„Azi nu se lucrează cu publicul” … Asta aud la usa multor institutii publice, nedigitalizate inca, la care trebuie sa te duci ca sa afli informatii despre o lucrare, dupa mai bine de 3 luni de cand n-ai primit niciun raspuns. Nimeni nu stie ce fac functionarii publici acolo. Nimeni nu-i poate trage la raspundere. Asa ca, stai si astepti. Cat? Asta tine de cheful de munca al bugetarului fericit.
Ca antreprenor, daca ai probleme in firma, e treaba ta. Daca nu ai cu ce sa-ti platesti salariatii e tot problema ta. Daca nu ti-ai platit impozitele si taxele la timp, curg penalitatile. Uite ca, in aceeasi tara, multi bugetari fara rost si fara responsabilitati, care „taie frunza la caini”, nu au nicio problema. Nici macar de constiinta. Pentru ei, nu conteaza ca economia depinde de darile pe care mediul privat le plateste catre bugetul statului. Nu conteaza nici urmarile nefaste ale Covid 19. Conteaza doar faptul ca armata de functionari si-a luat salariile la timp si nestirbite.
Daca in Revisal gasesti numarul de salariati din economia privata, la stat este un secret total despre cifra de angajati, de parca toti functionarii publici din ministare ar fi parte a serviciilor secrete. Nu mai vorbesc de criteriile de angajare, de supradimensionarea sistemului public. Ca privat, chiar nu m-ar interesa asta, daca ar exista eficienta sau un minim de respect pentru cei care misca economia, chiar si atunci cand totul e blocat. Dar, respectul este un cuvant „magic” pentru functionarimea ascunsa in birouri luxoase, care „nu lucreaza cu publicul”, desi este platita de acel „public” si deservirea lui este scopul principal al activitatii.
Odata cu aparitia pandemiei, a aparut cel mai bun motiv al nemuncii. Daca pana pe 15 martie lucrurile se desfasurau greu in cele mai multe institutii publice, de acum inainte chiar exista un argument perfect pentru lipsa de eficienta din sistemul public. Ce motiv serios ar avea bugetarul fericit sa se riste (re)venind la birou, cand stie ca ia acelasi salariu ? Cine-l mai poate trage la raspundere in viitor, daca nici pana la inceputul epidemiei nu s-a gasit nimeni macar sa-i bata obrazul?
In opinia mea, problema principala nu este la nivelul bugetarului de rand, multi dintre ei fiind oameni de buna-credinta si responsabili, ci la directorii si directorasii numiti politic. Functiile de conducere reprezinta „puroiul” sistemului bugetar. Cei care sunt la butoanele anumitor primarii si ministere isi bat jos de statutul functionarului public, avand „spatele” asigurat politic. Nu conteaza partidul aflat la conducere, metehnele raman si se transmit.
Ce i-ar motiva pe sefi sa faca ceva in plus, cand nu li se poate intampla nimic? Au vreun interes sa mearga treaba mai bine? Nu! In plus, legile sunt in favoarea lor. Cineva acolo sus, in parlament, ii iubeste. Acest lucru l-a descoperit recent si actualul ministru de finante, Florin Citu, cand s-a gandit ca ar fi nevoie de restructurari, “pe ici pe colo, si anume in punctele … esentiale”, asa cum spunea Caragiale.
Noi, privatii, avem un mare interes. Este adevarat, personal. Insa munca noastra nu este numai pentru noi. Efectul si eficienta activitatii noastre se transmit indirect si in buzunarele bugetarilor. De profitul nostru depinde si binele bugetarului fericit. Iar daca mediul privat nu va fi capabil sa le mentina bunastarea, va interveni statul si le va asigura in continuare fericirea si confortul la slujba. Cum? Imprumutandu-se.
Si, ce sa vezi, cine crezi ca va suporta povara a creditelor luate? Ai ghicit. Tu, privatule, pentru ca pe bugetar il doare in cot de tot si de toate.
Iar daca cineva mai are pretentia ca aparatul public sa fie restructurat, in acord cu vremurile, are sperante mari. Daca nici in viitorul apropiat nu se face asta, cand recesiunea va lovi crunt economia, sa nu mai avem nicio pretentie de la nimeni. Daca sistemul public nu va functiona curand pe aceleasi principii ale economiei de piata, cea mai mare criza va ramane tot adminstratia publica, locala si centrala. Astfel, in opinia mea, in actualele conditii economice, cheltuielile bugetare vor sugruma incet si sigur veniturile generate de mediul privat.
Asa ca, in fisa postului de antreprenor, putem sa ne introducem ca obligatie de serviciu grija pentru siguranta si prosperitatea functionarului public. Sa muncim cu spor, pentru al bugetarului viitor!