tot ce vezi si traiesti pe strada, ca simplu trecator. E un sentiment sumbru sa observi ca multi oameni nu se mai bucura de viata, de munca lor, cu bune sau cu rele. Lipsa de incredere in viitor porneste de la lipsa increderii in noi, ca natie, ca indivizi, si se vede, mai ales, in aceste momente, la oamenii implicati in afaceri. Am cunoscut persoane cu foarte multi bani, care refuza sa investeasca in continuare, in orice tine de Romania. M-am cutremurat la gandul ca nici ei nu mai cred in tara lor, in potentialul lor de a depasi momentul actual. Aici nu vorbim de conducerea tarii. Ei sunt “iertati”. Exista insa oameni care ar putea schimba enorm in bine tara asta, de la viata unui truditor de rand, pana la nesimtirea unor politicieni care se cred de neinlocuit. Si totusi, nu le mai pasa sau sunt intr-un blocaj psihologic. Nu mai au incredere in fortele proprii, nu vor sa se mai implice pentru ca si-au pierdut credinta in puterea lor de a schimba ceva in favoarea tarii in care inca traiesc. Trist dar adevarat!

ATITUDINE SI MENTALITATE. Toti murim, dar pana atunci, conteaza cum traim si ce facem ca sa avem o viata mai buna. Ambitia de a trai frumos e precum “floarea de colt” in Romania. Unii vor minuni, altii vor bani multi, iar daca se poate fara prea multa munca ar fi perfect. Dar, ce poate fi mai frumos decat sa reusesti dupa ce te-ai chinuit? Uneori putin, alteori, rau de tot. Oare ce bucurie mai mare poate fi decat atunci cand reusesti sa realizezi ceea ce altii nu au putut? Nu toti reusesc si de aceea nu putem fi egali. Ambitia de a reusi e o arta. Se naste din mentalitate, din puterea nelimitata, intrinseca, de a face ceva in plus fata de altii, de fapt… altceva, mai mult, mai bine, mai presus de realizarile anterioare personale sau ale concurentei. Atitudinea e un dar. Transpus la un popor e un har. O “povara” pe care o duci cu mandrie si fara prejudecati, facand sacrificii atunci cand trebuie, atingand obiective care nu pot fi masurate cu adevarat, decat in timp. Si timpul nu iarta… Pentru ca exista altii care vor acelasi lucru. Atitudinea face diferenta la nivel de individ si la nivel general, intre natiuni. Dar, oare, cati dintre oamenii de afaceri romani au aceasta mentalitate?

ENERGIE SI INITIATIVA. De multe ori s-a spus ca romanii sunt “mamaliga din Carpati”! Propria mea experienta de viata si profesionala nu mi-au confirmat acest lucru, dar, la nivel economic national, rezultatele generale sunt negative. Am ajuns sclavi in propria tara, pentru ca nu am avut energia si “rautatea” de a valorifica bogatiile acestei tari. Le-au luat altii. Romanii si-au irosit energia pe politica – desi nu schimba nimic, pe ura – desi nu castiga nimic, pe razbunare – chiar daca se incarca negativ, pe frustrari – desi ar putea merge inainte, pe orgolii marunte – care nu se mai termina, pe nimicuri, pe orice se poate denumi generic “lucruri care fac mai mult rau decat bine”! Oamenilor de afaceri romani le lipseste adesea initiativa, care-i ajuta sa supravietuiasca, mai ales acum, cand suntem in fata celei mari provocari de dupa 1989. Energie exista, dar raul din noi impiedica valorificarea ei. Daca vom transforma raul in “rautate” si energia in initiativa, toate lucrurile se pot schimba in bine.

VALORI UMANE SI MATERIALE. Din pacate, am ajuns la final si finalul ne “omoara”. Valorile individuale si materiale cumulate pot fi transformate in valoare nationala. In Romania, oamenii de valoare sau valorosi material (cu multi bani neinvestiti) nu au reusit inca sa razbata pentru ca nu au avut loc de gunoaiele umane. Nadia a plecat, Hagi e izolat, Ilie Nastase s-a retras discret. Transpus la oamenii de afaceri, in primul rand datorita aversiunii Guvernului pentru cei care ar putea schimba cu adevarat ceva in Romania, multe miliarde de euro zac in tari straine cu dobanzi nesemnificative, cand ar putea sa miste lucrurile in tara noastra. Valoarea nationala se exprima prin reusite comune, prin puterea exemplului individual, prin sacrificii permanente pentru a nu te lasa cotropit de probleme. Sa nu dam vina pe altii, inainte sa ne uitam in oglinda. Am acceptat situatia asta, ne-am complacut in mediocritate, am uitat sa luptam pentru propriile valori, iar acum nu ne vine sa credem ce ni se intampla! Am pus la zid incercarile unora  de a ne deschide ochii, lasandu-ne prada ineptiilor altora. Valoarea noastra se reflecta in oglinda societatii si acest lucru trebuie schimbat pana nu e prea tarziu.

Pentru ca tot a inceput o noua mini-vacanta, pentru toti cei care mai muncesc, exista totusi speranta…

Spargeti oglinda trecutului si inlocuiti-o cu una a viitorului. Depinde doar de voi. Romanii dintre noi.