Expresia din titlu e spusa de cel mai activ presedinte al Romaniei, Traian Basescu, dupa ce a fost evacuat din vila de protocol. ”Romania e un stat mafiot” are aceeasi sursa de inspiratie profunda…
Haideti sa trecem la afaceri. In opinia mea, evaziune fiscala fac toti romanii sau, cel putin, sunt complici. Sa nu-mi spuneti ca un judecator sau un procuror care se duce cu flori la amanta nu pleaca de langa florareasa pana nu i se da bon fiscal. Daca-l uita in buzunar si ajunge acasa nu-l vad bine. Asa ca, mai bine complice la o evaziune marunta, decat sa-si caute alta casa. Premeditat sau nu, direct sau indirect, constienti sau inconstienti, furam statul roman. De unde vine acest obicei?
Plagiatul este un furt. As spune chiar, calificat. Unii demnitari descoperiti il recunosc si pleaca din functii. Altii se fac ca ploua. Din cand in cand chiar ploua, dar un plagiat cat lumina zilei este vizibil si de pe luna. Nu cred ca exista copil in Romania care nu a incercat sa copieze la scoala. Intr-un fel, cu totii am fost plagiatori. Cei care va credeti imaculati, va rog uitati-va in oglinda, inainte sa ma injurati. Problema e ca unii nu se opresc sa fure niciodata. Si uite asa ajungem la un fenomen mioritic, nerecunoscut public.
Statul suntem noi si statul este nimeni. Atunci cand un angajat al statului greseste, cu rarisime exceptii, plateste tot… statul. Adica noi, poporul. Atunci cand statul nu face ceea ce trebuie sa faca, in calitatea pe care o are, statul devine… nimeni, adica nimeni nu este tras la raspundere. Ajungem sa ne invartim in acest cerc pana cand nu mai avem incredere in institutiile sale. Este unul dintre motivele pentru care milioane de romani au plecat din tara si multi isi fac bagajele in continuare.
Metehnele mioritice se perpetueaza si devin extrem de periculoase. Cu totii vrem sa platim cat mai putin statului. Atunci cand statul creste taxele si impozitele, fie injuram guvernantii, fie nu ne mai place Romania. De exemplu, impozitele pe case in SUA sunt de cel putin 5 ori mai mari decat in Romania. Din banii colectati, 2/3 ajung la scoli si 1/3 la primarii. La noi, impozitele sunt o gluma. La fel si cele mai multe scoli si spitale. Cat platesti, atata primesti.
Si atunci, ma intreb si va intreb: de unde sa prospere tara noastra? Din ce bani sa construiasca statul spitale noi, scoli bune, infrastructura moderna, etc. daca majoritatea romanilor adopta ”principiul” economic exprimat repetat, sub diverse formule, de fostul presedinte al statului. Si, sa nu uitam… Traian Basescu a fost, este si va ramane in memoria romanilor. Desi a taiat pensiile si salariile a fost reales. Omul asta, pe care altii l-au denumit ”animal politic”, a avut curajul sa spuna adevarul, greu de recunoscut la nivel individual.
De multe ori, daca simtim ca statul nu ne da ce credem noi ca ni se cuvine, avem tendinta sa nu-i mai dam nimic. Sau sa-i dam cat mai putin posibil. Niciun angajator, nu vrea sa plateasca un prost, pentru ca va considera ca un prost nu merita platit.”Cat de incompetenti sau prosti putem fi, noi, ca stat?” s-a intrebat recent acelasi ”autor”, vorbind despre programul PNRR. Daca statul roman este vazut ca ”mafiot”, ”prost”, de ce l-am respecta?
Pana atunci ne exploatam tara, cat de tare putem, de la florareasa care nu taie bon pana la politicienii care profita de functia temporara si traiesc din „combinatii”. Cu totii profitam de oportunitatile create de slabiciunile statului roman. Profitam de taxele si impozitele mici, fentam statul acolo unde putem, la limita legii. Uneori chiar peste, in ideea ca nu vom fi prinsi. Exact ca atunci cand eram copii si incercam sa copiem la o materie care nu ne placea.
Opinia mea nu trebuie sa va duca la gandul ca nu exista si oameni onesti sau firme corecte, cu respect sau frica fata de stat. Totusi, e imposibil sa fii 100 % corect fata de stat, pentru ca sistemul creat de acesta nu poate fi niciodata perfect. Cum niciun om nu este perfect.
Problema pe care am semnalat-o aici este ca prea putini romani mai au dorinta sa vada Romania bine si sunt dispusi sa contribuie la evolutia ei. Statul roman a ajuns sa traiasca din imprumuturi, pentru ca poporului i s-a facut lehamite de cum e gestionat.