Ambasadele, ultimele redute ale comunismului

5 noiembrie 2014 3 minute
Distribuie

Nu e niciun secret ca, in orice ambasada a oricarui stat, angajatii sunt alesi pe spranceana. Au functii, grade si roluri impuse de la centru. Exact ca in armata. Asculta si executa ordinele primite. Altfel, dispar!

Nimic nu este intamplator intr-o ambasada. Incepand la portar pana la ambasador, totul este monitorizat. Practic, o ambasada este o insula pe teritoriul altui stat, care reprezinta interesele tarii care are steagul arborat acolo. Din punctul meu de vedere, ceea ce s-a intamplat la primul tur de scrutin este o actiune premeditata, bine gandita si foarte bine executata. De ce?

Pe langa diplomatii de carieira, multi securisti de odinioara si-au gasit locuri caldute in ambasadele Romaniei. Oamenii „de bine” sunt destui cat sa nu faca nimic. Sunt mult mai bine remunerati fata de pregatirea pe care o au si, cu atat mai mult, fata de ceea ce fac efectiv acolo. Nu mai vorbesc de multiplele avantaje pe care le au prin natura meseriei.

Cum se ajunge functionar la o ambasada? Simplu, dar numai daca ai ce trebuie: pile, relatii, recomandari politice si o diploma, doua, obtinute cu „greu” de la institutii abilitate si acreditate de MAE. Limbile straine sunt ultima problema. Astazi, cred ca peste cinci milioane de romani vorbesc binisor cel putin o limba de circulatie internationala.

Ce este Ministerul Afacerilor Externe? Un minister birocratic care functioneaza la fel de “eficient”ca toate celelalte. De ce nu se numeste simplu “Ministerul de Externe”? Pai, un nume pompos da mai bine, chiar daca nu are rezultate notabile in favoarea romanilor. Cel putin un functionar zelos s-a gandit ca da bine la numerele de inmatriculare ale autoturismelor din dotare.

Ce „afaceri externe” fac cei de la acest minister? Ati auzit cumva de initiative diplomatice sau comerciale ale celor care lucreaza in afara tarii? Demersurile ambasadelor in alte tari au adus bani multi in Romania? V-ati simtit cumva vreodata mandri ca branduri romanesti au cucerit piete de desfacere in strainatate, prin aportul lucratorilor din cadrul MAE?

Afaceri poate ca fac, dar pentru ei sau pentru ai lor. Afaceri cu statul sau cu acolitii lor. Afaceri de nivelul coletelor, in baza obligatiilor cu oamenii din sistem. Altfel, este greu de inteles cum o armata de functionari, care abia vorbesc limba tarilor in care sunt trimisi la post, nu sunt capabili sa gestioneze eficient problemele curente ale romanilor aflati in pribegie. De exemplu, organizarea unui vot civilizat o data la cativa ani.

Cat priveste imaginea Romaniei in lume, nu se mai pune problema. Ambasadele tarii noastre au ramas utimele oaze ale comunismului pe teritorii straine. Daca institutiile din Romania au mai fost atinse de spectrul democratiei si capitalismului cat de cat, nefiind sub lupa jurnalistilor autohtoni, ambasadele si-au continuat nestingherite obiceiurile si traditiile mostenite din „epoca de aur”. Toti presedintii de pana acum, fara exceptie, le-au oferit mediul perfect.

Dovada clara a rolului si importantei pe care statul roman o atribuie ambasadelor a fost facuta in primul tur de scrutin al recentelor alegeri electorale. Bataia de joc, umilirea conationalilor, ineficienta si neprofesionalismul reprezentantilor Romaniei in strainatate au fost politica de stat a MAE in raport cu romanii care au avut tangenta cu aceasta institutie.

Astazi, in opinia mea, aceasta este imaginea romanilor in lume. Un popor chinuit si umilit de propriii conducatori.

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *