Puterea de a birui orice

30 mai 2010 4 minute
Distribuie

Saptamana trecuta, pe la pranz, mergand cu sotia mea spre un notariat, am vazut o pereche de batrani care aveau in jur de 90 de ani. Pareau storsi de oboseala vietii. Isi tarau picioarele pe asfaltul trotuarului, sprijinindu-se efectiv unul de celalalt, mergand ca doi “roboti”, agale, pe drumul lor. Erau imbracati simplu, dar impreuna, emanau putere.

Atunci, am luat si eu “jumatatea” mea de mana si i-am spus: “Uite, exact ca batranii astia mi-ar placea sa ajungem si noi.” Am incetinit mersul, i-a studiat si mi-a spus ca i-am inseninat ziua, dandu-i atentie catre acele fiinte dragi. Personal, cand am trecut pe langa ei, am simtit “puterea exemplului”!

Desi ma grabeam, m-am uitat repetat la ei. Era pentru mine o imagine profunda si sugestiva. Acei oameni puteau sa infrunte orice: neputinta varstei, temerea ca maine ar putea sa le fie mai rau decat azi, faptul ca oricind o simpla raceala i-ar putea rapune la pat definitiv, gandurile ca viata e foarte grea cand te apropii de… moarte. Am oprit intentionat din nou in fata unei vitrine si m-am uitat spre ei. Nu facusera decat cativa pasi de atunci. Au ajuns la o trecere de pietoni si au asteptat. Cand s-a facut verde, el a ajutat-o pe ea sa coboare trotuarul. Au invins din nou. Erau mai aproape de casa. Nu au incurcat pe nimeni in drumul lor, cu mersul de “melc”. Pas cu pas, secunda cu secunda, isi continuau drumul. Drumul in viata.

Sunt ferm convins ca aceasta pereche de batranei nu va fi doborata de taierea pensiilor. Ei sunt pentru mine adevaratii “ingineri financiari” care au rezistat oricaror “calamitati” guvernamentale. Ei nu se sperie de moarte, nu pot fi tarati in mocirla crizei, atata timp cat sunt impreuna, pentru ca se au unul pe altul. Si asta e un lucru care nu poate fi atins de nicio faradelege a politicienilor. I-am pierdut cu privirea in tumultul strazii, dar pe retina mea imaginea lor a ramas vie, marcata de tenacitatea lor. Acei oameni adevarati exista, ei nu se vaita ca viata e grea si lupta sa supravietuiasca. Ei au facut scoala vietii impreuna, nu se lupta cu statul roman, nu mai asteapta nimic de la el, nu incurca pe nimeni, se descurca singuri, sprijinindu-se la propriu unul de celalalt ca si cum ar fi o echipa de neclintit. Cinste lor.

Trecem in viata prin momente in care nu dam importanta unor lucruri simple, nesemnificative in aparenta. Majoritatea dintre noi vorbim de diverse subiecte la nivel macro si uitam de microsistemul de valori personale. Toti se vaita de criza ca si cum ea e tot ce ne inconjoara. Uitam sa dam atentie lucrurilor cu adevarat importante, lasam pe ultimul plan chestiunile care ne invata sa supravietuim, in orice imprejurare, care ne pot scoate la liman in orice conjunctura nefericita.

Nu stiu cum se face ca in tara mea nu se vorbeste deloc de valorile familiei, de forta de a invinge orice, inclusiv frica fata de moarte, prin biruinta si demnitate. Analizand comportamentul batranilor respectivi m-am inspirat in scrierea acestui editorial si sunt mandru ca pot impartasi aceasta “binefacere” tuturor acelora care pot sau vor intelege ceva din ceea ce povestesc eu prin cateva cuvinte simple.

Puterea exemplului o poti gasi oricind, oriunde, daca vrei sa o vezi. Nu trebuie decat sa crezi ca exista! Criza este pentru neputinciosi si numai oamenii care nu se mai gandesc la viitor se infunda in ea. Cel mai simplu mod sa scapi de criza e sa mori. Batranii mei au refuzat  sa moara. Ei au ales sa continue lupta. Au amanat folosirea banilor dati de stat ca ajutor de inmormantare. Nu cred ca vor intra in greva.  Au lucruri mai bune de facut. Pentru ca impreuna au puterea de a birui orice.

P.S. Stiu ca nu am folosit cuvantul imobiliare in continutul acestu editorial. Nu am vrut. Pentru ca inaintea imobilelor sunt oamenii si, din pacate, deseori consideram ca imobilele sunt mai importante decat oamenii. Degeaba vorbim de imobiliare daca uitam sa fim oameni.

10 Comments on “Puterea de a birui orice”

  1. Popescu
    31 mai 2010

    DD, poate tu esti norocos si ti-ai gasit jumatatea care te motiveaza si alaturi de care te simti implinit.

    Altii nu sunt atat de norocosi (si aici nu tine de vointa, motivatie, munca), societatea moderna te pregateste sa fii egoist si de aici rezulta celibatul sau divortul.

    Barbatul zilelor noastre de bine de rau stie ca trebuie sa produca bani, lucru care se suprapune cat de cat cu functia barbatului. Femeia zilelor noastre este saraca data peste cap, este manipulata de societate sa faca cariera bani, iar dupa ce trece de 30 de ani isi da seama ca nu a facut nici bani, nu are nici familie, si nici nu mai intorc barbatii capul dupa ea pe strada.

    Modelul familiei traditionale, stabile, este din ce in ce mai demonetizat/greu de pus in practica in societatea moderna. Peste 50% din parizieni au divortat cel putin o data.

  2. Mielu Nebunu'
    31 mai 2010

    @Popescu

    Asa este! La acestea se mai adauga rata ingrijoratoare a avorturilor, promovarea falselor valori si a falselor modele.
    Tinerii din ziua de azi au doi mari idoli: banii si cariera! Si asa cum spuneti si dvs, nu au parte nici de una , nici de alta. Toti se bucura ca, vezi Doamne, au ajuns cineva daca lucreaza prin sedii de banci sau firme cu prestigiu, dar in realitate prestigiul ala nu le ajunge nci pentru chirie….
    Si asa, muncind complet aiurea zi si noapte ajung unii la nici 40 de ani sa aiba afectiuni grave, rata infarctului cu consecinte fatale a crescut la fel de ingrijorator, cancerul ataca segmente de varsta la care in urma cu 20 de ani nu se gandea nimeni ca o va face…
    Dar…fata lu’ mama lucreaza intr-o mare banca, e ofiter de credite. Ce salariu are??? 7 milioane de lei vechi! Nu conteaza, acumuleaza experienta! De ce sa se marite la 25 de ani??? Sa-si traiasca viata, ca e tanara, sa faca cariera!
    Uite asa se alege prafu de oameni….

  3. mihai
    31 mai 2010

    Atata timp cat toate „doamnele” de la televizor care vor sa se combine cu fotbalisti sunt modele, atata timp cat ideea de a nu te identifica cu multimea te trimite la „frustrati” sau „inadaptati” , sau daca nu asculti manele si nu porti tricou cu sclipici te trimite la categoria „anosti” nu vom iesi din „criza”. Acest moment economic este ceva normal in orice societate si din cauza aceasta in tarile dezvoltate creeaza Probleme dar nu Tragedii! In Romania este Tragedia „Mertanului” sau „Telefonului de firma”, este tragedia investitiilor fara investitori si a valorilor fara valoare. Criza acesta nu a inceput acum 1 sau 2 ani in Romania. Acesta criza a inceput de mai mult de 50 ani. Ea este criza Becali a anilor 70 este criza „blugilor si tigarilor a anilor 80, a „mertanului” anilor 90 si a „imobiliarelor” anilor 2000. Prea multi oameni fara valoare care au devenit valori prin prisma miturilor creeate de media si a visului nemuncii! La noi sistemul e o CRIZA iar ce este acum in Romania este de fapt un „virus” care TREBUIE sa omoare criza! Sper sa am dreptate daca nu sunt un „anost” sau in „inadaprat”.

  4. Iata o latura neasteptata a lui Dragos Dragoteanu !
    Cine ar fi crezui ca inventatorul celebrei „camere de m–e” are si ochi sa vada asa ceva ?
    Ca posesor a doi parinti de peste 85 de ani aflati „in functiune” te salut Dragos, iti multumesc si-ti doresc sa ajungeti asa cum vreti si voi la venerabila varsta.

    Pe de alta parte imi place si aceasta continuare a ” speach-ului motivational”.
    Tine-o asa, Dragos, suntem multi care avem nevoie de aceste pastile !
    Si mai e ceva: marturisesc acum ca regret ca in 2002 , cand m-am angajat la o alta agentie, nu te-am ascultat sa vin la Euroest.

  5. Mielu Nebunu'
    1 iunie 2010

    @ Florin Hanu

    Ati ratat ocazia sa lucrati in Euroest….dar macar la Remax ati facut ceva? Va intreb sincer, ca stiu cine sunteti…..

  6. antonescu adrian
    1 iunie 2010

    Dragos ultimele tale topice sint foarte pesimiste. Banuiesc ca ai nevoie de o vacanta.

  7. IP
    1 iunie 2010

    Frumos mesaj, Dragos… Se zice ca ce nu ne omoara ne face mai puternici, se pare ca cei doi batranei stiu asta. Iti doresc multi ani fericiti alaturi de sotia ta!

  8. Carmen
    2 iunie 2010

    Un post deosebit, ma bucur sa vad asa ceva scris de un om de afaceri aparent dur…si cred ca a starnit interesul tuturor, dar i-ai lasat fara replica, doar isi exprima acordul sau dezacordul, nu indraznesc prea multi sa comenteze…Parerea mea este ca acesta va fi principalul castig al crizei – oamenii vor realiza importanta familiei si a celor dragi de alaturi…poate uitaseram ….dincolo de orice sacrificii la locul de munca, cred ca fiecare isi doreste asta, dar pierzand increderea in oameni se consoleaza cu un inlocuitor impersonal – job-ul. Ferice cei ca tine care si-au gasit alinarea (si) in familie..felicitari inca o data pentru post si ma bucur sa vad ca mai sunt oameni care apreciaza astfel de lucruri. Asta imi da mult mai multa speranta..

  9. livium
    3 iunie 2010

    Batranul meu ne-a zis mai acu’ vreo juma de an’, „ba’ copii, io nu stiu cum traiti voi… cand mai aveti voi timp sa vedeti cum creste un fir de iarba, cum infloreste o floare, sa va bucurati de viata?”
    Si e adevarat, nu avem timp…
    Asa cum zice si Dragos, trecem prin viata fara sa „dam importanta unor lucruri simple, nesemnificative in aparenta”.

  10. kosmotrekker
    4 iunie 2010

    Minunata revelatia ta Dragos ,din acest editorial, atata timp cat mai putem vedea si aceste intamplari inseamna ca nu suntem pierduti ca oameni ,si ca natie.
    Am vazut imaginea bunicilor mei care au trecut impreuna secolul trecut peste razboaie,foamete,comunism si au ramas neclintiti impreuna. De ce? Simplu. Fiindca pentru ei banul in sine nu avea valoare.Il foloseau ,si atat. Alte lucruri contau: familia,copiii, cartile,relatiile interumane.
    Continua sa scrii si astfel de texte fiindca ,sincer ,romanii au realmente nevoie sa se redescopere. Numai bine tuturor.

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *