Averile mari se fac in generatii. In Romania, in 20 de ani, unii au facut munti de bani. Cati sunt comunisti, cati sunt fosti securisti sau activisti de partid si cati sunt capitalisti?
Aceasta dilema face trimitere in primul rand la mentalitatea si calitatile celor care au castigat sume imense, intr-un interval de timp scurt. Daca ne-am referi strict la numarul banilor produsi, definitia averii ar incepe cu o cifra. Probabil, minimum 20 – 25 de milioane de euro. Iata si o scurta analiza.
Vechii comunisti, primii antreprenori
Cei mai bogati romani nu sunt la prima tinerete. Nici nu prea aveau cum. Pentru ca, atunci, tinerii din 1989 erau cel mult studenti. Paradoxal, conjunctura creata in perioada respectiva nu a fost fructificata de cei care aveau bani multi la saltea. Majoritatea nu au stiut ce sa faca cu ei. Nu aveau relatii sau le-a fost frica sa riste ca antreprenori, intr-un mediu total necunoscut.
Norocosii vremurilor respective au aparut din sfera comertului exterior, baietii destepti din fosta securitate si activistii de partid. Ei sunt primii care au simtit ca se pot face averi rapid. Multi oameni cu functii si grade stiau cum merg lucrurile in afaceri cu statul, fiind direct implicati economic in perioada comunista. Aveau relatii sus puse, retele de oameni de incredere, unii obligati sa le dea o mana de ajutor. Chiar de mai multe ori. Exact cand si unde trebuia.
Astfel de personaje, care au profitat din plin de haosul economic post-decembrist, au automat sange de capitalisti in vene? Cati dintre oameni din Top 300 putem spune ca trec testul capitalistilor occidentali, care recunosc valoarea unui euro. Au inventat ei ceva deosebit sau doar au profitat de conjunctura sociala si economica respectiva?
Teoretic, daca faci afaceri grele cu statul roman numai antreprenor cu spirit de afaceri capitalist nu te poti numi. Practic, poti sa fii un prosper om de afaceri, fara sa-ti pese de ce spune lumea. Totusi, cand castigi milioane de euro din bani publici, obligatiile, relatiile si compromisuri exista. Si coruptia, spaga sau combinatiile politice pentru un contract bun cu statul. Unde au reusit acesti antreprenori? Exact in domeniul in care lucrau. In zona de influenta in care erau implicati inainte de 1990. Foarte putini au riscat in alte directii.
Decreteii, primii antreprenori din nimic
Nascuti intre 1966 – 1971, majoritatea din frica mamelor de a-i avorta, scapati de forcepsul dictaturii comuniste prin Revolutie, dupa 1990, zeci de mii de tineri studenti nu aveau ce pierde. La varsta lor de atunci, 19-23 de ani, visele puteau deveni realitate. O conjunctura ca aceea nu se intalneste decat o data la 100 de ani in istoria unui popor.
Cei care s-au orientat spre mici afaceri de antreprenoriat au gasit o piata virgina. Oportunitatile erau la tot pasul. Aproape in orice domeniu. Nu aveai nevoie de multi bani ca sa obtii profit mare, foarte rapid. Atunci, cu putin curaj si multa tenacitate, uneori duse la limita inconstientei, puteai sa dai mici lovituri financiare. Asa s-au nascut primi antreprenori din generatia decreteilor.
De invidie, unii iau considerat la inceput bisnitari, speculanti sau profitori. Intre timp, ei au demonstrat ca sunt mult peste acest statut. Si-au consolidat pozitia de oameni de afaceri seriosi, cu studii superioare temeinice, incepute in regimul trecut. De unde si cum ati fi vrut sa obtina niste studenti sau proaspat absolventi capital pentru afaceri? Sistemul bancar era zero atunci! Cineva trebuia sa miste lucrurile, intr-o economie centralizata. Ei, „celebrii” decretei nu erau implicati in relatiile comuniste. Aveau doar doua atuuri. Varsta si puterea de a reusi. A fost sansa lor si ei nu au ezitat sa o fructifice.
In peste 20 de ani de tranzitie economica, decreteii au crescut. Asa au aparut brandurile autohtone, primele exemple de pionierat in antreprenoriat. Unii au clacat pe parcurs. Altii s-au ridicat an de an si sunt astazi lideri in diverse domenii. Citind povestile lor si greutatile depasite, ai in fata imaginea oamenilor de succes. Aparuti de nicaieri si ajunsi departe.
Unde au reusit acesti antreprenori? Exact in domeniile care nu erau dezvoltate pe vremea lui Ceausescu: IT, telecomunicatii, medicina, imobiliare, agricultura, prestari servicii si comertul de nisa.
Lupii tineri, prima generatie de antreprenori pur-sange
Din multimea de absolventi care ies anual din diverse facultati, exista suficiente resurse umane pentru antreprenoriat. Nu vorbim nici de olimpici, nici de alte exceptii. Pentru ca nu trebuie sa fii neaparat geniu ca sa ajungi un om de succes in afaceri. Viitorul tarii se poate baza si pe ei. Pe tinerii antreprenori care cauta si analizeaza permanent oportunitati. Individual sau prin asocieri, produc idei, le transforma in proiecte, le implementeaza si le gestioneaza. Poate profitul lor nu e spectaculos, dar curajul si increderea in sansa lor sunt esentiale in viitor.
I-am intalnit in diverse ocazii. Sunt foarte bine pregatiti. Emana optimism si putere. Extrem de atenti la detalii, cu notiuni si principii economice sanatoase, degaja energie si vointa. Vointa de a reusi intr-un mediu concurential acerb. Sunt extrem de dornici sa invete ceea ce nu stiu. Au o determinare innascuta de a demonstra ca vor, stiu si pot sa devina cineva in business-ul autohton. Ei sunt cu siguranta primul produs 100% capitalist, „made in Romania”.
Unii sunt scoliti in strainatate. Nu s-au intors neaparat de dragul tarii. Oportunitati ca in Romania nu se gasesc in tarile civilizate, unde toate afacerile sunt batatorite. Acum, lupii tineri au vazut cum arata si un boom economic si au trait si o perioada de criza, in toata splendoarea ei. Au toate datele ca sa reuseasca. Cine-i poate opri? Fostii comunisti care, daca nu mai fac afaceri cu statul, se pot prabusi oricand? Decreteii care nu mai au suflul de odinioara si incearca pe timp de criza sa-si consolideze afacerile?
In concluzie, intrebarea din titlu se poate pune si altfel. Cine va face diferenta intre antreprenorii din Romania? Adaptarea sau pregatirea? Sansa sau calitatile? Politicul sau creativitatea? Originea antreprenorilor romani conteaza mai mult decat istoria pe care acestia au scris-o in mediul de afaceri in ultimii 20 de ani?
andrei
24 februarie 2013felicitari,bun articol.
cred totusi ca absolventii actuali au sanse foarte mici de a reusi antreprenorial.
odata ,ca daca verifici printre ei, maximum 3% dintre absolventi isi doresc sa incerce ceva pe cont propriu – si mai mult,societatea noastra nu ii incurajeaza sa fie antreprenori, sa isi asume riscuri – cel mai bine vazut pentru un tanar care termina facultatea este sa se angajeze la o multinationala unde sa poata urca in schema,
iar pe de alta parte,trebuie sa recunoastem ca mai pe toate pietele din Romania competitia este deja foarte puternica, jucatori locali sau multies rad tot, asa ca nu prea ramane spatiu pentru noi intrari fara capitaluri adecvate.
fiecare deceniu este unic, ce s-a intamplat in anii 90 si dupa 2000 nu este repetabil pentru simplul motiv ca tara nu mai este aceeasi.