Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

Daca ati citit aceasta minunata poezie inseamna ca aveti timp. Important e sa-l folositi cum trebuie. Succes!

Dupa 18 ani de imobiliare, zi de zi, imi permit sa spun ceea ce cred.

1. Daca ai bani, uita de ei!
Cea mai mare primejdie pentru un investitor cu bani este sa se creada Dumnezeu in imobiliare! In momentul in care te crezi puternic, daca detii o suma imortanta, ai toate sansele s-o iei in freza, cand ti-e lumea mai draga! Intotdeauna, dar intotdedauna, va exista cineva cu mai multi bani ca tine, care are acelasi interes imobiliar sau care-ti pandeste miscarile din umbra. Mai mult, plafonarea este cea mai mare pedeapsa la care se expune un “exemplar” cu bani. Acum, eu nu vorbesc de numarul de zerouri din cont, ci doar de principii. Pentru unii, daca au 3.000 de euroi in banca, sunt potentiali investitori prin programul “Prima casa”. Pentru altii, care vad din alt unghi imobiliarele, cateva milioane de euro disponibile in cont nu sunt suficiente! Totul tine de perceptia senzatiei imobiliare. Indiferent de suma pe care o detii, cel mai bun lucru pe care-l poti face in acest domeniu e sa gandesti business-ul ca si cum nu ai avea bani deloc! Incercati!… Tine de “potenta” imobiliara individuala! E o senzatie misto!…

2. Daca n-ai bani, mirosi a prost!
In imobiliare, nu portofoliul de imobile garanteaza valoarea, ci banii pe care cineva ii poate disponibiliza imediat, din orice sursa: cash, din propriile conturi bancare, din credite obtinute instantaneu sau printr-un cash-flow constant si sigur. Foarte putini jucatori din imobiliare stiu ca exista 2 feluri de bani: cei pe care-i ai (sau poti sa-i accesezi imediat) si cei pe care crezi ca-i ai (sau crezi ca poti sa-i obtii). La prima vedere, pare un detaliu, dar la o analiza sumara constatam ca asa se face diferenta in imobiliare. In orice vremuri – criza, stagnare sau boom imobiliar – oportunitati exista permanent. Totusi, daca nu ai bani nu te poti lipi de ele. Mirosul banilor in imobiliare nu il are oricine. Compatibilitatea dintre cerere si oferta genereaza tranzactii! Nu credeti? E treaba voastra!…

3. Un imobil care nu produce, nu exista!
Ce poate sa produca? Castiguri temporare – prin inchiriere / arendare / concesionare, placere – prin locuire, profit – prin revanzare / speculatii, cash – prin accesarea unui credit. Daca nu va incadrati in niciuna din categoriile de mai sus, cu siguranta, aveti o problema. Fie ca vorbim de imposibilitatea obtinerii de venituri, de nefolosire, de visul unei speculatii in timp  sau de neacceptarea unui imobil in garantie pentru un credit, vorbim despre pierdere. Punct! Ca sa fiu si mai convingator, daca vreti sa vedeti care este valoarea reala a unui imobil va dau un singur sfat: mergeti la orice banca si incercati sa obtineti un credit exclusiv calculat pe baza ipotecarii bunului respectiv. Asa veti intelege de ce imobiliarele nu sunt pentru oricine. Altfel, oricine se poate minti ca are habar de real estate.

4. Un imobil bun produce minimum dublul dobanzii bancare!
Fie ca e inchiriat, fie ca e revandut in timp, dupa ce se trage linie la schimbarea proprietarului, in urma unei proprietati ramane un istoric comercial.  Orice imobil adevarat trebuie sa genereze confortul psihic al vanzatorului ca a iesit mai bine decat daca tinea banii in banca. Altfel, aceeasi persoana putea fi un “ilustru” rentier bancar, care-si ducea existenta prin grija BNR-ului. Imobilele locuite trebuie privite in prisma confortului. A te bucura de o casa e un castig, cu conditia sa nu gasesti acelasi “privilegiu” la un pret mai bun prin inchiriere, comparat cu deprecierea in timp a propriei locuinte! Daca dupa ani de sedere intr-un imobil, decizi sa-l instrainezi, ar trebui sa ai un profit dublu decat cel obtinut din dobanzile bancare ale sumei investite. Daca nu, poti sa spui orice, numai ca ai facut o afacere imobiliara, nu!

5. Plus-valoarea in imobiliare. Valoarea putem sa o aflam oricand, dar cum descoperim ce inseamna “plus” in imobiliare? Aici e aici! Apropo, ati auzit de expresia “crestere negativa”! Toti optimistii din acest domeniu, plecati cu “sorcova”, gandesc asa! Ei nu folosesc termeni precum “scadere”, “depreciere” sau “pierderi”! E rusinos, nu? Ce s-a intamplat in ultimii 2-3 ani pe piata tine de  maturizare si respect pentru imobiliare! Trist, dar adevarat! Imobiliarele inseamna bani si valoarea lor trebuie apreciata corect.

Criza in sine a adus o plus-valoare in imobiliarele din Romania. Pentru toti care nu cred acest lucru, le recomand sa uite de imobiliare! Parerea mea!

Hai, ca asta-i o tema de mare actualitate! Nu de alta, dar prostia pe metru patrat a depasit orice record in ultimul timp in Romania… Reclamele de mai jos sunt al dracu’ de reale!

“Te uiti si castigi!” Iata o reclama tv pentru milioane de “bizoni”, dornici sa-si investeasca timpul in… pierdere de vreme! Ati vazut aceasta reclama ruland la nesfarsit pana pulimea a “pus botul” si a adormit in fata televizorului. Obosita, dar cu matul plin de pufarine. Pana la urma, castiga cine are noroc, fiindca banii nu sunt pentru tot poporul. In schimb, ratingul a adus postul de televiziune respectiv pe primul loc in tara noastra si datorita acestei manipulari bine gandite. Asa s-a marit considerabil numarul celor care au ramas cu gura cascata in asteptarea… castigului.

“Inscrie-te la succes!” Asa spunea vocea fierbinte a unei domnisoare apetisante, care facea reclama anul trecut la o facultate privata. Pe langa faptul ca aproape oricarui barbat care mai are erectie i-ar fi placut sa o aiba colega de an, daca nu de banca, “pupaza” respectiva voia sa demonstreze ceva si chiar a reusit! Ma si gandeam cum ar fi fost sa apara in locul pitipoancei in reclama rectorul octogenar in prime-time si sa vorbeasca din “cripta” cu o voce sfarsita despre inscrierile pe locuri limitate, dar pe bani multi. Uite-asa, universitatea respectiva, desi hulita, a sponsorizat la greu spectrul politic si a reusit sa stoarca zeci de milioane de euro din pusculitele parintilor care au vrut cu orice chip sa le ofere odraslelor un viitor “luminos”, direct in… somaj! La cate mii de imbecili cu diplome ies anual de pe bancile facultatilor, ce mai conteaza o reclama tentanta?!…Vorba cuiva: “Un fleac, i-am ciuruit!”

“Efect garantat in 30 de minute!”… Mai sa fie, zise nefericitul care mai vrea si el o data! Poti sa rezisti presiunii psihice de a nu crede ca se poate? E greu de crezut! Macar sa moara si nefericitul… fericit! Daca stomacul i s-a lipit de sina spinarii, o ultima partida de sex pe criza asta i-ar prinde bine amaratului! Doame ajuta! In caz ca efectul se lasa asteptat este evident ca instructiunile din prospect nu au fost urmate pas cu pas si reactia dorita se lasa cu… mai incearca o data! Pana la victoria finala…

“Prima Casă 4 ar putea fi ultima ediţie a programului”. Acest titlu incendiar a produs chiar panica printre cautatorii de oportunitati in domeniu, atrasi de o “pomana” guvernamentala. Parca ar fi ultima “sansa” imobiliara pentru doritorii de chilipiruri de a se “capatui” cu o rata lunara de platit in urmatorii 20-30 de anisori, care va creste an de an, odata cu Euribor. M-am gandit la tinerii care vor sa investeasca in ceasul al doisprezecela prin programul “Prima Casa 4″ – numar cu ghinion pentru unii! Saracii, cum or sa inghita ei mielul spintecat in mod traditional pe o uluca de gard, ingrijorati  ca pot rata aceasta ultima “binecuvantare” imobiliara! Si daca chiar nu mai apuca dupa Paste, daca vor fi sanatosi, vor avea surpriza ca de Pastele urmator sa ia acelasi gen de apartament la maxim trei sferturi din pretul actual, la un etaj mai bun, intr-un bloc mai bun, intr-o zona mai centrala si la o dobanda mai buna!

“Apartamente cu padure inclusa!” Iata o reclama la care si Euroest, in calitate de promotor al dezvoltatorului, a muscat momeala! E vorba de proiectul imobiliar “Green Vista”, dezvoltat de niste evrei seriosi in anii de boom imobiliar. Reclama venea direct din Tara Sfanta, branduita de o firma “verificata”. Asta nu scuza vigilenta companiei mele, dar in vremurile alea puteai sa promovezi si apartamente stil marijuana ca gaseai “adepti” dornici sa faca rezervari. Intre timp, pentru ca apartamentele nu aveau padurea inclusa in… casa, ci doar se vedea in departare pe fereastra, Euroest a primit amenda de la ANPC (pe care a si platit-o). Ulterior, firma respectiva a cerut insolventa! Nu de alta, dar pana la o noua rebranduire a dezvoltarilor imobiliare nefinalizate / nevandute, s-a inventat acesta lege pentru a proteja interesele celor care au lucrat fara prezervativ cu consumatorii.

Iata ca viata merge inainte si asa! Am iesit oficial din recesiune, chiar daca criza le iese pe nas multora, in continuare! Manipularea politica continua zi de zi si poporul se pregateste de un nou festin electoral!

De Sfintele sarbatori de Paste va doresc liniste sufleteasca! Oricum, niciun miel din lume nu se bucura ca moare de tanar, nici macar daca e sacrificat pentru o sarbatoare crestina!

In istorie, s-a descoperit ca oameni de afaceri evrei au vandut arme arabilor. Arabii le-au folosit impotriva lor. Pe vremea razboiului dintre URSS si Afganistan, americanii au vandut arme afganilor, inclusiv prin intermediul lui Osama bin Laden. Acum, talibanii omoara americani pe oriunde ii prind si Osama este cel mai cautat terorist de pe planeta! Roata vietii se invarteste, nu?

In Romania, sistemul bancar reprezinta pentru bancherii straini paradisul pe pamant. Exista o dictatura bancara care ofera “oportunitati” populatiei bastinase prin credite de cateva ori mai scumpe decat in tarile lor. Ultima forma de manifestare a suprematiei in domeniu a fost anihiliarea/desfiintarea OUG 50/2010. Statul Roman si BNR garanteaza credite de miliarde de euro pe spatele poporului! In urmatorii cativa zeci de ani, debitorii vor munci aproape exclusiv pentru bancile straine, ca sa ramburseze banii imprumutati si dobanzile aferente. In acest fel, creditorii – bancile – se bucura de un tratament special, care le garanteaza un profit sigur, cu risc aproape zero.

Cine e in razboi cu cine? BNR cu bancile? Doamne fereste!… Bancile straine cu Statul? Exclus! Ia inchipuiti-va cateva secunde ca Statul ar fi dat credite romanilor prin bancile la care detine controlul ca actionar – CEC si Exim Bank, la o dobanda de Euribor + 2.5%, maximum 3 %? Ce credeti ca faceau bancile straine, in acest caz? Imi permit sa raspund tot eu! Ori trageau obloanele si plecau din Romania, ori ofereau dobanzi similare ca sa mai existe pe piata! Asa, printr-un efort minim, cu forta de munca autohtona, ieftina, bancile straine au impus regulile jocului in sistemul bancar, cu ajutorul neprecupetit al BNR-ului si al catorva politicieni de serviciu, din diverse partide aflate temporar la putere, prin rotatie.

Faptul ca, de 20 de ani avem acelasi Guvernator este elocvent. Nicaieri in lumea asta, un conducator de sistem bancar nu a rezistat atat! Mai longeviv in functie a fost doar Ceausescu! Cel mai interesant lucru mi se pare ca, in sondajele de opinie, atat BNR cat si tovarasul Mugurel Constantin Isarescu, se bucura de un procent ridicat de incredere, de invidiat chiar si de politicienii romani! Este un fenomen care merita studiat in detaliu. Evident, “specialistii” in macroeconomie vor spune ca un editorial ca acesta e o aberatie. Eu i-as intreba pe colectionarii de diplome si doctorate: cum au combatut ei efectele crizei in Romania si cum de nu reusesc sa gaseasca solutii de iesire din ea? Sa fie de vina masoneria, interesele personale, de grup, de partid sau cele internationale?

Toti cei care au luat credite au avut un motiv? Sa iei credit nu e intotdeauna o placere. Poate fi o necesitate, o forma de slabiciune pentru o dorinta de nestavilit sau o perceptie de oportunitate. Cand te vezi cu bunul achizitionat, bucuria este enorma. Cand incepi sa realizezi ca ai devenit sclavul bancii care ti-a oferit credit pentru urmatorii 20-30 de ani, incepi sa gandesti altfel. Daca observi ca, acelasi produs scade in valoare pe zi ce trece, deja perceptia asupra achizitiei devine negativa. Dupa ce te informezi mai mult afli ca, in alte tari, un credit similar are costuri de cateva ori mai mici. Asa ajungi sa te intrebi de ce in Romania nu se poate acelasi lucru? Cand apar probleme de rambursare a creditului, toata bucuria anterioara se transforma intr-un cosmar. De aici poate sa inceapa o revolta impotriva acestei dictaturi!

Criza bancara ar putea sa apara oricand in Romania. Ea nu va fi una obisnuita, ci una suprapusa. Daca favorurile BNR-ului si ale Statului pentru bancile straine nu vor mai putea fi sustinute de popor, de “talpa” tarii, de cei care nu mai pot rambursa dobanzile sfidatoare, bancile straine isi pot arata “coltii” si victimele vor arunca cu pietre in “binefacatori”. Sclavia financiar-bancara este cea mai eficienta forma de subjugare a unui popor! Cei care reglementeaza astazi sistemul bancar erau in aceleasi functii si in momentul falimentului Bancorex sau Bancoop.

In prezent, bancile straine iubesc BNR-ul, iar Guvernatorul e ingerul lor pazitor, aducator de profituri nesperate si nevisate! Asa erau si americanii cu afganii. Bancile straine folosesc Statul Roman pentru a-si atinge interesul. Asa procedau si americanii cu Osama bin Laden. Ungaria a dat tonul declansarii razboiului impotriva bancilor straine, dupa o pace artificiala, schimband radical strategia in relatia cu acestea.

Este o dovada clara ca nu poate exista o simbioza intre “calau” si “victima”!

Pentru toti cei care nu au apucat inca sa beneficieze de programele “Prima Casa” le ofer o tema de reflectie suplimetara, care mi se pare relevanta si actuala.

O femeie din New York a scris pe un site finaciar cerand sfaturi despre cum sa gaseasca un sot bogat: deja acest fapt singur e distractiv, dar partea cea mai tare e ceea ce i-a raspuns un tip.

*Ea*

Sunt o fata frumoasa (mai mult, foarte frumoasa) de 28 ani. Sunt inteligenta si am multa clasa. As vrea sa ma casatoresc cu cineva care castiga minim jumate de milion de dolari pe an. Exista pe site-ul asta vreun barbat care sa castige atat? Sau sotii ale unor milionari care pot sa-mi dea sfaturi pe aceasta tema? Am avut deja relatii cu barbati care castigau 200 sau 250 mii $, dar acest lucru nu-mi permite sa locuiesc in Central Park West. Cunosc o doamna care face yoga cu mine, care s-a casatorit cu un bancher bogat si traieste la Tribeca, nu e atat de frumoasa ca mine si nici macar atat de inteligenta. Asa ca ma intreb, ce am facut ca sa merit acest lucru si de ce eu nu reusesc? Cum pot sa ajung la nivelul ei?

*El*

Am citit e-mailul dvs cu mult interes, m-am gandit profund la cazul dvs si am elaborat un prospect al situatiei dvs. Va asigur ca nu va fac sa pierdeti timpul, deoarece castig 500 mii $ pe an. Clarificat acest lucru, consider faptele in urmatorul mod: ceea ce dvs oferiti, vazut din perspectiva unui barbat ca acela pe care-l cautati, e pur si simplu o afacere foarte proasta, din urmatoarele motive:

Lasand la o parte blablabla, ceea ce dvs oferiti e o negociere foarte simpla. Dvs oferiti frumusetea  fizica, iar eu ofer banii mei. Este o propunere foarte clara, dar exista o mica problema. In mod sigur frumusetea dvs se va diminua putin cate putin si intr-o zi va disparea, in timp ce este foarte probabil sa creasca progresiv contul meu in banca. Asadar, in termeni economici, dvs sunteti un activ care sufera o depreciere in timp, iar eu sunt un activ care produce profit, chiar si din dobanzi. Dvs nu numai ca suferiti o depreciere, aceasta e progresiva si creste in fiecare an! Va explic mai bine: azi dvs aveti 28 de ani, sunteti frumoasa si veti continua sa fiti pt urmatorii 5/10 ani, dar din ce in ce mai putin. Si intr-o zi, cand veti observa o poza a dvs de azi, va veti da seama ca ati devenit o pruna uscata. Acest lucru inseamna, in termeni de piata, ca azi sunteti bine cotata, in epoca ideala sa fiti vanduta, nu cumparata. Utilizand un limbaj “wall street” cine va poseda azi trebuie sa va puna in “trading position” -  pozitie de comert si nu “buy and hold” – cumpara si tine, cum se pare ca sugerati.

Asadar, in termeni comerciali, casatoria “buy and hold” cu dvs nu e o afacere buna pe termen mediu/lung. In schimb, inchirierea pe o anumita perioada poate fi chiar si din punct de vedere social o afacere inteleapta si am putea s-o luam in calcul. Am putea sa avem o relatie pt o anumita perioada… Hmmm…

Daca ma gandesc bine si ca sa ma asigur de cat sunteti de inteligenta, cu clasa si frumoasa, eu, potential “client care inchiriaza” asa o “masina” cer ceea ce este corect: sa facem un test drive. Va rog sa stabiliti data si ora.

Pentru cei mai destepti cititori de pe blogul meu, pun urmatoarea intrebare: in contextul de mai sus, unde este rolul statului (BNR) si al bancilor?

Din ce in ce mai multi romani isi aduc aminte cu nostalgie de “anii de glorie” ai comunismului. Este un adevar trist. Dupa 20 de ani de democratie romaneasca, fiecare a inteles ce a vrut si a actionat cum a putut. Tovarasii au devenit domni, securistii grei s-au privatizat sau au privatizat Romania. Profesorii din universitatile comuniste au devenit experti in capitalism, iar tara a fost invadata de inovatiile strainatatii.

Imobilele comuniste domina peisajul. Majoritatea s-au degradat, unele sunt deja in paragina, altele au ramas incremenite la stadiu de proiect, multe au fost doar vopsite ca sa dea bine pentru votanti. Cele mai indraznete dezvoltari noi au prins contur cu greu, tinand cont doar de interesele de moment sau financiare, de cerere sau oferta. Clasa imobiliara, jucatori sau spectatori, a ajuns precum clasa politica romaneasca: “o apa si un pamant”! Increderea in acest domeniu a scazut considerabil pentru ca cei implicati au fost afectati de evenimentele economice globale din ultimii ani.

Privit de sus, Bucurestiul a ramas un oras cenusiu. Razlet, poti sa zaresti o oaza de normalitate urbana. Daca te apropii mai mult, conceptele arhitecturale se impart intre orient si occident, majoritatea cu tenta… balcanica, neglijenta. Ca simplu privitor, roman sau strain, poti sa te intrebi: in ce consta pregatirea urbanistilor sau a arhitectilor care au creionat ultimile realizari din infrastructura orasului? Din “Micul Paris”, ne-am transformat in marele bazar al investitorilor imobiliari. Toate tehnicile de “negociere”, manipulare, santaj sau influenta nefasta, interese marunte sau capitale, au stat la baza imobiliarelor unui oras, devenit capitala a unei tari europene.

Cu mai mult sau mai putin talent, piata imobiliara se incearca a fi resuscitata de cei care cred in continuare in sloganul comunist, revenit puternic in actualitate. Cativa antreprenori si banii companiilor straine care au investit in acest domeniu nu au reusit in 20 de ani sa schimbe fata Bucurestiului. Petele de culoare sunt prea rare ca sa putem afirma ca traim intr-un oras civilizat. Cu toate aceste neajunsuri, ne mandrim cu ce avem…Pentru ca, fara doar si poate, avem o criza economica, dar nu tinem cont de efectele ei. Avem nenumarate banci de la care nu poti sa accesezi un credit rezonabil, pentru ca acestea au sponsori generosi: BNR, MFP si Statul roman, care le garanteaza profiturile spectaculoase. Bani in banci exista, dar nu exista incredere in noi investitii. Avem antreprenori, dar din ce in ce mai putini! Cine isi mai risca banii cand are o dobanda grasa din depozite, stand acasa?

Istoria ne arata ca, marile privatizari au fost facute cu dedicatie, multe legi imobiliare au fost ghidate de interese directe. Cine a beneficiat de ele se stie! Wikileaks e un exemplu concludent, chiar daca dezvaluirile apar dupa ani de zile. Undeva, in arhive bine pastrate in Romania, exista dosare imobiliare complete si pregatite sa fie date publicului, doar la “cerere”! Comunismul e printre noi, iar piata imobiliara este una dintre redutele acestuia. Profitul generat de activele intrate in posesia fostilor nomenclaturisti constituie o “mana ceresca” pentru orice partid politic. Cum sa condamni comunismul cand poti sa traiesti din roadele lui, in capitalism?!…

Asa am ajuns unde suntem! Domeniul imobiliar este sufocat de aberatiile sistemului bancar, de greselile sau lacomia bancherilor. Dupa 50 de ani de comunism, dorinta romanilor de a profita de oportunitatile imobiliare create dupa Revolutie nu a fost un moft, ci o necesitate sau un fenomen de “turma”! Caderea comunismului nu a scos la iveala doar lucruri pozitive. In capitalism, falimentul nu este o optiune! Din tot ce se intampla in jurul nostru trebuie sa tragem o concluzie clara. Viata continua, cu bune si cu rele! Tot ce apartine trecutului nu poate fi schimbat. Asa ca, “tot inainte, tovarasi”!

Celor care vor sa inteleaga mai bine fenomenul le recomand o tema de gandire:

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga. Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA! Profesorul le-a spus, “OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.”

Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8. Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura. Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o “pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.

Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.

Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .

Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes. Nu putea fi o explicatie mai simpla.

Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul: “Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.

Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.

Nu poti multiplica bogatia divizand-o.”

Daca v-a placut aceasta lectie, multiplicati-o cunoscutilor!…

Cand a vrut sa mai resusciteze putin imobiliarele, Statul a oferit doar “pilule” pentru “enoriasii” din piata, care se roaga sa continue programul “Prima Casa”.

E fascinant fenomenul, daca intri adanc in meandrele lui. Desi absolut toate apartamentele cumparate anterior – de la aparitia primul program – au scazut constant in valoare, populimea vrea mai mult. Mai multa viagra imobiliara! Unii isi fac deja probleme ca nu se vor mai aloca bani in acest scop!

Practic, statul ii forteaza pe majoritatea celor interesati in achizitia primei case sa cumpere toate vechiturile imobiliare… Constienti sau inconstienti de trendul proprietatilor la care au acces prin acest program social, romanii prefera sa achizitioneze apartamente vechi, in imobile expirate, decat sa ramana in afara programului… As compara aceasta situatie cu plata impozitelor pe proprietati. In fiecare an, cel putin in primele trei luni, exista cozi interminabile ale contribuabililor, dornici sa dea bani la stat! Cred ca numai la noi e posibil asa ceva!

Orice beneficiar a pierdut permanent din valoarea locuintei, intre 10 si 30 %, in functie de perioada in care a facut achizitia imobiliara. Peste 80 % din apartamentele astfel achizitionate au fost pe segmentul imobilelor vechi sau foarte vechi, de peste 30-40 de ani. Exista nenumarate voci de arhitecti, evaluatori autorizati, experti bancari si imobiliari, oameni de afaceri cu renume in anumite domenii, care considera ca toate imobilele vechi vor cunoaste in continuare o degradare accentuata a valorii de piata. Cu toate acestea, “enoriasii” din imobiliare vor viagra in continuare!

Hai sa ne imaginam ceva ce vedem aproape zilnic in ultimul timp la televizor, in Japonia. Un mic cutremur in tara noastra se poate produce oricand. Nu trebuie sa fie prea mare – Doamne fereste! – ca sa iti imaginezi la ce preturi ar putea ajunge mai toate casele dobandite prin acest fenomen imobiliar. Nu trebuie multe crapaturi pe scara blocului sau fisuri in structura de rezistenta ca sa-ti dai seama ce-ai cumparat si cat mai valoreaza! Fericitii “enoriasi” care citesc acest articol, cu siguranta ma vor injura la greu. In timp, insa, imi vor da dreptate!

Hai sa mergem putin mai departe… Cine beneficiaza de “erectia” programului? Ati ghicit: bancile! Absolut toate bancile! Stai, o “freci” si castigi! Asta e deviza lor, sub viagra revolutionara oferita cu generozitate de guvern. Risc zero, castig sigur! Ca la noi, la nimenea!.. Mai stai putin, iar o “freci”, iar castigi. Tot ce se numeste erectie bancara are trei componente: Statul roman, Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala Romaniei! Toti, impreuna sau separat, ridica profitul bancilor, pe banii contribuabililor! Nici nu se poate altfel pentru ca politica antiromaneasca nu se face de straini, ci de conducatorii romani.

Din tot ce ar fi trebuit sa insemne revolutia imobiliara astazi, s-a cam ales praful. Investitorii cauta oportunitati si nu gasesc, statul sponsorizeaza “scursurile” imobiliare comuniste, banii zac pe dobanzi colosale in banci – comparativ cu tarile dezvoltate, antreprenorii isi ling ranile – fiind secatuiti de lichiditatii, reevaluarile activelor bancare sunt facute la misto, “gunoiul” creditelor neperformante este ascuns in continuare, infrastructura se lasa asteptata sau costa exorbitant, calitatea umana din constructii a ramas aceeasi, legile din acest domeniu nu au avansat deloc, tepele imobiliare date de unii dezvoltatori in ansamblurile intrate in faliment sunt la ordinea zilei, blocajul economic a anihilat orice initiativa serioasa si toate la un loc au generat nevoia unui nou inceput, care se lasa asteptat.

Potenta imobiliara nu se mentine cu viagra! Imobiliarele adevarate nu sunt pentru oricine. Ori ai, ori n-ai!… Vorba aia: nu se mai scoala ea, dar ce frumos atarna!

Cine este cu picioarele pe pamant va intelege ceva din acest editorial!

Ne ofera hrana cea de toate zilele. Ne bucura privirea cu privelisti de vis. Ne suporta cu bune si rele. Ne impodobeste existenta cu materiile prime care ne fac fericiti. Ne infricoseaza cand se cutremura. Ne ofera tot ce reprezinta viata si ne primeste cu “bratele deschise” dupa ce trecem in nefiinta. Pe toti.

Oamenii chinuie pamantul. Incearca sa-l schimbe ca sa obtina profit. Interesele si influenta omului il transforma permanent. De-a lungul vremurilor oamenii s-au omorat pentru o “palma” de teren. Razboaiele au inceput si s-au terminat prin redefinirea unor teritorii sau impartirea de bogatii pe care tot pamantul le-a oferit. Cu unii a fost mai generosi, cu altii mai putin.

Romania e blestemata! Nu am niciun dubiu. Sa ai o tara atat de bogata, cu un pamant roditor, cu peisaje de vis, cu resurse infinite si variate nu e o intamplare. E mana lui Dumnezeu. De unde vine blestemul? Culmea, din pamant! Milioane de hectare din tara noastra stau nemuncite de ani de zile. Acele proprietati au apartinatori. Si totusi, sunt date uitarii. De la scoala primara toti copiii citesc versurile lui Arghezi, care scria la vremea lui: ”unde sapa sapa locul sare din pamant norocul“. Asa era atunci… Astazi, cine mai da cu sapa? Poate dau batranii de la tara, caci tinerii au plecat la oras. Norocul tine cu oamenii muncitori si puternici si-atata timp cat pamantul ramane nelucrat – norocul ramane in pamant. Degeaba ai pamant daca nu-l muncesti! In ultimul timp, s-a pus problema impozitarii terenurilor nelucrate. Chestia asta trebuia facuta de mult, astfel incat putorile patriei sa simta ca nu-l merita sau ce inseamna sa fii norocos si sa-ti bati joc!

In afara de catva antreprenori romani care au simtit gustul profitului din agricultura si au arendat/cumparat/concesionat suprafete impresionante, terenurile patriei sunt vanate de marii investitori straini. In ultimii ani, firmele straine au achizitionat terenuri agricole si paduri in valoare de miliarde de euro, reprezentand peste 5% din suprafata totala a Romaniei si procentul creste permanent. In principiu, preturile in Romania sunt de cel putin 8 ori mai mici decat in tarile europene dezvoltate. Calitatea solului de la noi este net superioara. Dupa ce vor achizitiona masiv terenuri, strainii le vor lucra tot cu romanii. Care romani? Aia care au vandut pe nimic ca sa-si cumpere masini aduse tot de afara. Roadele pamantului vor fi vandute tot romanilor, evident la un pret mai mare decat in tarile lor. De ce? Pentru ca, in curand, nu vor avea alte variante. Faramitarea proprietatiilor a fost dupa mine cea mai mare greseala facuta dupa Revolutia din 1989. Lipsa unei agriculturi competitive poate duce oricand la o dependenta totala de hrana adusa din strainatate sau produsa la noi de companiile straine.

Cei care au muncit sa detina o bucata de pamant au simtit valoarea si puterea lui. Pamantul aduce bucurie sau suferinta, profit sau faliment. Fie ca vorbim de agricultura sau imobiliare, situatia este aceeasi. Fiecare teren este unic in felul lui si are o soarta. Conteaza daca primeste destinatia corecta sau este batjocorit. E simplu. Tocmai de aceea, atunci cand banca acorda un credit pentru o constructie sau pentru productie, terenul este primul bun ipotecat automat. Pentru ca este cel mai important!

Majoritatea statelor lumii iau impozite direct sau indirect pe terenuri. La nivel mondial, cele mai mari taxe se colecteaza din ceea ce se extrage, se produce sau se construieste pe pamant. Cine nu s-a gandit inca la puterea pamantului mai are timp sa o faca.

M-am nascut si o sa mor Roman! Am inceput o relatie cu tara mea, ca orice poveste de dragoste… La inceput m-am indragostit de orasul in care am crescut. Mi se parea fascinant sa descopar locuri minunate, intr-o mica localitate din provincie. Priveam avioanele pe cer si mi-am jurat ca o sa fac tot ce tine de mine sa vad lumea. Nu mai vazusem alte locuri si tot ce exista in jurul meu reprezenta universul pe Pamant.

Cand am plecat la facultate am inceput sa vad viata altfel. Imi doream mai mult si asa au aparut alte provocari. Prima iubire s-a stins incet-incet. “Ochii care nu se vad se uita” si aproape c-am uitat complet de dragostea copilariei. Prins in forfota Capitalei mi-am dat seama ca am o singura sansa: sa lupt si sa incerc sa am o viata cat mai frumoasa. M-am indragostit din nou, de data asta de Bucuresti. Student fiind, am inteles ca aici e locul meu si nicio clipa nu m-am regasit mai profund in alta parte.

Am avut apoi norocul sa calatoresc enorm, pasind si vazand locurile pe care le visam din adolescenta. Pentru multe alte tari am avut o admiratie deosebita. Au fost si momente de cumpana, cand m-am pierdut printre straini, ademenit de mirajul civilizatiei si al bogatiei, dar am revenit mereu la dragostea mea, Romania. I-am invidiat pe altii pentru ca au o relatie mai frumoasa cu tara lor decat o am eu cu a mea. Am inghitit in sec cand am simtit pe propria piele frustrarea de a nu fi respectat in propria tara. Am urat Romania mai mult decat am iubit-o atunci cand m-am simtit inselat de conducatorii ei. Ca multi altii, aveam doar vina de a fi roman.

Viata a mers inainte si relatia cu tara mea a evoluat. Nu e o relatie perfecta, dar multi romani nu au nicio legatura cu tara lor. Am vazut cum Romania este umilita de diversi indivizi dubiosi, care se lauda cu perversitatile la care o supun. Credinta in sansa mea de a ma realiza in Romania m-a facut sa nu abandonez. Oamenii puternici nu renunta la crezul vietii lor. Am continuat sa tin la tara mea la fel ca inainte. Am iertat-o de fiecare data. Am ascuns “rusinea” de a fi roman, atunci cand am vazut ca strainii se uita la tara mea ca la o curva. Chiar daca nu ne place sa recunoastem, cu totii suntem complici la tot ce i se intampla rau tarii noastre, atata timp cat traim alaturi de ea.

Am momente cand ma intreb de ce nu renunt la Romania? As putea oricand sa descopar dragostea altei natiuni, mai tentanta sau mai relaxanta. Poate, mi-as permite “luxul” sa-mi insel tara, sa o las singura cu perversii astia. In definitiv, unul ca mine, in plus sau in minus, nu conteaza! Dar, am zis nu! Ca mine sunt multi si tara noastra, a celor care sunt mandri ca sunt romani, merita mai mult. Zbuciumul natiunii mele, mai ales dupa 1989, m-a provocat mereu sa merg mai departe aici! Putini recunosc  sau au capacitatea sa inteleaga ca in Romania au realizat lucruri care in alte tari pot fi facute in cateva generatii.

Tara noastra mi-a oferit privilegiul sa cresc alaturi de ea, sa simt trairile ei. Politicianul care a spus ca exista doua Romanii e un dobitoc, ca majoritatea celor care mananca rahat ca sa castige voturi. Exista o singura Romanie si aceea nu e tara pe care o merita ei. E a celor care cred in ea. A romanilor adevarati pe care i-am intalnit in aceasta tara. E un loc minunat lasat de Dumnezeu pe pamant, unde ne castigam painea si supravietuim dupa puterile noastre. E leaganul existentei copiilor nostri, al pasiunii de a trai romaneste – cu bune si cu rele -, al iubirii pentru parinti, al lucrurilor care ne macina sau ne fac fericiti. Cand o sa-mi fie dat, o sa mor Roman si probabil voi regreta ca nu m-am bucurat cat trebuia pentru fiecare clipa de fericire.

Lumea e un sat mic in care ne petrecem viata printre bucurii si deziluzii. Meritam sa traim frumos in propria tara doar daca ne incredem in sentimentele noastre si ne urmam instinctul. Numai asa putem sa trecem peste tot ce i se intampla rau Romaniei.

Cei care s-au plictisit de Romania au libertatea de a alege altceva.

Viata nu e un cerc perfect! De cand ne nastem ne invartim odata cu Pamantul. Nu avem de ales. Asteptam un nou rasarit de soare, intotdeauna de la est. Depindem de noapte si de zi. Ne rostogolim existenta cautand binele si fericirea. Uneori ne iese, alteori nu. Muncim aproape zilnic uitand deseori de esenta existentei noastre. Pacea si echilibrul interior nu mai reprezinta repere cotidiene.

Am studiat multi oameni prin natura meseriei. M-am intrebat adesea care e rostul lor si unde este limita umana? Am vazut bucurii si suferinte, putinta si neputinta, posibil si imposibil. De unde vine forta oamenilor de a merge mai departe? De ce cred ei in ziua de maine, fara sa stie ce-i asteapta? De ce spera, fara sa aiba nicio certitudine? De ce iubesc, fara sa stie daca vor fi iubiti? De ce uita cand ar trebui sa nu o faca? De ce nu iarta cand ar fi cel mai simplu lucru pe care l-ar putea realiza imediat? De ce cred in Dumnezeu, fara sa-l fi vazut nimeni vreodata? De ce se sperie de criza, cand ar trebui s-o accepte?

Oamenii se vaita ca impozitele sunt mari. Pamantul se invarteste si noi nici macar nu platim impozit pentru acest privilegiu. Suntem niste “blatisti” in cercul vietii. Din pacate, uitam sa ne bucuram de darul cu care am fost inzestrati de natura. Viata, in esenta ei, este un privilegiu. Uitam sa o pretuim si uneori ne batem joc de ea, fara sa vrem. Cautam scuze si ne mintim ca nu intelegem realitatea. Ne pierdem in detalii sau compromisuri ieftine uitand de minunile care ne inconjoara. Alergam dupa bani ca disperatii fara sa recunoastem ca se poate trai frumos si altfel. Ne amanetam sufletul in fata necunoscutului, fara sa stim ce ne rezerva viitorul. Un viitor care depinde de multe ori de vointa noastra.

De-a lungul vietii orice om isi scrie propria istorie. De multe ori, aceasta e cunoscuta numai de el. Trairile si framantarile personale se regasesc doar in inima lui. Poate, nu vor fi niciodata cunoscute de altcineva. Cautam fericirea peste tot. Incercam sa oprim timpul cand ne e bine si sa ne obisnuim cu ideea ca viata nu e intotdeauna raiul pe Pamant. Intre timp, mergem mai departe, fiecare in treaba lui. Unica bogatie care nu ne paraseste niciodata ramane sufletul. Lucram pentru acest brand personal de cand ne nastem si pana murim. Fiecare om, prin ceea ce face zi de zi, isi construieste propria marca, propria identitate.

Sufletul este singura avere care nu costa bani, desi este inestimabil. Este ceea ce reprezinti pentru tine, este propriul respect pentru viata si pentru cei din jur, este ceea ce vad altii prin faptele tale. Daca nu ai suflet nu poti avea niciodata un brand personal. In afaceri, lucrurile stau de multe ori invers: poti sa ai brand fara sa ai suflet. Acest lucru face parte din principiile nescrise ale multor companii.

Toate studiile privind brandurile umane au cladit mituri. Exista ingeri care si-au daruit sufletul pentru binele omenirii, al unei tari sau pentru bunastarea altora. Legendele acestora au facut inconjurul lumii. Frumusetea fiintei lor a venit din suflet. Si-au creat un brand prin puterea nelimitata de a darui sau de a se darui pentru o cauza, un destin, o iubire. In business, se lucreaza pentru profit si, uneori, sufletul este ultimul lucru care conteaza.

Oare cate branduri personale exista in Romania? Cate din personajele care s-au perindat la conducerea tarii au suflet? Valoarea fiecarui roman formeaza brandul de tara. Oglinda sufletului romanesc se reflecta in imaginea de ansamblu. Personal, cred ca sufletul tarii noastre a fost vandut. Demnitatea si mandria acestui popor au fost cumparate la pachet de branduri straine! Am ramas fara brand ca tara si fara suflet ca neam. Pentru ca Romania a devenit afacerea altora. Fara suflet.

Tuturor cititorilor mei le doresc o primavara dupa frumusetea sufletului.