Normal ca românii datornici statului iubesc tara noastra. Afara ar fi muritori de foame sau, cel mult, neica-nimeni. Normal ca sunt mandri evazionistii romani. Afara ar fi executaţi silit rapid, nu ar fi pasuiti ani de zile sau iertati. Normal ca se vaită autoritatile care conduc tara ca „n-au”, dar nici nu vor sa schimbe nimic, mai ales din cauze politice.

Ne place al naibii de mult să fim minţiti frumos. Periodic şi la cererea publicului. Mediul privat are circ permanent si plateste pentru asta, prin darile oferite statului, la timp si corect. Circuitul minciunilor se bazează pe legile în vigoare, care sunt atât de permisive incat aşteptăm minuni repetând aceleaşi greşeli, bazându-ne pe aceleaşi năravuri şi tradiţii păguboase ale statului.

De aici apar taxele, impozitele şi accizele mărite, birocraţia şi pierderile nesancţionate, produse de funcţionarii statului in favoarea hotilor si smecherilor. Legile actuale permit demnitarilor statului sa fie iresponsabili in fata … legilor. Toate acestea, fără excepţie, în defavoarea antreprenorilor romani. De aici şi mersul economiei cu viteza melcului.

Ani la rând toate aceste probleme majore ale ţării au fost cunoscute. Şi acum sunt (re)cunoscute, dar atunci când investitorii autohtoni încearcă să prezinte neajunsurile sistemului public in relatia cu antreprenorii romani, cine credeţi ca sar ca arşi şi striga “huo”? Recitiţi titlul…

Statul nu-şi asuma lipsa de eficienţă, politicienii se schimbă sau nu se implica in schimbari. Funcţionarii de rang inalt se blindeaza cu contracte de muncă “beton”. Daca statul vrea, baga in faliment orice firma cu acţionariat romanesc care are de recuperat bani din contracte cu…statul. Nu am avut si nu am contracte cu statul, de aceea imi permit sa scriu.

Multi antreprenori romani au ajuns in “legitima apărare”. Fac orice artificii fiscale la limita legii ca sa supravieţuiască. Uneori, chiar daca  greşesc involuntar, sunt pedepsiţi sau umiliţi de autorităţi, care nu-i iarta.

In schimb, politicienii nu uită niciodată investitorii si cetatenii corecti, mai ales atunci cand au nevoie de bani la buget, apeland la masuri coercitive, ca să mai “stoarcă” din puţinul profit al firmelor care rezista in economia de piata mioritica. In acest fel “donatiile” catre stat curg in continuare, chiar daca acesta nu le ofera conditii mai bune in afaceri sau de trai.

Nimic nu este lasat la intamplare in circuitul minciunilor. Fiecare promisiune electorala este urmata de nepasare, incertitudine, tepe si represalii indreptate impotriva mediului privat. Din cand in cand merita sa ne punem intrebarea din ce traiesc politicienii romani. Asa putem afla raspunsul, constatand ca minciunile traiesc bine si sunt sustinute de grupuri de interese puternice, uneori paralele economiei de piata libere.

In opinia mea, vorbind cu multi investitori locali, asa arata economia romaneasca acum. Ne învârtim în cerc ca nişte cobai, când cei rău-platnici şi ineficienţi sunt iertaţi sau găsesc portiţe şi-şi văd de treabă bine merci. Cei corecti si buni-platnici sunt obligati sa acopere gaurile statului, muncind mai mult pentru binele tuturor.

Statul roman ar fi “mort” fara investitorii romani si straini. Dupa parerea mea, acum e doar pe perfuzii si inca nu face diferenta intre cine il tine in viata si cine i-a facut rau.