Asemanarea dintre antreprenori si clientela politica este clara. Ambele categorii fac afaceri. Deosebirile dintre aceeasi actori din economie sunt majore si dau raspunsul la intrebarea din titlu.

Daca nu ai afaceri cu statul si activezi intr-un domeniu economic care se misca, ai sanse sa fii un antreprenor de succes. Esti un om liber si poti sa traiesti fara griji. Nu ai niciun motiv sa te temi de libertatea ta, atata timp cat nu furi statul roman si nu intri in combinatii dubioase care iti pot periclita business-ul si independenta financiara.

Daca nu ajungi in politica ai sanse sa ramai un antreprenor respectat, cu conditia sa conduci atent propria afacere. Mai mica sau mai mare. Iei decizii singur, esti propriul tau stapan si ai o responsabilitate, obiective si rezultate concrete.

Daca faci afaceri din banii statului e complicat. Nu te mai incadrezi in categoria oamenilor liberi. Incetezi sa mai fii un antreprenor. Te transformi in altceva. Depinzi de bani publici, de deciziile politice, de birocratia din administratia publica, de functionari publici corupti. Devii santajabil! Esti la cheremul lor!

Probabil, in fiecare tara, in cadrul oricarui sistem politic, exista clientela politica in afaceri. Aceasta primeste contracte pe care le onoreaza mai mult sau mai putin corect si la timp. La schimb, distribuie profitul uneori inaintea realizarii lucrarii. Asa se transforma antreprenorii in prizonieri ai partidelor politice. Unii ii numesc chiar slugi politice.

Deosebirea esentiala este ca oamenii din business-ul normal, din economia reala – adevaratii antreprenori – se ocupa de afaceri mici sau medii. Si multi o fac bine pentru ca reusesc sa supravietuiasca. Fac profit si merita respectul oricui.

Politicienii romani, in marea lor majoritate niste oameni marunti sau mediocri, se ocupa de lucruri mari. Controleaza contracte grase din bani publici. Nu o fac direct, ci prin intermediari. Prin clientela politica in afaceri cu banii statului.

M-am intrebat adesea de ce nu intra antreprenorii adevarati in politica? Ce le lipseste sa faca acest pas? Ce i-ar determina sa lase o afacere care le asigura o viata decenta pentru tumultul politic dambovitean?

Ca mic antreprenor, neimplicat politic, fara contracte care implica banii statului, vorbesc in cunostinta de cauza. Ca mine sunt zeci de mii de romani, cu afaceri legale, la vedere. Si totusi, ca sa faci politica, mai ales in Romania, trebuie sa-ti lipseasca ceva. Nu poti sa intri tam-nesam in politica.

Ce antreprenor ar intra in politica, mai ales in vremuri grele in economie, daca are deja treaba in afaceri? La ce oportunitati de business sunt in tara noastra, ori ai prea multi bani, ori n-ai reusit in mediul privat si speri sa te capatuiesti din contracte cu banii statului. Altfel, nu prea ai ce cauta in politica damboviteana.

Si totusi, gresesc! Cine cunoaste mai bine problemele mediului economic privat decat un antreprenor implicat total? Numai de unde se iau decizii poti influenta o schimbare in bine. In orice actiune exista o motivatie. Un scop. Economia Romaniei a fost si este influentata covarsitor de deciziile politicienilor. Increderea lor in fata poporului depinde de starea economiei.

Mediul politic nu poate fi separat de mediul economic. Cu atat mai mult de cel privat! Din pacate, majoritatea politicienilor sunt astazi paraleli cu problemele pe care le intampina antreprenorii simpli in economia reala. Atunci ce este de facut? Cum pot fi aparate interesele antreprenorilor corecti de „dincolo de gard”?

Dupa o umilinta cumplita traita in fata autoritatilor, la orice nivel, carui antreprenor ii mai vine sa o ia de la capat? Cine crede ca, intrand in politica, dupa ce are succes in afaceri, intra cu capul sus, ori este naiv, ori este dus cu capul. O data ajuns in politica, lasi capul plecat si asculti marii „experti” politici ai momentului. Incepi o noua umilinta. Politica! Oare, asta isi doresc intreprinzatorii privati care ar fi dispusi sa faca ceva impreuna cu politicienii, pentru economia tarii?

Daca ar intra in politica, orice antreprenor serios ar intra cu toate panzele sus. Ar vrea sa construiasca ceva serios. Ar avea proiecte, planuri concrete si o viziune clara. Ar fi dispus sa lucreze in echipa. Fara sa faca compromisuri ieftine. Dar, oare, mai exista politicieni romani, necompromisi, cu care se poate face echipa? Cei care au, prin interpusi, afaceri cu statul, au toate sansele sa fie deja compromisi!

In timp de criza, orice antreprenor serios preia personal fraiele afacerii. Teama unui esec este evidenta. Totusi, din disperare se naste speranta. Poate acest lucru sa determine antreprenorii seriosi sa faca un parteneriat pe termen mediu sau lung in domeniul politic cu o mana de politruci versati? Au fost nenumarate cazurile in care oameni de buna credinta din mediul de afaceri privat s-au retras rapid din initiative politice simtind primejdia unui viitor incert.

Personal, simt ca increderea publicului in intreprinzatorii si politicienii romani, deopotriva, este extrem de scazuta. Cum ar putea sa fie altfel cand oamenii o duc greu. Majoritatea, din ce in ce mai greu. Ce incredere pot avea ei in politcienii care nu fac nimic concret pentru cresterea nivelului lor de trai. Ce incredere pot avea oamenii simpli in antreprenorii care supravietuiesc pe seama lor?

Ceea ce mi se pare fascinant in aceasta perioada, este paradoxul ca, atat politicienii cat si antreprenorii, au ajuns in aceeasi barca. Si, culmea, trebuie sa vasleasca in echipa, in aceeasi directie. Pentru a iesi cat mai repede din criza.

Politicienii si antreprenorii sunt pe marginea unei cascade, iar, ca sa nu cada in gol, trebuie sa-si uneasca fortele si sa faca ceva impreuna. Urgent! Nu sa se invite reciproc unii pe altii sa vasleasca mai repede, pentru evitarea dezastrului. S-o faca voluntar, fara sa cracneasca. Asta le lipseste acum celor doua categorii „rau-famate”. Unitatea.