Despre esec, numai de bine! In antreprenoriat, diferenta intre succes si esec este insesizabila

Raspunzand provocarii domnului Cristian Hostiuc, ma inscriu pe lista celor care au cunoscut esecul. Si recunosc asta. Cred ca prima calitate a unui om de succes este sa-si recunoasca greselile si slabiciunile. Apoi sa-si puna in valoare calitatile. Este adevarat. Antreprenorilor le place succesul. Cui nu-i place? N-am cunoscut un om care sa se laude ca este un looser. Dorim sa aratam ca am reusit. Eventual, sa simtim fenomenul invidiei printre concurenti. Insa, pretul succesului il stim numai noi. Cei care avem, cateodata, succes in business. Esecul il simtim la nivel individual. In sufletele noastre. In corpul nostru. In mintea noastra simtim povara esecului si ne “jucam” cu el.
Ati reusit in afaceri? Minunat! Indiscutabil, succesul aduce firimituri de fericire maxima. Clipe de neuitat in care ne credem zei. Pentru moment uitam cine suntem. Uneori, ca suntem oameni. Ca suntem muritori. Dar vine scadenta si reversul succesului. Esecul il ascundem sub pres. Daca intre succes si esec poate exista un echilibru, lucrurile ar fi mult mai simple. La fel ca intre viata profesionala si cea privata.
Cei mai multi oameni de afaceri importanti pe care i-am cunoscut erau nefericiti. Majoritatea singuri. Cu sufletul gol. Secatuiti de efortul care le-a adus succesul. Fericirea era ceva de care isi aduceau aminte cu greu. Pentru ca nicio suma de bani nu iti ofera fericirea, decat pe moment. In opinia mea, daca exista un cuvant pentru care nu exista o definitie exacta, acesta este “succes”. Fiecare om vede succesul in felul lui, dar exista opusul lui, esec, care are insemnatate mult mai clara.
Personal consider ca, in antreprenoriat, diferenta dintre succes si esec este foarte mica. Mai ales daca ne raportam la factorul uman. Multi oameni de afaceri prosperi realizeaza prea tarziu ca-si pot pierde familia, prietenii, sufletul, sanatatea sau demnitatea, alergand dupa succes. Un succes relativ, care se rezuma in final la numarul zerourilor din contul bancar sau la un proiect reusit, un brand recunoscut sau apreciat. Succesul pentru un om de business, daca nu-i aduce fericire, placere si implinire personala, poate fi cel mai mare esec. Poate deveni usor sclavul banilor, al clientilor, al propriilor frustrari legate de faptul ca trebuie sa dovedeasca permanent ceva. Falimentul poate fi sansa lui sa se regaseasca intr-o ipostaza in care se simte mult mai bine. Ca om, cu familia lui, cu existenta lui. Nu este un esec daca-si vinde forta de munca la privat sau intr-o institutie publica.
Mergand mai departe, majoritatea antreprenorilor care au creat branduri de renume au fost nevoiti sa fie extremisti. In primul rand cu ei, apoi, fara sa vrea, cu angajatii lor. Nu cunosc manager care sa faca performanta si care sa nu fie extremist. Patronii nu sunt cei mai iubiti oameni. Foarte putini angajati inteleg asta pentru ca nu se pun in pielea lor. Nopti nedormite, griji cotidiene, stress continuu, lipsa rezultatelor, dureri fizice, traume emotionale, prostitutie profesionala in goana dupa bani. Vi se par aceste cuvinte sinonime cu succesul? Mie mi se par mai apropiate de esec!… Si, totusi, uneori, la capatul lor, apare succesul. Cel vazut de public.
In Romania sunt cateva sute de mii de corporatisti. In felul lor, toti par oameni de succes. Au salarii bune sau foarte bune, isi pot permite ce nu-si permit multi bugetari. Dar succesul lor se traduce prin respectarea unor reguli pur comuniste, cu ordine si restrictii militaresti, in care nu misca in “front”. Perceptia succesului este o chestiune strict personala. Frustrarile acumulate in multinationale, lipsa intraprenoriatului, care le-ar da posibilitatea sa-si arate calitatile de antreprenori in companiile pentru care lucreaza, invidia fata de alti colegi de liceu / facultate, care au propriile afaceri si se simt oameni liberi, ii apropie mai mult de perceptia fata de esec. Asta, mai ales, pentru cei care au avut ambitii mai mari si au vrut sau vor sa “evadeze” din corporatii.
Asa ca, nu stiu cum e mai bine. Sa fii un antreprenor de succes plin de griji si intr-o continua agitatie, cu sanatatea subreda si fara weekend-uri sau un corporatist linistit care-si vede de job si stie ca la sfarsitul lunii isi ia salariul frumusel si nu se streseaza prea tare. In felul lor, toti oamenii sunt antreprenorii propriilor vieti, ai familiilor, si modelul de succes este ceea ce le face viata confortabila. Adevaratul esec il poti constata numai tu, la nivel individual, spre sfarsitul vietii, cand iti dai seama ca nu ai incercat sau facut lucruri la care ai visat toata viata. Si visul moare odata cu propria neputinta.



Nu va e rusine? Daca statul greseste, nu pateste nimic. Daca privatul greseste, il vreti in puscarie!

In opinia mea, in Romania, nu se va putea vorbi prea curand despre vreun gen de parteneriat public-privat adevarat. Corectitudinea e “floare rara”!
Sunt “n” cazuri cunoscute prin care reprezentanti ai statului au recunoscut public ca exista greseli flagrante ale statului in raport cu mediul privat, in multiple chestiuni economice si sociale. Ce s-a intamplat? Nimic! Statul si-a vazut de treaba. Angajatii statului, la fel. Atata timp cat raspunderea nu este nominala/individuala, bugetarii cu functii de raspundere, platiti cu bani grei – in multe situatii, isi vad nestingheriti de job, sfidand logica elementara. Si lucrurile s-au perpetuat in timp. Acum chiar au degenerat…
Ca si mediul privat, statul este reprezentat de oameni. Ei au nume, prenume si ocupa functii temporare. Ceea ce nu prea au se cheama “responsabilitati”. De bun simt nu mai poate fi vorba. Lipseste un fel de “fisa postului”, pe care orice antreprenor serios o are in propria companie, cam pe toate posturile care conteaza. Si in mediul privat, chiar conteaza fiecare post. Pentru ca privatul lucreaza cu banii lui. Reprezentantii statului invart banii altora. Adica, ce surpriza!, tot ai privatilor!
Cine este statul? Uite o intrebare la care cu greu poti sa dai un raspuns corect. Suntem noi, privatii? Nu prea cred. Noi suntem cei mai buni contribuabili, dar nu luam decizii pentru altii, ci numai pentru noi. Cine are puterea reprezinta statul, dar nu si atunci cand greseste. Aici e problema! Cand are nevoie de bani sau cand ia decizii dure statul devine jandarm, anchetator, politist, agresor, persecutor, judecator si orice ii convine. Nici nu ar fi de condamnat daca, atunci cand la randul lui greseste, reprezentantii de rang inalt ai statului ar spune: “da, am gresit, ne asumam si platim, la fel ca oricine”. Nu, atunci statul se fofileaza, nu-si cere nici macar scuze, se face ca uita si chiar isi bate si joc, uneori.
Asta ne omoara dezvoltarea economica. Starea asta de incorectitudine ne consuma energia aiurea. Lasitatea statului i-a facut pe multi romani sa renunte la ideea de antreprenoriat. Multe afaceri au fost spulberate din fasa, datorita acestei atititudini. Cand vorbim de mediul privat, ar trebui sa punem semnul egal cu statul roman. Dar, ce sa vezi?… Cand e vorba de propriile erori, statul dispare in neant si nimeni nu raspune. Uite si o intrebare retorica: vi se pare corect, domnilor guvernanti?
Mi-aduc aminte ca am inceput sa rad de unul singur, atunci cand s-a facut publica faptul ca nu se mai gaseste contractul semnat de statul roman, prin Ministerul Transporturilor, cu firma americana Bechtel. Un contract “lejer”, de numai un miliard de euro. Fratilor, ati citit corect: un miliard de euro! Niciun angajat al statului nu a fost demis, nimeni nu este anchetat, nimeni nu a ajuns in puscarie! Era un “simplu” contract, din care statul roman nu s-a ales cu (mai) nimic. Autostrada pentru care s-a semnat contractul nu se stie daca va fi gata vreodata!
Daca tu, antreprenor, administrator de firma, director general sau om care raspunde de acte intr-o companie privata nu gasesti un act sau uiti sa platesti ceva la timp, la puscarie cu tine! Asta vrea actualul guvern. “Dreptate” in felul lui. Ei pot orice, noi facem ce spun ei. Cam asa s-ar traduce politica economica si sociala a celor care ne conduc astazi. Dar, din pacate, aceasta nu a fost si nu va ramane o exceptie.
In nenumarate cazuri, statul a intarziat platile. Fie ca vorbim de plata unor lucrari executate, fie de rambursari legale de TVA, fie de plati pe care statul trebuia sa le faca exclusiv din vina lui, statul si-a arogat statutul de… nesimtit! Adica, nu i-a pasat de nimeni si de nimic. A calcat pe oricine in picioare!
In aceste conditii, mai poti tu, privat, sa ai incredere in statul roman? Mai poti tu sa te dedici corectitudinii cand stii ca la orice pas poti fi vanat si mazilit doar pentru ca ai gresit, fara sa omori pe nimeni.
Asta nu mai este economie de piata, doamnelor si domnilor. Din punct de vedere antreprenorial, Romania este o adevarata jungla. Nu coruptia ne ucide, ci lipsa noastra de reactie la abuzurile statului impotriva mediului de afaceri autohton. Si, se pare, acesta este doar inceputul…



Pentru toti cei care incep un start-up…Ori va setati sa reusiti, devenind “lupii tineri” ai Romaniei, ori mergeti la o bere

Am citit ca va vaitati?!…Ca viata de antreprenor vi se pare grea. Ca birocratia e stufoasa. Ca sunt multe acte care trebuie facute. Ca nu aveti una-alta. Ca nu este exact cum v-ati imaginat. Ce mai, e greu…  Asa reiese dintr-un sondaj Ernst&Young (http://www.zf.ro/profesii/mihaela-matei-ey-numarul-antreprenorilor-de-start-up-care-considera-ca-mediul-de-reglementare-cat-si-cel-fiscal-s-au-deteriorat-a-crescut-cu-50-fata-de-anul-trecut-16834235)
Mai, “copii”, sa va intre bine in cap: ori o faceti, o va face ea pe voi! Meseria de antreprenor nu este despre “a fi”, adica despre cine vrea sa fie. Jobul asta este despre “a face”. Si trebuie sa il faceti al naibii de bine, daca vreti sa reusiti. Atentie: nu e usor, dar nici obligatoriu! Nu va preseaza nimeni sa ajungeti propriii vostri stapani. E o decizie individuala. O alegere in spiritul tineretii si ambitiei voastre. Dar, va spun un secret: merita sa incercati! Sa dati tot ce aveti mai bun din voi. Sa puneti sufletul si mintea la bataie, daca credeti intr-o idee. Sa va sacrificati putin. Sa munciti enorm. Pentru ca altfel n-o sa mearga.
Aveti colegi care merg la bere? Sigur aveti! Relaxati-va: n-o sa mai aveti timp. Aveti prieteni care nu rateaza un weekend frumos? Nu ma indoiesc! Obisnuiti-va, n-o sa prea mai aveti weekend-uri fara sa nu lucrati. Aveti modele de “succes” care va spun ca nu merita sa va pierdeti tineretea pentru ca aveti toata viata la dispozitie? Nu am dubii ca primiti astfel de sfaturi. Dar stiti ceva? Faceti ce simtiti voi mai bine cu viata voastra! Daca chiar sunteti facuti sa fiti antreprenori, nimic nu o sa vi se para greu.
Cand eram de varsta voastra, ca si voi, vroiam sa ma fac antreprenor. Sa am propria mea afacere. In fiecare seara umblam prin caminele studentesti, pe la prieteni si colegi, sa schimb niste bani in fise de un leu si trei lei. Si am facut asta zi de zi, luni la rand. Stiti ce faceam cu monedele respective? Ma duceam pe Calea Victoriei, la Palatul Telefoanelor, si sunam potentialii clienti, ca sa incerc sa fac mici afaceri. Din pacate, telefoanele respective nu prea functionau. Si le luam la rand. Multe erau stricate, fiind primitive. Stateam la coada ore in sir, dupa altii, care vroiau si ei sa vorbeasca. Si imi lua si jumatate de zi, ca sa ajung la urechea catorva clienti, incercand sa-i conving sa cumpere ceva.
Apropo, ce telefon folositi astazi? IPhone, Samsung sau altceva? Cam cate aplicatii aveti pe el? Aveti net nelimitat ? Nu insist, dar vreau doar sa faceti o comparatie. Cam cat va ia sa sunati un client sau sa-i faceti o oferta pe e-mail? Mai mult de cateva secunde? Vi se mai pare greu? Apoi, in timpul liber pe care-l aveti berechet, postati pe Facebook chestia aia cu “#Rezist”, nu-i asa? Daca vreti sa aflati ce inseamna cu adevarat cuvantul “rezist”, dati-le un telefon scurt parintilor vostri. Poate merita chiar o vizita sau ati uitat de ei? Intrebati-i cum au rezistat zeci de ani de zile sub comunism. Sa va povesteasca putin despre dictatura. Despre ce inseamna viata cu adevarat grea pe care au avut-o. Daca ei au rezistat terorii regimului Ceausescu, poate gasiti si voi o motivatie intrinseca sa nu va mai vaitati si sa rezistati provocarii de a deveni sefii propriei existente. Sau mai bine spus, a unui start-up in afaceri private.
Si daca vreti sa deveniti patroni, dovediti-va ca sunteti dispusi sa invatati ce inseamna educatie antreprenoriala, pe propria piele. Cand mai raspundeti unui sondaj de opinie pe tema asta, nu va mai vaitati ca e greu. Nu luati modelul Coalitiei pentru Dezvoltarea Romaniei care a ajuns precum Corul Bocitoarelor de la o inmormantare. Voi sunteti viitorul acestei tari, nu comunistii transformati in oameni de afaceri prosperi sau managerii de multinationale care cersesc bunavointa statului roman. Voi puteti si aveti obligatia sa ridicati standardul de business din tara noastra si acest fenomen nu se poate produce decat cu tineri curajosi. Creativi. Tenaci. Optimisti. Ca voi!
Nu va mai lamentati de mediul de reglementare si de cel fiscal in fata companiilor care tocmai asta speculeaza. Ele traiesc din “optimizari” fiscale si orice reglementare mai delicata este binevenita. Birocratia in tarile dezvoltate este uneori mai mare decat la noi, iar drumurile in business sunt batatorite. Economia Romaniei duduie in acest moment. Aveti nenumarate oportunitati, puteti incepe oricand afaceri de nisa si piata e inca virgina sau neacoperita in anumite domenii. Niciodata pana acum, nu au existat atatea programe antreprenoriale disponibile celor care vor sa aplice.
Niciun drum nu e prea greu daca vreti sa ajungi la destinatie. Dar, odata ajunsi antreprenori in tara voastra, prin propriul efort, veti fi mandri de voi. Si parintii vostri la fel. Si cei care stateau la bere sau erau in weekend-uri frumoase va vor aprecia. Si invidia putin, dar e problema lor. Din punct de vedere antreprenorial, solutia este exclusiv la voi. Ce mai asteptati?
Aveti zeci de start-up-uri care de abia asteapta sa le deveniti clienti. De fapt, sunteti clientii viitorului vostru in afaceri. Puteti sa accesati fonduri de multe feluri. Multe neramburasbile sau garantate, guvernamentale sau europene. Ce vreti mai mult? Antreprenoriatul tine doar de voi.
In afara de vointa voastra, nimeni si nimic nu va poate opri calea spre succesul in afaceri. O sa va fie greu, va asigur. Dar merita!



Unii antreprenori au inceput sa aiba atitudine de asistati sociali. Cauta probleme la solutii, nu invers!

Ipocrizia unor oameni de afaceri a devenit obsesiva. Oficial, le merge foarte bine. Mai bine ca niciodata. Si nu exagerez. Neam de neamul lor nu si-au imaginat profituri ca anul acesta. Pentru multe branduri, autohtone si straine, 2017 se profileaza a fi cel mai bun an, dupa 1990. De departe, cel mai profitabil. Dar, ce sa vezi?.. Cativa reprezentanti de frunte ai mediului privat au uitat de unde au plecat. Au inceput sa se focuseze pe probleme, nu pe solutii. Economia duduie si lor le pute profitul fabulos. Guvernantii nu fac ce trebuie. Nu fac ce vor ei. Politicienii sunt, ca de obicei, vai mama lor. Numai ei sunt buni, ca se gandesc exclusiv la profitul lor.
Ca antreprenor, ma intalnesc saptamanal cu multi oameni care au afaceri private, din toate domeniile. Asa am constatat ca la cel putin 8 din 10 nu le merge bine, ci foarte bine. Restul se misca sau se descurca binisor. Ca in orice business, exista probleme specifice, mai mari sau mai mici. Dar, nu-i asa, daca esti antreprenor adevarat, preferabil e sa taci si sa faci, decat sa te vaiti. In opinia mea, unii detinatori de afaceri au fost atinsi de o ipocrizie extrema. Sper, temporar. Ies public si se plang de parca ar fi sfarsitul lumii. Ei vor sa aiba viitorul in afaceri asigurat. O gluma buna, ca intre antreprenori.
Guvernul, indiferent care este el, tine cu cei multi. Cu cei care ii poate asigura continuitatea, indiferent despre ce partid e vorba. Noi, antreprenorii, tinem cu noi, ca doar nu gasim solutii la problemele noastre pentru a-i imbogati pe altii. A fi antreprenor inseamna a face. A crea. A evolua. A adapta. A reusi ceea ce altii nu pot. Aici apare ipocrizia. Dupa ce ai demonstrat ca poti, ca ai creat o afacere care merge bine, ca ai facut ceva deosebit, incepi sa te plangi. Nu vorbesc aici despre calitatile celor care au reusit in afaceri, ci despre caracterul lor. Culmea este ca cei mai vehementi critici ai guvernantilor sunt oameni de afaceri romani, care reprezinta fie interesele personale, fie ale unor companii straine. Cu totii realizeaza profituri uriase, nesperate. Si totusi…
Din ce in ce mai des auzim sintagma:”nu avem predictibilitate”. Serios? Pe vremea tovarasului Ceausescu era predictibilitate totala si ce eram? Membri PCR sau pionieri? Sau studenti? Stiam clar care sunt optiunile limitate din viitorul cincinal. Acum, orice antreprenor adevarat are multiple oportunitati de a face orice. Fara limita! Dar, nu e bine, nu avem predictibilitate. In dictatura aveam “de toate”.
Cel mai mult imi place expresia: “nu gasim oameni, forta de munca”. Serios? Ii vrem pregatiti si, eventual, sa munceasca pe bani putini, pe viata, exclusiv pentru afacerea noastra. Suntem noi, toti antreprenorii, pregatiti sa oferim bani mai multi statului pentru a avea in viitor angajati mai buni? Hai sa fim corecti si sinceri. De fapt, vrem ca statul sa ne dea conditii economice cat mai bune, oameni gata pregatiti si noi sa profitam. Mai bine ne obisnuim, de principiu, ca oamenii buni trebuie sa fie platiti (mai) bine sau pleaca la altii. Asta e economia de piata. Sau nu stiam asta!?
Nu am fost si nu sunt implicat politic, dar, ca negociator in afaceri, m-am pus si in postura celuilalt. Adica, a unui guvernant. Cand a inceput criza, la inceputul anului 2009, statul a reusit sa sprijine direct sau indirect multe afaceri private. Afirm cu tarie ca, de exemplu, daca nu existau programele “prima casa”, astazi piata imobiliara era la nivel de avarie. E usor sa fii ipocrit, sa nu recunosti asta. Mai greu e sa accepti ca si statul are nevoie de bani mai multi, din cand in cand, si face ce poate ca sa-i colecteze. Uneori greseste, alteori reuseste sa faca lucrurile sa se miste in directia corecta.
Tuturor acelora care spun ca statul nu le-a oferit nimic le reamintesc ca educatia pe care au primit-o a fost gratis, din partea “casei”. Acea casa se numeste stat. Si nu e putin lucru. Ne place sau nu, suntem ceea ce suntem si datorita statului roman, pe care-l blamam cu atata usurinta. Oamenilor de afaceri care critica mediul economic din Romania le spun ca pot sa fie antreprenori oriunde in lumea asta, daca gasesc conditii mai bune. Iar celor care vor sa aiba viitorul asigurat, le sugerez sa se angajeze la stat, unde stiu sigur ca, in cele mai multe cazuri, pe bani putini, viata le ofera putin, dar au siguranta zilei de maine.
Vrem sa ne ofere cineva certitudinea ca afacerile vor fi prospere? Putem sa uitam. Nimeni, nicaieri, nu garanteaza asta. Vrem predictibilitate. Sigur. Sunt convins ca in Coreea de Nord totul e predictibil. Din pacate, pe Pamant, numai moartea e predictibila, dar nu stim cand vine. Darwin a demonstrat ca evolutia tine de adaptabilitate. Asa ca, preferabil sa facem afaceri cat mai bune in functie de conjuctura economica si politica actuala, decat sa ne vaitam ca ne e greu, ca antreprenori. Altfel, ne trecem pe tabelele de asistati sociali si stam cu mana intinsa, asteptand sa vina sfarsitul lunii.



Tovarase Dragnea, patronii citesc mai bine decat pot guvernantii sa minta!

Ca patron sadea, niciodata implicat politic, mi se pare ca liderul PSD a inceput sa se creada buricul pamantului dambovitean. Teleormanean este, fara doar si poate. Dovada este saracia crunta care musteste in zona din care se trage si pe care a gestionat-o. Fara sa clipeasca, acest socialist cu izvoare capitaliste din contracte banoase incheiate cu statul, care conduce partidul-stat si Romania, in lung si-n lat, a inceput sa creada ca fara el tara se descompune. Se destrama. A inceput sa dea lectii antreprenorilor din Romania, uitand ca de pe urma lor tara rezista presiunii si opresiunilor fiscale, greselilor operationale, constante, de la nivelul guvernului actual. Multe sunt la ordinea zilei, dar nu conteaza pentru liderul PSD. Angajatorii sunt buni numai cand guvernul are nevoie de bani.
Mai nou, Liviu Dragnea vrea sa invete angajatorii “sa citeasca de la stanga la dreapta, nu de la dreapta la stanga”. Fabulos!…Cred ca pentru aceasta maxima s-a inspirat din propria “ograda” guvernamentala, unde unii ministri aflati la conducerea celor mai importante portofolii cu greu leaga cateva fraze cu continut si mesaj, daca nu citesc de pe fituici. Dar, nu-i asa, pana termina mandatul, au timp sa mai invete cate ceva despre economie, educatie, fonduri europene sau transporturi. Daca luam la puricat CV-urile demnitarilor romani am convingerea ca patronii trebuie sa fie fericiti. Criza de personal calificat si competent este infinit mai mare la guvern, decat in mediu privat. Antreprenorii mai pot importa angajati, guvernantii sunt aceiasi si din ce in ce mai incompetenti. Pacat ca ei nu pot fi exportati. Asa, poate, ar evolua Romania mai repede.
Totusi, ne place sau nu, asa cum sunt, trebuie sa recunoastem ca PSD a luat cele mai liberale masuri, in ultimii 5-6 ani. Personal, nu sunt suparat pe PSD. Eu sunt negru de suparare pe PNL, in conditiile in care USR nu se (mai) poate numi partid. Daca stai ca un popandau si astepti sa vezi ce se mai intampla prin jungla economica romaneasca, numita si economie de piata libera – de tip dambovitean, te poti incadra perfect in statutul de “lider” PNL. Nicio propunere constructiva, nicio masura viabila, nicio altenativa serioasa. Numai vrajela ieftina! E adevarat, cu iz liberal. In rest, discutii, polemici, dezbateri sterile, frectie la picior de lemn. Din pacate, asta a ajuns asa-numitul “cel mai mare partid din opozitie”. Nu mai comentam care opozitie, ca stim cu totii cum arata…
TVA-ul e al statului. Asa este. Foarte bine, de acord cu orice masura buna, ca sa ajunga la stat. Are Romania nevoie de bani mai multi la buget. OK, pot sa accept si sa inteleg. Personal sunt dispus sa platesc mai mult. Dar, vreau la schimb. Vreau garantii ca banii mei si ai sutelor de mii de antreprenori mici si mijlocii vor fi folositi pentru a ne usura viata, nu risipiti sau furati. Vreau infrastructura pentru a ne face sa ne dorim mai mult, nu sa emigram. Nu mai vreau sa fim bataia de joc a unor functionari fricosi sau incompetenti, care in spatele legilor proaste sau neschimbate de PSD, sa se simta indreptatiti sa nu-si asume responsbilitatea. Sa nu raspunda la timp si concret la petitii sau sa umileasca prin atitudine si pasivitate. Da, eu, pentru banii munciti de mine si platiti statului roman, am asteptari! Voi, colegi, antreprenori, angajatori din orice domeniu, nu mai aveti nicio asteptare de la stat? Ar fi trist.
Economia, cum mici exceptii, duduie. Firmele mari au devenit si mai mari, si-au securizat o felie si mai mare din domeniul in care activeaza. Firmele mijlocii, care au rezistat crizei, s-au consolidat si se uita dupa extinderi. Firmele mici, traiesc bine sau binisor pe langa cele mari sau mijlocii. Da, e loc de mai bine. Dar, daca nu va exista respect din partea autoritatilor statului pentru antreprenori, riscam sa ajungem iarasi rau. Si nu vreau sa-mi imaginez cum ar putea sa fie. Poate mai rau ca in 2009. Orice actiune gresita sau decizie pripita a guvernantilor poate sa zguduie din temelii tot ce s-a cladit in ultimii ani in mediul privat.
Pot sa inteleg ca un program de guvernare poate avea modificari pe parcurs. Si un proiect privat de anvergura poate suferi modicari. Pot sa accept ca promiti ceva si ulterior, din cauze neprevazute, te razgandesti sau amani sa te tii de cuvant. Pot sa am toleranta fata de oamenii care nu respecta ceea ce au spus ca vor face. Piata, viata, oamenii se schimba. Dar nu pot sa respect un om care se crede destept pe banii mei. Ca antreprenor, nu mai am pic de consideratie pentru liderul PSD, un lider care stie bine cu ce probleme se confrunta oamenii de afaceri corecti, dar incearca sa le bage pumnul in gura, cand intra in panica financiara.
Au crescut salariile bugetarilor. Le-a crescut partidul stat, prin atenta indrumare a domnului Dragnea. Impreuna cu fostul “liberal” Tariceanu. S-a umflat aparatul bugetar ca o gogoasa. Daca tot si-au asigurat “enoriasii” pentru urmatoarele alegeri, ar fi frumos sa le si dea cateva sarcini reale. Sa fie eficienti. Sa fie implicati. Sa fie corecti. Sa merite ceea ce au primit in plus. Apoi, sa invete sa respecte antreprenorii. Dar, oare, pot toti bugetarii sa respecte angajatorii cand cel care le-a marit indirect salariile (Liviu Dragnea) nu ii respecta si isi bate joc de bruma de romani care mai risca in afaceri pentru o viata mai buna?
Mi-ar fi placut sa avem adevarati lideri politci. De orice culoare politica. Care sa aiba curaj. Sa fie autentici. Sa aiba puterea sa spuna ca au gresit. Ca le pare rau. Ca au nevoie de sprijinul antreprenorilor mari. De toleranta angajatorilor IMM-urilor. De increderea patronilor cu afaceri de familie. Ca trebuie sa fim uniti. Ca putem reusi impreuna. Dar, ce vedem ? Nea Dragnea recidiveaza. Este acelasi politruc de Teleorman, neatins de teluri mai mari. Ne invata sa citim!
Inainte sa vorbeasca ironic sau urat despre antreprenori, Liviu Dragnea ar trebui sa se uite in oglinda. Daca ar fi fost vreodata un antreprenor adevarat si-ar cere scuze, insa stiu ca un politician marunt nu isi permite acest lux.



Daca vreti o Romanie prospera, acceptati impozite si taxe mai mari. Daca nu, nu mai aveti asteptari de la stat

Ca antreprenor 100%, niciodata implicat politic, afirm cu tarie ca mediul privat are acum o buna ocazie sa demonstreze ca s-a maturizat. Da, avem business-uri private si luptam pentru profit. Cat mai mare si mai usor obtinut. Da, avem angajati si vrem sa-i platim cu cat mai putin, dar nu se mai poate. Si ei trebuie sa traiasca decent, avand o familie de intretinut. Da, pentru salariile lor, stiu, platim prea mult, comparativ cu alte tari. Povara contributiilor salariale e prea mare. Dar mai stiu ca, aproapte tuturor antreprenorilor seriosi, le merge din ce in ce mai bine. Si mai stiu, ca si voi – patroni romani si manageri straini, ca acest lucru nu ni se datoreaza exclusiv noua si expertizei noastre, indiferent cat de buni suntem profesional. Statul roman a facut ceva pentru noi si acest lucru trebuie sa il intoarcem. Trebuie recunoscut rolul statului si incurajat pe viitor. Va dau un exemplu foarte cunoscut: daca piata imobiliara nu era sustinuta prin programele „Prima casa”, acest domeniu era in colaps dupa 2009 si majoritatea firmelor cu servicii si produse conexe ar fi fost inchise astazi. Datorita interventiei statului, astazi vorbim de o industrie imobiliara care se apropie de cea din perioada boom-ului, respectiv 2006-2008.

In ultimii ani, prin masurile si facilitatile oferite investitorilor romani si straini, partidul-stat PSD a luat cele mai liberale masuri, ever. Asa-zisa opozitie liberala nici nu s-a gandit la multe dintre ele, daramite sa le propuna sau sa le sustina. In aceste conditii, va intreb, dragi colegi, antreprenori si manageri: daca statul roman ne-a oferit sansa de a avea un profit mai mare, oare, nu are dreptul sa ne ceara un pic mai mult pentru bugetul statului? Oare, daca numai noua ne merge bine si statului roman la fel de prost, noi vom trai mai bine? Daca angajatii nostri ar trai de pe o zi pe alta, vor fi mai dornici sa munceasca mai bine sau nu? Cu aceiasi bani la bugetul statului, vom avea autostrazi mai multe sau educatie mai performanta pentru angajatii nostri? Va dau un mic exemplu: chiar daca aveti cea mai completa asigurare de sanatate si aveti un accident, prima data ajungeti la urgenta si apoi, daca scapati cu viata, sunteti transportati in strainatate pe baza asigurarii private.

Evaziunea fiscala in campul muncii a fost semnificativa si, probabil, va continua, dar nu la acelasi nivel. Piata neagra in multe domenii de activitate a fost la cote maxime pentru ca, pana acum, statul roman nu a fost capabil sa introduca masuri eficiente de colectare a darilor la buget. Acum, cand exista initiative in acest sens, cateva organizatii patronale au sarit ca arse ca nu sunt de acord. Cel mai mare “argument” mi se pare lipsa de predictibilitate. Dar, oare, predictibilitatea in tarile dezvoltate ofera tot atatea oportunitati? Din experienta mea, ani de-a randul, Romania a fost virgina in multe domenii, si acest lucru a permis exploatarea unor afaceri cu un profit considerabil mai mare, comparativ cu tarile in care economia era stabila (predictibila).

Cele mai importante asociatii profesionale si-au exprimat dorinta de a incheia un parteneriat public-privat si sa fie tratate cu statutul pe care il merita, fiind promotoare ale unei economii de piata libere si cat mai corecte. Din pacate, in ultima saptamana, in opinia mea, reprezentantii celor mai mari organizatii patronale au uitat de termenul parteneriat si lupta exclusiv pentru interesul lor. De exemplu, Coalitia pentru Dezvoltarea Romaniei – unde se regasesc cele mai importante camere de comert romano-straine, au uitat de dezvoltarea tarii in care isi desfasoara activitatea. Una dintre cele mai vocale organizatii, AmCham – camera de comert romano-americana, reprezinta interesul investitorilor americani, dar are numai 2,5% din procentul investitiilor in Romania. SUA este pe locul 10 in topul investitiilor straine. Ma intreb: cu acest procent rusinos de mic, chiar vrei sa impui statului roman politica de impozite si taxe?

Fara indoiala ca in toate organizatiile non-guvernamentale care reprezinta interesele investitorilor romani si straini exista firme prestigioase si corecte, manageri de top adevarati, care fac performanta respectand contributiile catre statul roman. Desigur ca profitul companiilor si bonusurile sefilor depind de rezultate. Eventualele taxe si impozite marite i-ar afecta direct sau indirect. Dar, daca vor sa demonstreze ca le pasa de tara in care isi desfasoara activitatea trebuie sa accepte si necesitatea colectarii de bani mai multi la bugetul Romaniei. Altfel, nu trebuie sa mai avem pretentii si sa uitam de cuvantul parteneriat stat-privat. Nu vorbesc aici de denumirea lor: “impozit pe cifra de afaceri” sau “taxa de solidaritate”, ci strict de un principiu pe care il invocam adesea.

Pana acum Romania era atractiva pentru investitorii straini prin mana de lucru ieftina. Da, este adevarat, ea nu va mai fi la fel de ieftina, dar printr-o gestionare mai eficienta a propriilor bani am convingerea ca firmele care vor sa-si continue activitatea in Romania au suficiente mijloace sa faca profit in continuare. Acum, cand statul roman vrea sa-si optimizeze colectarea, ni se pare anormal, ca si cum nu am face acelasi lucru in propriile firme. Logic vorbind, politicul a ajutat mediul privat sa iasa din criza si tot guvernantii au dreptul sa ne ceara mai mult cand noua – antreprenorilor, indiferent de nationalitate – ne merge mai bine.

Pentru toti cei ce cred in Romania si in potentialul ei de afaceri, personal consider ca intram intr-o noua etapa de dezvoltare a mediului privat. Aceea in care dam proba maturitatii si a respectului pentru angajati si statul roman. Lacomia firmelor mari si foarte mari, nu este utila companiilor medii si mici. Marsaluim impreuna ca sa ne fie mai bine, altfel pierdem cu totii.



Multumim, tovarase Dragnea! Romanii va sunt datori

Orice rau are si o parte buna. Uneori, chiar mai mare decat raul de la inceput.

Asa s-a scris o pagina frumoasa in istoria tarii noastre. Inainte de a-ti fi bine, trebuie sa treci prin clipe grele. Zis si facut… Ordonanta 13 a fost cu ghinion pentru unii, dar cu noroc pentru Romania. Dupa parerea mea, asistam la botezul societatii civile in Romania. Traim momente care fac istorie. Suntem remarcati si apreciati de o lume intreaga. Ce urmeaza vom vedea, dar ce era important am demonstrat. Ne-am lepadat de comunism!

Romania anului 2017 este complet diferita de cea a anului 1990. Indiscutabil, tara a evoluat. Mentalitatea s-a schimbat. A aparut o noua generatie de revolutionari ai strazii: copiii nascuti inainte si dupa Revolutie. Guvernul Grindeanu, prin ticalosia lui, i-a unit in cuget si simtiri. I-a facut sa lase la o parte prioritatile lor. Sa iasa din zona de confort individual. Le-a focusat atentia si timpul pe ceea ce conteaza, dupa sanatate, mai presus decat orice: libertate, demnitate, respect. Pentru prima data dupa evenimentele din 13-15 iunie 1990, am vazut ca romanii pot fi o voce puternica, o natiune.

In decembrie 1989, cand Ceausescu a incercat sa cumpere poporul cu maruntis, a avut ghinion. Comunismul s-a prabusit peste el. Poporul era satul de dictator si dictatura. In timp, am costatat ca raul din comunism nu a disparut complet. Cand tovarasul Dragnea a vrut sa cumpere romanii cu diverse artificii/pomeni financiare, dupa 27 de ani, poporul a avut aceeasi reactie. Picatura care a umplut paharul umilintei s-a numit tupeu.

Nu, tovarasi, nu aceasta este tara in care vrem sa traiasca copiii nostri. Romania nu trebuie sa ramana o enclava in Europa. Ajunge ca este o insula de latinitate in estul continentului. Romanii care conteaza si imping tara inainte nu au nevoie de pomeni.

Ei au nevoie de un mediu sanatos, unde sa traiasca demn si civilizat. Nu toti romanii sunt asistati social sau politic. In marile orase dar, am vazut, si in orase mici, unde oamenii nu au iesit in strada la Revolutia din 1989, exista conationali care vor mai mult de la viata. Care vor respect, inainte de orice.

Personal, consider ca cel mai mare castig in urma evenimentelor din ultimele doua saptamani este fenomenul de apartenenta fata de tara in care ne-am nascut. Cred ca romanii au confirmat prin aceste mitinguri ca nu mai vor sa emigreze. Ca nu mai vor sa le vorbeasca urat despre Romania propriilor copii si sa-i indemne sa o paraseasca atunci cand se vor face mari. Ca exista si motive de mandrie. Ca vor sa traiasca aici, alaturi de parintii lor, si nu mai accepta sa fie pribegi pe alte meleaguri. Ca merita sa lupte pentru o viata mai buna, in Romania.

Al doilea mare castig al manifestatiilor este, in opinia mea, revigorarea clasei de mijloc, cea mai lovita de criza din ultimii 8 ani. Economia duduie din nou, micii intreprinzatorii privati s-au pus pe picioare, meseriile liberale au o noua perspectiva si acest lucru a mobilizat oamenii cu solutii individuale pentru apararea unui tel comun. Acela de a lupta pentru statutul lor de romani independenti si liberi. Ei, romanii creativi si corecti, neimplicati politic sau nemanjiti de sistem, cei care se lupta permanent cu birocratia si coruptia, vor o alta atitudine din partea celor care conduc Romania.

Paradoxal, premierul este timisorean. Vine tocmai de unde a inceput Revolutia care l-a spulberat pe Ceausescu. El este o dovada vie ca oamenii fara personalitate nu au viata lunga in politica. Ca dependenta fata de partidul-stat este coplesitoare. Uneori, molipsitoare. Ca nu conteaza de unde provii, ci unde vrei sa ajungi si ce vrei sa faci. Dar, daca ai caracter slab se vede. Eu cred ca actualul guvern este in pioneze si nicio actiune pentru popor nu va mai avea efectul scontat, chiar daca este buna sau necesara. Zilele ii sunt numarate.

Din viata reala stiu ca: “cine face o data ceva este o chestiune de timp pana va recidiva”. Dupa parerea mea, acest lucru il va afla cat de curand si premierul. Cand ai fost partas la o magarie politica nu mai poti sa emiti pretenti de om serios. Pur si simplu. Lumea a vazut ce poti si orice demers, chiar si de buna credinta, va fi privit cu suspiciune. Cu atat mai mult cu cat, cred ca este evident, adevaratul prim-ministru este tovarasul Dragnea.

Niciunul dintre analistii politici care se perinda, seara de seara, pe la televiziuni nu a prevazut o miscare de asemenea amploare.

Unii o iau in continuare in deradere. Dar acestia trebuie sa stie ca s-a terminat. Puteti sa spuneti ce vreti. In fata realitatii voi vedeti altceva. Vedeti ce vreti si spuneti ce va place sa auziti. Poporul roman nu e dominat de prosti, analfabeti si slugi. Sper sa intelegeti asta.

Ceea ce a reusit tovarasul Dragnea si acolitii lui nu ar fi reusit niciun ONG, niciun partizan international al democratiei, niciun lider din opozitie (nu este cazul!), niciun partid din asa-zisa opozitie, nicio miscare sindicala sau studenteasca, niciun grup de formatori de opinie sau intelectuali, nicio personalitate sau post media.

Pentru clipele minunate pe care le-am trait, va multumim, tovarase Dragnea. Acum, chiar puteti sa spuneti ca ati facut ceva pentru Romania. De acum depinde de noi sa continuam ce ati provocat dumneavoastra.



Dacă aţi prins “epoca de aur” şi vă era dor de securişti, relaxaţi-vă. Sunt mai aproape de noi ca niciodată

Daca faci o comparatie intre ultimul discurs al lui Barack Obama si declaratia despre “statul mafiot” a lui Traian Basescu, te ingrozesti. Iti dai seama ca suntem diferiti fundamental si poate iremediabil. Chiar daca o duci foarte bine in Romania, realizezi in ce tara traiesti. Daca ai si alte asteptari de la viata, in afara banilor, chiar poti sa te gandesti serios sa emigrezi.

Cunoasteti vreun antreprenor de succes care si-a lasat business-ul si a fost lasat de politruci sa ia taurul de coarne, fara sa faca blat cu serviciile? Eu nu! Prin ceea ce vedem ca se intampla astazi in Romania, se demonstreaza clar ca intuitia antreprenorilor onesti a functionat corect. Cum sa-ti lasi afacerea doar ca sa te distruga “baietii”, cu orice motiv? Pentru ce si pentru cine? Chiar daca ai fi “usa de biserica”, s-ar inventa ceva special care sa te poata scoate din joc in orice moment.

Marele “antreprenor” din domeniul IT, Sebastian Ghita, s-a dovedit doar o caricatura de om de afaceri. Cu zeci de milioane de euro castigate din afaceri cu statul, a demonstrat clar ca nu poti sa joci independent, in afara sistemului. Ori esti de-ai lor, ori nu existi. Alti antreprenori de succes, din acelasi domeniu, nu au avut acelasi profit, pentru ca au ales alta cale. Cea a libertatii, a performantei si a demnitatii profesionale. Unele companii au acum si prestigiu international. Jos palaria!

Exemple similare sunt in multe domenii din economie: constructii, infrastructura, agricultura, turism, retail, productie de bunuri, prestari servicii etc. Acolo unde au existat interese financiare, politice sau de grup, fostii si actualii securisti, au incercat sa ocupe un teritoriu cat mai vast, in zone strategice si banoase. Poate ca si in alte tari lucrurile sunt similare, dar eu cred ca ceva este diferit fundamental in Romania.

Faptul ca serviciile secrete desfasoara activitati comerciale nu e ceva inedit. Dar, in momentul in care omora o afacere privata sau o iau cu forta, prin santaj sau amenintare, prin asa-zise controale, prin interventii in justitie sau in politica, asta mi se pare o mare magarie. In conditiile in care vorbim despre democratie ca un deziderat fundamental, acest fenomen pare opus oricarei forme de progres si evolutie. Ceea ce vedem acum in spatiul public seamana mai degraba cu un macel intr-o tara africana, decat cu o atitudine europeana.

Ce pierde Romania din aceasta stare de fapt? In opinia mea, ne indepartam de sansa de a trai intr-o tara civilizata, prospera si demna. Riscam sa ne cream o imagine internationala deplorabila. Nu putem sa vorbim despre o politica la nivel national, facuta cu politruci sau marionete pe post de demnitari. Nu avem cum sa ajungem o tara prospera economic, cu oameni care au realizari profesionale minuscule sau care sunt populisti de cariera. Nu mai are nicio legatura cu demnitatea de roman faptul ca fostul presedinte ne transmite ca traim intr-o tara de mafioti. Nu putem fi o natiune unita cand nu avem lideri care sa-i defineasca viitorul.

In ultimul timp, mai ales cu tehnocratii in guvern, diversi formatori de opinie au facut referire la necesitatea implicarii oameniilor de afaceri seriosi in politica. Unii au facut o analogie cu succesul lui Donald Trump. Un magnat miliardar a ajuns sa conduca destinele celei mai puternice natiuni ale lumii. Ei, aici este diferenta fundamentala!… In Romania, nu e loc pentru asa ceva. Securistii care s-au perindat pe la conducerea anumitor institutii cred ca tara poate sa evolueze condusa numai de ei.

Poate, cu viteza un melc, cum vor ei, intr-o directie prestabilita, cu cine vor ei, cu “lideri” santajabili si umili, care executa ordine sau se supun docil. Poporul e ultimul pe lista, dovada cele aproape trei milioane de romani plecati. Cine sa impinga Romania inainte? Cum sa facem fata concurentei internationale? Credeti ca un antreprenor de succes, lider in domeniul lui, si-ar mai risca munca si realizarile pentru a schimba ceva in bine, cand vede care este puterea serviciilor in politica?

Ce nebun isi imagineaza ca poate avea succes politica, intr-o democratie care scartie din toate incheieturile, cu politicieni care tremura in fata serviciilor? Modelul Trump functioneaza intr-o tara cu o democratie puternica, unde oamenii sunt lasati sa faca ceva si pentru tara lor. In opinia mea, va mai curge multa apa pe Dambovita pana cand oamenii de succes vor fi lasati sa slujeasca tara cu viziunea si experienta lor. Acum nici macar nu sunt bagati in seama.

Exista sute de antreprenori care pot sa-si aduca aportul la evolutia Romaniei, dar frica instaurata de servicii le-a taiat aripile. Cred ca le-a pierit cheful definitiv. Uitati-va la principalul partid de opozitie cum a ajuns si veti intelege de ce oamenii de valoare nu se alatura looser-ilor. Nu sunt compatibili, pur si simplu.

Pana atunci, daca ati prins “epoca de aur” si va era dor de securisti, relaxati-va. Sunt mai aproape de noi ca niciodata.

(Articol aparut pe www.zf.ro)



Un vaccin pentru Romania, va rog!

Romania, o tara bogata, a ajuns ieftina. Tare ieftina! Si la propriu, si la figurat. Atat de rau nu credeam ca va ajunge. N-o sa mai spun niciodata ca mai rau nu se poate. Ba da, se poate!

Fostul presedinte a fost inregistrat declarand public ca traim intr-un “stat mafiot”. Frumoasa revelatie dupa 10 ani la Cotroceni. Te trec fiorii dupa o astfel de marturisire. Daca stai mai bine sa te gandesti cine a condus tara atata timp poti sa ajungi la concluzia ca ai trait pe alta planeta. Ca tu, cetatean simplu, ai crezut ca institutiile statului lucreaza pentru tine, cand de fapt tu erai in slujba… mafiei din Romania.

Tanara speranta a noii securitati, Sebi Ghita, si-a pierdut busola, uitand cine l-a facut mare. Nu a uitat insa ce a patit Dan Condrea, de la Hexi Pharma. Sistemul este exasperat de consecintele unor noi dezvaluiri. Pare ca fiecare mafiot de rang inalt are pe cineva la mana si toti se asteapta, dupa colt, sa-si dea in cap. Iar coltul e aproape. La vremuri noi, tot ei. Securitatea este omniprezenta, sub diverse servicii, si te poate suprima oricand, oriunde, oricum, daca ii deranjezi interesele. Consecventi baieti!

Intr-o tara europeana, in care fiecare trepadus politic se crede un mic mafiot patriot, solutia individuala de a trai decent si liber a devenit riscanta. Nu se stie niciodata cum superi, din orice motiv, un membru al sistemului si devii rapid victima. Pentru ca sistemul lucreaza. In favoarea lui, evident. Tu poti sa crezi ce vrei. Asa m-am pacalit si eu, crezand ca lucrurile s-au schimbat. Dar, nu! M-am inselat. Nu s-au schimbat si, din pacate, in opinia mea, nici nu se vor schimba prea curand. Romania traieste intr-un tunel al timpului, iar luminita de la capatul lui pare a fi o lumanare in bataia vantului.

Tocmai cand credeam ca metodele securiste de conducere le mai gasesti doar prin cartile de istorie, uite ca ele se practica la greu pe malurile Dambovitei, sub ochii nostri. Ani de zile am avut iluzia ca institutiile statului lucreaza pentru noi. Ca romanii seriosi si onesti, care isi vad de treaba, pot sa traiasca frumos in propria tara. Dar, dupa ce vad ca se intampla si ce se preconizeaza in viitorul apropiat in Romania, cred ca ne indepartam mult de aceasta perspectiva.

Despre opozitie, numai de bine! Ca la morti. Nu poti sa vorbesti urat despre mortaciuni politice. Cine are vreun dubiu ca in urmatorii 8 (opt) ani aceasta tara, politic, va fi rosie, viseaza frumos. Cu valul de mituiri facute din bugetul statului, pe toate palierele sociale, poporul va fi lasat linistit la vatra. “Mamaliga din Carpati” poate reveni in actualitate printre producatorii de bancuri. Ca in reclama “te uiti si castigi”, romanul asistat social va fi foarte fericit cu PSD la butoane.

In opinia mea, comunismul a renascut. De fapt, nu cred ca a murit vreodata, dupa 1990. Partidul stat nu a pierdut niciodata zgarda cu care i-a tinut mereu in frau pe romani si cu care acum a pus din nou stapanire pe tara. S-a inventat un nou tip de social-democratie, o struto-camila ce pare ideala pentru cei care nu (re) cunosc ce inseamna o ierarhie de valori, care nu au principii morale si pentru care obedienta este o virtute.

Oamenii de succes din Romania au devenit atat de egoisti incat succesul lor va fi limitat la propria existenta. Nimic mai mult. Asa a ajuns neo-comunismul sa prospere, sa revina pe cai mari la conducerea tarii, sub forma unor marionete politice, care mimeaza democratia, cu specific mioritic.

Acum, unora dintre noi, poate ne este bine si nu ne pasa, dar s-ar putea sa traim ziua in care vom fi judecati. Si nu de oricine, ci de propriii nostri copii. “Ce ai facut tu pentru mine, egoistule? Te-ai gandit numai la tine, lasule, si uite cum a ajuns tara in care vrei sa ma obligi sa raman. Nu, mersi!”. Atunci, cand poate va fi prea tarziu sa mai schimbam ceva, ne vom da seama ca lipsa de implicare a oricaruia dintre noi a dus la diluarea mandriei unui popor, la disparitia statului de drept.

Si atunci, va intreb, cunoasteti vreun vaccin care sa ne faca imuni la ceea ce ni se intampla? Nu, nu insistati, nesimtirea nu este un vaccin! Daca vreodata ne-a fost rusine ca suntem romani, nu am devenit subit mandri, consolandu-ne cu faptul ca suntem si cetateni europeni.

Nu stiu daca cele trei milioane de romani, pribegiti prin lume, au gasit vreun leac pentru a se vindeca de Romania. Dar noi, cei care ramanem in Romania chiar trebuie sa facem/schimbam ceva. Altfel, ne vaccinam si devenim imuni fata de ceea ce traim, ori nu ne mai pasa ca suntem romani.



Vai si amar!

Atunci cand managementul unei companii nu este condus de o persoana care are actiuni sau parti sociale la firma respectiva, se poate alege praful foare usor. Cand nu exista implicare directa in cheltuirea judicioasa a banilor, sansele ca banii sa fie investiti corect sunt aproape zero.

Revenind in tara saptamana trecuta, in afara de faptul ca am stat zeci de minute bune in blocaj de la aeroport spre centru, m-a izbit vizual forma de zig-zag sub care au fost montati noii parapeti care despart DN1. Desi ar putea sa nu-mi pese, scriu acest articol cu furia unui antreprenor care ar lua masuri instantaneu fata de cei responsabili si ar schimba integral mizeria respectiva.

Daca as avea putere in Romania as desfiinta efectiv CNADNR! Pur si simplu. As pune lacatul intr-o dimineata pe institutie si as concedia toti oamenii de acolo. Chiar as sponsoriza un sondaj de opinie pe aceasta tema. Din cate am citit in media, unii sefi au salarii cu mult peste media celor din sectoarele private.

Cum sa avem noi linie de centura a Bucurestiului, autostrazi care traverseaza Carpatii sau sosele sigure si civilizate, cand angajatii de acolo nu sunt in stare sa puna uniform, la linie, niste amarati de parapeti? Cum este posibil ca, pe cel mai circulat drum de acces de la aeroport al strainilor, al investitorilor, al turistilor sa nu existe nimeni din aceasta instititutie sau din Guvern care sa se sesizeze?

Realitatea ne-a demonstrat ca este foarte posibil. Chiar normal. O companie de stat foloseste bani publici, adica ai nostri, ai tuturor. CNADNR nu face exceptie. Oare cate zeci de mii de astfel de lucrari proaste se fac anual, la nivel national, din banii contribuabililor? Ce ati face voi, oamenii de business daca ati vedea in propria companie ca se face o lucrare de mantuiala, o rusine pentru imaginea voastra. Gardul firmei pe care o reprezentati este stramb? Ma indoiesc!

Pe Drumul National 1 trec absolut toti demnitarii romani care, se presupune, cu mandrie si cinste, isi onoreaza functiile. Oare lor nu le sare in ochi mizeria aia de lucrare? Oare niciunuia nu-i mai pasa? Stau si ma gandesc daca as fi in locul lor, eventual in masina cu un vizitator strain, ce as putea sa spun daca respectivul ar remarca grozavia. Poate cel mult sa fac o gluma: o indreptam cu ciocanul!

Oricat de optimist sunt, declar ca nu mai am nicio asteptare de la vreo institutie de administrare a domeniului public. In weekend-ul trecut am citit cu stupoare ca, tocmai cand zeci de mii de bucuresteni au plecat spre mare, sistemul de taxare de la Cernavoda nu a functionat. Fabulos! In cel mai aglomerat weekend de pana acum CNADNR nu a fost capabila sa colecteze bani de la soferi. Si nu este prima data, a mai cazut si anul trecut!

De unde sa avem cand nu putem sa facem ceva ca lumea? De unde sa cerem, daca nu avem de la cine? De unde sa vrem, daca nu gasim meseriasi buni? De unde sa-si plateasca mai bine CNADNR angajatii care lucrau la 35 grade, vineri dupa-amiaza, daca nu este in stare se colecteze taxe? De la cine sa avem asteptari, cand am convingerea ca toti responsabilii de aceasta lucrare au fost in mini-vacanta de Rusalii? Cui sa-i pese daca nimeni nu este sanctionat si pleaca cu o tinichea de coada, concediat fiind?

Mai nou, desi nu a fost inca instalata primar general, doamna Firea doreste sa ofere transport gratuit in Bucuresti. Super! Asta spune mult despre ce ne asteapta. Atunci cand nu intentionezi sa pui la punct un sistem, sa-l faci sa fie functional si eficient, e de preferat sa-l dai gratis. In aceste conditii, lumea nu mai are de ce sa fie nemultumita si nu mai comenteaza. Gratis nu implica responsabilitate sau responsabilizare.

Asta este diferenta majora dintre un patron si un angajat la stat. Noua ne pasa de banii nostri.



Cauta
info
Ultimele oferte
4 camere
3 dormitoare
etaj 9/P+11
2 bai
SU: 90 mp
SC: 110 mp
175.000 EU
Ultimele Comentarii
@dragoteanu : bun articol ; ma bucur ca ai inceput sa vezi din nou lucrurile asa cum sunt , ca parca in ultima vreme te "pierdusem"
DragoteanuNu prea ai dreptate, maturizarea mediului privat a inceput inca din 2008-2009. Nu tot dumneata scriai despre sutele de mii de falimente de ...
Pana la urma, ce-am spus acum un an si ceva despre Alinutza....s-a adeverit cu varf si indesat.A nenorocit partidul.......Sa va fac o predictie si des...
Dragoteanu,Ai mare dreptate! 1) Aici comunismul nu a murit nicio clipa. Prolifereaza sub alte forme, dar, ca manifestare, este absolut acelasi.2) Unde...
dinu on
Vai si amar!
Si eu sunt stupefiat de modul in care s-au montat parapetii pe DN1. E in codul nostru genetic sa facem lucrurile prost. De-aia suntem romani si nu nem...
Blog IMOPEDIA
Imopedia RUN
20-Sep-2012
Asigurarea obligatorie a locuințelor s-a transformat într-un concept atât de superfluu încât parcă orice discuție trece pe lângă urechile celor care ar trebui să fie dire
Bloguri AFILIATE IMOPEDIA
Daniel Dobre
20-Jun-2016
Pe Bogdan il cunosc de mult. Intai l-am urmarit de la distanta, prin intermediul retelelor de socializare, apoi mai de aproape.  Sunt surprins in egala masura de talentul cu care
Adrian Crivii
01-Jan-1970
Tag-uri
RSS Feed
Subscribe in NewsGator Online Add to netvibes Add to Google Reader or Homepage Powered by FeedBurner