© 2024 Dragoș Dragoteanu
Nu ma tem ca ziua care trece e ultima. Ma tem ca tot ceea ce puteam trai azi, nu voi mai trai niciodata.
Fiecare zi e ca un destin. O soarta pe care o impartim cu timpul. In fiecare zi. Trecem pe langa bucuriile mici ale vietii ca si cum ne asteapta o alta, mai incolo. Am ajuns sa cred ca fiecare individ are viata pe care o merita. Nu stiu de ce, dar sufletul unui om se reflecta fidel pe chipul lui. Priviti-va in oglinda! Oricand doriti. Daca ceea ce se reflecta nu este si in sufletul vostru, imi cer scuze. Daca ceea ce vedeti tradeaza trairile voastre, aflati ca nu puteti purta o masca.
Popescu
7 aprilie 2012Te-ai inscris in vreun cenaclu literar?
Dragos Dragoteanu
8 aprilie 2012@ Popescu
…La cenaclul ” Vai de tine tara ce ti se intampla”!…
Popescu
8 aprilie 2012Interesant cenaclul asta. Eu il stiam pe ala „La trecutu-ti mare, mare viitor”
Ion Pribeagu
9 aprilie 2012Poate mai potrivit ar fi – Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima… si s-ar putea chiar sa fie ultima, ca numai cel de sus le stie ziua fiecaruia (noi nu avem dreptul de a alege) iar in privinta ce este viata – ea este o adunatura de mai multe sau mai putine lucruri si evenimente mici fara importanta dar daca nu le ai te face nefericit…