Pe vremuri, cand un client si-a uitat portofelul la taraba, doi bancheri aveau o dilema. Sa-l tina pentru ei sau sa-l imparta cu partenerii? Cam asta inseamna etica bancara. Cum o fi mai bine pentru bancile de astazi? Sa tina profitul numai pentru ele sau sa-l imparta cu BNR?

Temere mare pe guvernatorul BNR! O data reinscaunat presedinte, unde va prinde 25 de ani de mandat neintrerupt, domnul Isarescu si-a manifestat public ingrijorarile pentru oamenii care au strans bani la ciorap. Declaratia recenta e relevanta pentru politica BNR.

„Si acum se vorbeste de aceleasi lucruri (investitiile speculative in imobiliare – n.r.) cu dobanzile astea scazute, batand spre zero. Ecuatia este simpla. Daca omul care pune banul deoparte, vrea sa fie avantajat cel putin cu o dobanda mica, dar real pozitiva. Acum vede ca e penalizat, cu dobanzi real negative. Unde se poate duce cu economisirea? O plaseaza in ceva care-i da sentimentul ca ii va creste valoarea. Dar creste pana intr-un punct. Care este punctul in orice speculatie? Povestea aceea veche cu hainele imparatului…pana cand unul striga: «imparatul este gol». Dupa aceea se schimba perceptia„, a explicat Isarescu, intr-o conferinta.

In ultimii 5 ani, romanii strangatori au depus in banci cateva miliarde de euro. Deci, criza n-a prea fost… criza! Aceste sume zac astazi prin diverse depozite si nu mai aduc plusvaloare celor care le detin. Dobanzile sunt real negative. Pe intelesul tuturor, ce depui azi, va avea o valoare mai mica peste un an. In sfarsit, normalitate, intr-o economie de piata libera, intr-o tara capitalista, in care oamenii sunt invitati sa investeasca si au alternative. Cel mai important aspect pe care BNR nu-l sesizeaza este ca romanii nu sunt educati sa-si gestioneze economiile, dar vor mai mult.

Hai sa presupunem ca suntem o tara de speculatori. Toti! Mai putin guvernatorul, ca sa-i protejam economiile. Ce ar fi rau in asta? Romania ar putea prospera rapid sau, in cel mai grav caz, ar fi in aceeasi situatie. Mai rau nu poate fi, urmare inclusiv a politicii monetare a BNR. Reamintesc celor interesati ca nu speculantii imobiliari au inventat creditul cu buletinul si nu datorita lor creditele neperformante au ajuns in Romania la 23%. BNR e cauza! Nu mai pun in discutie ca insusi Mugur Isarescu nu a primit credit pentru o afacere de familie, desi are profit serios si poarta un nume „relativ” cunoscut in mediul bancar. Din pacate, neaccesarea unui credit de insusi guvernatorul BNR, spune totul despre gradul de pregatire al bancherilor romani.

(http://www.ziare.com/mugur-isarescu/stiri-mugur-isarescu/de-ce-nu-poate-isarescu-sa-obtina-credit-pentru-finantarea-afacerii-sale-1247862)

Personal, cred ca motivul principal pentru care ni se sugereaza sa nu se reia speculatiile imobiliare este altul: banii nu trebuie sa circule „aiurea” in economie. Preferabil sa stea pe dobanzi de nimic in banci si bancile sa crediteze… statul roman, la dobanzi cat mai mari. Astfel, profitul e garantat, cu risc zero! In lipsa unei economii reale sanatoase si bazate pe un capitalism consacrat in statele dezvoltate, bancherii vor sa fie siguri ca au suficienti bani in seifuri, ca sa sustina deficitul bugetar al tarii. Iata deci ca, bancilor le este permis sa speculeze nevoile tarii, in detrimentul cetateanului simplu, „dornic” sa se arunce din nou in jungla imobiliara sau cea bursiera.

Parerea mea este ca sistemul bancar romanesc este in continuare primitiv. Daca pui piciorul in pragul oricarei banci, fie ca depui sa vrei sa scoti bani, esti taxat de-ti „merg fulgi”. Reglementatorul – BNR nu le-a impus colegilor bancheri sa nu mai faca… speculatii pe tot felul de comisioane si clauze contractuale abuzive. In schimb, primim lectii de morala comerciala pe motiv ca… asa ar fi mai bine. Eu cred ca fiecare om care a reusit sa agoniseasca bani in perioada de criza este intreg la cap si nu-si bate joc de munca lui, intrand intr-un eventual nou carusel imobiliar. Oamenii sau fript odata nu numai cu imobiliarele, dar mai ales cu… creditele.

Dar, daca tot am adus vorba de piata bursiera, trebuie mentionat ca piata de capital din Romania este cu adevarat o gluma, daca ar fi sa facem comparatie cu bursa din Polonia, de exemplu. Dovada vie a handicapului investitional in actiuni listate la Bursa de Valori Bucuresti este aducerea unui presedinte polonez la conducerea BVB. Doar-doar s-o misca ceva. Deocamdata, foarte greu. Marile listari de companii strategice romanesti au demonstrat ca romanii nu au educatia necesara pentru a intelege cum functioneaza piata de capital si nici nu au fost ajutati in acest sens.

BNR stie sa-si vada interesul foarte bine si apara cu cerbicie avantajarea sistemului bancar in defavoarea dezvoltarii economiei reale si a modernizarii tarii.

Se spune ca avem un sistem bancar stabil. Indiscutabil, asa este. Cand nu vrei sa gresesti, cand n-ai nicio dorinta sa te autodepasesti sau sa intri in competitie cu cei care evolueaza intr-o piata globala, stai linistit si ai o stabilitate beton. In saracie si in plafonare! Mai nimic nu s-a miscat in politica BNR din ultimii 5 ani. Creditele au fost intotdeauna de cel putin 3 ori mai mari decat in orice alta tara europeana, tari in care care se fac speculatii de multe zeci de ani, pe bursa, dar si pe piata imobiliara. Singura deosebire este ca acolo banii circula, pe cand in Romania nu se doreste acest lucru.

Intrebati antreprenorii romani ce parere au despre relatia cu bancile. Chiar BNR poate comanda un astfel de studiu, dar nu are interes sa vada realitatea!

Si daca tot incercam sa alungam temerea guvernatorului, obligatoriu trebuie sa vorbim despre o sintagma care lipseste cu desavarsire din prioritatile BNR. Ea se numeste “educatie financiara”, sub toate formele ei: scolara, institutionala, antreprenoriala sau… bancara. In scoli s-a „pedalat” pe religie, nu pe abecedarul economiei individuale sau familiale. In institutiile publice conteaza infinit mai mult apartenenta politica si pilele, nu competentele manageriale, inclusiv financiare. Antreprenorii romani au fost decimati de lipsa educatiei elementare in privinta gestionarii riscurilor financiare si s-au napustit in proiecte care s-au dovedit in timp nesustenabile.

Dar, mai presus de orice, eu cred ca cea mai mare lipsa de profesionalism in privinta analizei unei afaceri sau a gradului de sovabilitate al unui potential debitor bancar o intalnim la personalul bancar. Cei care semneaza acordarea unui imprumut ar fi trebuit sa aiba discernamantul necesar sa faca diferenta intre un client specualnt si un client pe termen lung. Intre ce au intentionat si ce a iesit este o distanta mare. Prapastia creata tine de educatie. Si, in acest fenomen era obligatoriu sa se implice BNR.

Bancile nu au pierderi de pe urma romanilor care au investit propriii bani in imobiliare sau bursa. Acestia si-au asumat in timp pierderile individual. Bancherii isi ling ranile de 5 ani de zile de pe urma incompetentei lor, a creditelor acordate aiurea. Ei au fost primii care au vrut sa speculeze nevoia creditului de consum cu buletinul si, ulterior, momentul boom-ului imobiliar. Lacomia lor este transferata acum in pierderi. Astazi, cei care vor sa ia un credit constata ca nu mai pot, iar cei care le platesc inca, achita si nota de plata a lipsei de educatie financiara a bancherilor neperformanti.

Din pacate, aceiasi oameni lucreaza in acelasi sistem, „pastorit” de BNR.