OUG nr. 8/2014, art 149, alin (11) publicata in Monitorul Oficial din 28 februarie prevede ca „poprirea unui cont dintr-o banca nu poate fi infiintata inainte de implinirea unui termen de 30 de zile de la data comunicarii somatiei”. Agentia Nationala de Administrare Fiscala nu respecta aceasta ordonanta.

ANAF s-a reorganizat, dar naravul nu si l-a schimbat. Daca sunteti administratori de firma sau persoane fizice, puteti oricand sa va duceti linistiti la banca si sa va intoarceti tulburati. Sistemul bancar privat lucreaza mana in mana cu sistemul fiscal de stat. Corb la corb nu-si scoate ochii!…

Oricine se poate trezi ca statul a intrat cu forta in conturile lui si, fara nicio somatie prealabila, a sustras sau blocat o suma de bani in contul unei datorii nedovedite. Daca aveti ghinionul sa vi se popreasca vreo astfel de suma, nu puteti afla nicio informatie de la banca despre motivul acestei agresiuni asupra unui cont privat. Inainte se putea… contracost (50 lei, cu cerere scrisa!) Acum nu se mai poate nici asa! Culmea, de multe ori se dovedeste ca aceste popriri sunt erori ale sistemului. De scuze ulterioare nici nu poate fi vorba.

Recunosc, pana saptamana trecuta, nu am avut „onoarea” sa mi se popreasca niciodata vreo suma, de pe niciun cont. ANAF s-a restructurat degeaba, pentru ca actiunea s-a dovedit a fi total nejustificata. Ca mine, oricine se poate afla inopinat intr-un blocaj financiar, chiar daca nu are vreo vina. In ultimii ani, ministerul finantelor a platit zeci de milioane de euro catre diverse firme de soft pentru achizitia de programe menite sa eficientizeze munca functionarilor, care au ca obiect principal colectarea taxelor de la contribuabili. In schimb, noi, cetatenii simpli, constatam ca rezultatele sunt dezastruoase!

Cand se deschide un cont la o banca se presupune ca titularul este singurul care are dreptul sa verifice toate operatiunile care se desfasoara pe contul respectiv si nu-si imagineaza ca altcineva ar putea intra abuziv. Asa ar trebui sa fie si acest lucru este chiar reglementat prin semnarea unui act la deschiderea contului. Ei bine, nu este asa! Statul, prin diverse institutii, sau bancile, prin diverse tertipuri bancare, inca isi permit sa dispuna masuri financiare abuzive. Aici nu vorbim de cazurile urmarite prin justitie, in urma carora se urmareste recuperarea unor prejudicii de la persoanele gasite vinovate, cu condamnari definitive. Ma refer la cazuri simple, in care unui administrator de societate sau unei persoane fizice i se ingradeste un drept elementar, pentru un bun pe care il detine legal.

Nu mi-am imaginat ca bancile private pot merge atat de departe in relatia cu propriii clienti. Dar, in parteneriat cu statul, acestea se pare ca inca isi permit orice. Parteneriatul strategic dintre cei doi corbi institutionali are doua sensuri. Unul este legat de imprumuturi. Astfel, principalii finantatori ai bugetului de stat, in situatii de criza de lichiditati, sunt bancile private. In acest mod, statul isi acopera permanent golurile bugetare pentru plata pensiilor si a salariilor. Al doilea sens al colaborarii fructuoase intre bancile private si ministerul de finante este legat de recuperari. Ca sa vina in „sprijinul” unui contribuabil si client, impreuna au decis sa nu mai dea informatii despre operatiuni neautorizate efectuate in contul tau, ci te pun sa alergi pentru propriile drepturi, pe timpul, nervii si cheltuiala ta.

Camataria este interzisa de lege, dar se practica, din pacate, uneori la nivel institutional. Conturi blocate abuziv, fara instiintare, penalitati la penalitati de intarziere pentru diverse plati, dobanzi majorate abuziv, comisioane rebotezate si impuse fara incuvintarea beneficiarului, amenzi inventate pentru taxe si impozite neachitate la timp, reguli schimbate in timpul anului fiscal, incalcari grosolane de legi ale celor care le fac si ar trebui sa le respecte, abuzuri fiscale si discriminari financiare ale autoritatilor sau ale bancilor sunt doar cateva exemple prin care statul intelege sa “ajute” contribuabilul onest.

Acesta este tratamentul sub care posesorii de conturi, in egala masura contribuabili la bugetul statului, sunt invitati sa se conformeze (in)voluntar reglementarilor legale in vigoare.