Cum ar arata o medalie colectiva, decernata poporului, cu titlul „24 de ani de rezistenta in fata politicienilor romani”? Oare, meritam si noi, oamenii simpli, ceva?
Daca intelectualii decorati saptamana trecuta ar fi ajuns aproape de nivelul lui Vaclav Havel, scriitorul ceh, ultimul presedinte al Cehoslovaciei, daca ar fi reprezentat repere pentru societatea civila – aproape inexistente in Romania, daca schimbau in bine existenta tinerei generatii care resimte acut lipsa de mentori si de repere morale in societate, meritau sa le faca si o emisiune filatelica speciala. Asa, evenimentul cultural-monden s-a transformat in razbunare intre palate.
Nu, nu mai asteptam respect din partea actualei clase politice. Nici demnitate. Nici macar scuze. Nimic! Preluand expresia lui Traian Basescu despre activitatea fostului presedinte, Emil Constantinescu, personal, cred ca actuala clasa politica „nu a lasat nicio dara in Romania”. Sau, poate, una urat mirositoare. Daca ceea ce s-a facut pana acum in Romania se numeste politica, ar trebui schimbata definitia acestui termen.
In urma ramane insa vazduhul politic creat de doi indivizi, excitati de putere. Traian Basescu si Victor Ponta. Crin Antonescu e doar o umbra. Poporul priveste si, fara sa vrea, asista neputincios la toate orgiile politice la care se dedau saptamanal actorii scenei dambovitene. Anul trecut, de Ziua Romaniei, nici insemnatatea sarbatoririi, nici culorile de pe steag, nici asistenta, nici imnul, nu i-au facut sa se salute in public. Acum, pe 9 mai, a continuat „traditia politica” si au recidivat, dar in alt mod. Acela al razbunarii, presedintele decorand persoane refuzate de premier.
„Pentru unii muma, pentru altii ciuma!..” Ce sa inteleaga poporul din aceasta atitudine? Ca cei decorati sunt apreciati de unii si detestati de altii? Ca sunt sau nu recunoscuti de romani pentru vreun rol important in istoria post-decembrista din Romania? Isi merita ei medaliile sau, pur si simplu, a fost un gest de razbunare facut de Cotroceni impotriva Palatului Victoria? Din pacate, lasand la o parte conotatia politica si conjuncturala a momentului, cateva medalii simbolice nu pot inlocui mediocritatea in care se scalda generatiile de consumatori de cultura si viata sociala, care poate nici nu au auzit de ei.
Poporul roman a fost “decorat” si binecuvantat de Dumnezeu prin sangele stramosilor morti in bataliile istoriei. Pe atunci, medaliile erau inlocuite de gesturi din suflet, de credinta, de respect si implicare. Pe vremuri, Romania era o natiune, nu o masa de indivizi manipulata de niste politicieni fara scupule. Inaintea intereselor de grup erau valorile transmise din generatie in generatie. Nu exista goana dupa medalii. Existau repere, principii si valori morale si sociale, recunoscute in intregul spatiu civic romanesc. Am fost candva o tara unita de dorinta de a evolua. Ce au mai ramas din toate astea?
Si Ceausescu a decorat mii de oameni. Unii cu merite, altii pupincuristi consacrati. Singura medalie pe care a uitat sa o dea a fost cea destinata poporului roman. Pentru ca, romanii care au supravietuit dictaturii comuniste si tranzitiei postdecembriste ar fi meritat cea mai stralucitoare distinctie cu putinta. Prin munca lor, Romania a fost predata la cheie, cu datorii zero, neocomunistilor! De 24 de ani, ni se spune sa induram. Suntem intr-o cotinua tranzitie, traita pe datorie. Cand Romania a imprumutat deja 100 miliarde de euro si impotenta politica blocheaza dezvoltarea si modernizarea tarii, ce le lasam noi urmasilor nostri?
De fapt, problema Romaniei suntem noi. Cei „nedecorati” de inaltii zilei. Ne meritam cu prisosinta soarta. Am ajuns bataia lor de joc, masa lor de manevra, spectatori fideli ai circului politic cotidian. Cand vrei o medalie trebuie sa lupti sa o castigi. Din pacate pentru acest popor, romanii au uitat sa lupte pentru binele natiunii. I-au lasat exclusiv pe politicieni sa o faca. Pretul delasarii si neimplicarii il platesc insa romanii. Cu varf si indesat. Zi de zi.
Ma intreb daca Petre Tutea nu ar merita si el o medalie, chiar si post mortem, pentru ca a avut curajul sa spuna adevarul si a fost un vizionar: “am stat 13 ani în temnita pentru un popor de idioti?” Pe cei care au stat in temnite sau au indurat prigoana comunista nu i-a decorat nimeni. Multi intelectuali care au plecat capul in fata politicienilor actuali au primit medalii. Si poporul roman a fost uitat. Pentru tot ce au indurat de la clasa politica in ultimii 24 de ani, romanii meritau ceva mai mult.