Exista suficiente motive pentru ca patronii sa nu fie iubiti de romani. De la invidia pentru succes pana la relatia cu angajatii, in lupta pentru profit. Inca, multi romani considera ca afaceristii sunt niste hoti, niste bisnitari care inseala, ca si cum ei ar fi usa de biserica si tot ce insemana business atrage automat furaciuni. In opinia mea, caracterul detinatorului unui business isi pune amprenta asupra colaboratorilor. Nicaieri nu exista padure fara uscaturi. Bineinteles ca exista si situatii fericite, in care oamenii de afaceri au grija de angajatii care si isi fac treaba cu buna-credinta.
Nici politicienii nu se bucura de incredere, in randul populatiei. La fel ca detinatorii de afaceri, poporul nu vede cu ochi buni scena politica, indiferent de partid. La fel ca in zona privata, politrucii sunt considerati niste parveniti, care nu stiu altceva decat sa minta si sa fure. Promisiuni fac toti, iar dupa ce sunt alesi sunt loviti subit de Alzheimer. Chiar si asa, unii politicieni devin carismatici si mai incearca sa faca cate ceva, din cand in cand. Aprecierile sunt rare pentru ca oamenii de valoare care s-au implicat sunt putini. Exista totusi cativa primari care au demonstrat ca se poate sa faci treaba buna si in administratia publica, la Cluj, Oradea, etc.
De ce nu intra oamenii de afaceri in politica? Poate, pentru ca mediul privat li se pare mai sigur si mai profitabil decat „politichia”. Poate ca nu au loc printre atatia politruci de profesie, care nu accepta lectii de organizare si economie de la cei care au avut rezultate concrete in mediu privat. Poate, pentru ca simt ca nu a venit inca timpul lor. Sau poporul nu accepta succesul la cel mai inalt nivel. Cert este ca pana acum antreprenorii nu au fost cautati de politicieni, cu atat mai putin doriti de romani.
Dupa parerea mea, este greu de crezut ca poti face ceva serios pentru altii, daca nu ai facut ceva important pentru familia ta. E greu sa faci performanta cand nu ai realizat ceva profesional semnificativ, in orice domeniu. E greu de presupus ca poti sa rezolvi problemele unei comunitati cand n-ai dat un salariu in viata ta. Cand n-ai condus un chiosc. Cand n-ai organizat o echipa puternica. Cand nu te-ai lovit de probleme majore in viata si ai avut puterea sa le depasesti. Fara rezultate palpabile, fara experiente dur, nu ai cum sa fii lider si sa ajungi la un nivel superior.
Pana acum, mediocritatea a fost pansament pentru majoritatea votantilor. Sloganul „raul cel mai mic” a fost scuza perfecta. Prin ceea ce am ales politic, multe posturi publice cheie au ajuns la persoane care nu au fost capabile sa schimbe lucrurile in bine. Nu au stiut cum, nu au putut, nu au vrut, chiar nu mai conteaza. Intrebarea este cat o mai poate duce Romania asa? Cine isi va asuma raspunderea daca criza care a inceput va oferi din ce in ce mai putine solutii de finantare a sistemului de stat, supra-dimensionat si din ce in ce mai indatorat ? Este capabil mediul privat sa duca povara financiara a aparatului bugetar si a pensiilor la nesfarsit?
Unii spun ca niciun stat nu da faliment. Da, este posibil sa nu fie sters de pe harta, insa datoriile si coruptia pot sa striveasca orice popor, chiar daca tara e bogata. Eu cred ca Romania este valoroasa, in primul rand, prin oamenii care nu au plecat inca din tara. Daca li se va crea mediul potrivit sa se implice politic si economic, iar potentialul lor va fi pus in valoare avem sanse sa fim competitivi in Europa. Asta depinde de mentalitatea liderilor politici si de gradul lor de deschidere catre o noua abordare, mai pragmatica si mai eficienta in domeniul public.
In opinia mea, criza Covid 19 va schimba radical perceptia clasei politice fata de zona privata. Romania are nevoie de reforme majore in administratia publica. Daca printre politicieni nu vor fi oameni capabili „sa ia taurul de coarne”, viata comunitatilor locale va fi din ce in ce mai grea. Va fi o premiera pentru orice partid sa promoveze antreprenori de succes in administratia publica si vremurile grele ce vor veni cer acest lucru.
In contextul unei recesiuni majore, administratia are nevoie de manageri de criza. Necesitatea antreprenorilor care pot eficientiza sistemul public este vitala, dar implica decizii politice curajoase. Ramane de vazut cine va „sparge gheata”.