Acest articol nu este despre fotbal. Este despre performanţă, dorinta unor părinţi si exemplu pentru copii. La un moment dat, cred ca orice  antreprenor de succes din prima generaţie după 1990 şi-a dorit ca firma pe care a construit-o cu truda şi sacrificii sa fie preluată şi condusă mai departe de moştenitori. Motivul e lesne de înţeles: continuarea performanţelor şi atingerea unui nivel cat mai înalt.

Ca participant la meciul Turcia-România, am avut ocazia să-l analizez timp de o oră pe celebrul fotbalist, în timp ce stătea la o masă în faţa mea, cu câteva ore înainte de meci. Puţin agitat, optimist, concentrat şi… normal. Fără fiţe de vedetă, amabil cu toţi românii şi turcii care au vrut să facă poze cu el.

Cu performanţe remarcabile în sport, cel supra-numit “Regele” fotbalului românesc, ne-a făcut fericiti de multe ori. Trăind pentru fotbal, a făcut performanţă din pasiune şi în antreprenoriat, construind aproape de la zero o formaţie – Farul Constanta, cu care a şi castigat campionatul intern. Apoi, Academia Gheorghe Hagi, unde a descoperit şi crescut tineri talentaţi, unii “exportaţi” la echipe bune.

Fara să-l cunosc personal, ca orice privitor de rând, aş putea spune ca nu-i lipseşte nimic. La fel cum ai crede despre oamenii de succes autohtoni. Mulţi, ca “Gică al nostru”, sunt bine cunoscuţi în mediu privat, fiind lideri în domeniul lor de activitate.

Ei bine, nu-i chiar aşa…Dacă analizăm câţi dintre antreprenorii locali din prima generaţie au reuşit să-şi transfere responsabilităţile şi frâiele propriilor companii în mâinile şi priceperea moştenitorilor, constatăm ca sunt extrem de puţini, raportat la numărul firmelor cunoscute pe plan local, ca “brand românesc” sau “companie de familie”.

Am tot respectul pentru fondatorii Dedeman, Cris-Tim, Concelex, Transavia, etc. care au reuşit acesta performanţa remarcabila. Poate fi considerată cea mai mare realizare a activităţii lor: continuarea performantelor în business prin implicarea copiilor, toţi şcoliţi afară sau cu studii superioare serioase.

În aceeaşi logică, ca lider de necontestat al “Generaţiei de Aur”, Hagi pare ca mai are o misiune de îndeplinit, în afară de a readuce fotbalul românesc, ca viitor antrenor al Naţionalei, la noi succese internaţionale. În mod firesc, ca orice antreprenor self made man cu realizări deosebite, sunt convins ca şi-ar dori ca fiul său să ajungă la un Campionat Mondial, să fie cu adevărat liderul echipei şi să ajungă cat mai sus. Asta am simţit la el. Iar dacă fiul nu va avea şansa să-i îndeplinească acest vis, măcar nepotul să o facă.

În pofida studiilor genetice, nu este o regulă ca talentul şi calităţile să fie transmise la prima sau a doua generaţie. Aşa cum s-a dovedit ca se poate în afaceri, să sperăm ca şi brandul Hagi, cunoscut în orice colţ al lumii, va rămâne cel puţin la nivelul actual şi în viitor.

Oamenii de succes din mediul privat, care îşi doresc continuitate în afaceri prin intermediul copiilor, pot lua exemplul marelui fotbalist. Cu răbdare şi pasiune infinite, Hagi luptă în continuare pentru a transmite mai departe valorile sale, până când visul devine realitate. Este un exemplu de urmat pentru generaţia decreţeilor care vor să lase în urmă ceva durabil. Fără implicare până la capăt, talentul profesional se poate stinge în timp şi ar fi păcat.