O vorba evreiasca spune: “Omul inteligent rezolva problemele in care omul intelept nici macar nu intra”.
Avea dreptate Traian Basescu cand spunea ca Romania e un ”stat mafiot”. Stia el ce stia si vorbea in cunostinta de cauza. Cei care au trait pe vremea lui Ceausescu stiu ce inseamna puterea Securitatii. Cei care urmaresc ce se intampla acum cu scandalul fostilor generali SRI inteleg ca influenta sistemului nu s-a diminuat. Nici in business, nici in politica. Se pare, nici in justitie. Infricosator!
M-am intrebat adesea: oare, cati antreprenori au fost hartuiti sau arestati nejustificat, ca sa nu spun nevinovati? Din pacate, nu exista o statistica a oamenilor de afaceri care au fost acuzati, arestati preventiv si ulterior declarati nevinovati de catre justitie. Daca ar exista, probabil, ar fi un studiu de caz demn de istoria recenta a tarii.
Cunosc reprezentanti de seama ai mediului privat care au construit branduri mari. Afaceri bune, profitabile, cu sute sau mii de angajati. La un moment dat, au vrut si mai mult. Nu le lipsea nimic. Unii, chiar au facut business corect. Si fara contracte cu statul. Intamplator sau nu, la un moment dat, o parte dintre ei au fost acuzati si tarati in diverse procese. Unii au cedat nervos, altii au cedat o parte din business. Multi au clacat si afacerea s-a prabusit. Energia consumata i-a secatuit si s-au lecuit de antreprenoriat. Altii au reusit sa scape ”basma curata” cu pretul sanatatii sau a pierderii familiei, care n-a rezistat presiunii si stresului. Nu spun nimic nou. Multiple cazuri de santaj si influenta asupra capitalului autohton au fost relatate in presa.
Daca stai sa cauti, intotdeauna se gaseste un ”om de bine”, disponibil, amabil, dornic sa te ajute daca dai de belele. Si cum in Romania cineva stie pe cineva mai mare, printre acei ”cineva” exista si diversi fosti si actuali informatori, fosti sau actuali securisti, fiii si nepotii lor, prieteni si interpusi ai sistemului. Ei sustin ”buna credinta” si, de multe ori, chiar credinta in sine. Se ofera sa faca un bine, dar nu chiar dezinteresat. Oficial, serviciile sau fostii lor angajati fac afaceri, cu acelasi statut ca noi. Pe SRL sau SA. Nu cred ca se coboara la PFA. ”Noblese oblige”, ce naiba, doar sunt/ au fost cineva!
Viata a devenit din ce in ce mai scumpa si, odata ce te-ai obisnuit sa traiesti pe picior mare, nu iti doresti sa decazi. Statutul, odata castigat, iti forteaza limitele si devii dependent de bunastare. Odata ce ai avut o putere deplina intr-un serviciu secret, ma gandesc ca te plictisesti tare daca nu mai practici ceea ce ai invatat si ai la dispozitie o gramada de informatii pretioase. O pensie speciala nu este suficienta si nu vrei sa te plafonezi. Cei mai multi vor sa ramana ”in carti” si ofera consultanta oamenilor de afaceri cu probleme. Puterea e o boala, trebuie ”tratata” si costa scump.
In opinia mea, pe acest subiect, sefii multinationalelor nu se deosebesc cu nimic de marii antreprenori autohtoni. Strainii care au ocupat sau ocupa functii de decizie au fost si sunt aparati de acest gen de ”prestari servicii” de ambasadele tarilor din care provin. Oamenii de afaceri locali nu au acest gen de protectie. Si atunci, unii dintre ei, loviti de panica sau cei care s-au simtit cu musca pe caciula, au cedat. Fie au apelat la justitie si au mers pana in panzele albe, cautandu-si dreptatea (exista cazuri fericite!), fie au incercat sa scape de justitie, folosind firmele de ”consultanta” in spatele carora erau asa-zisii ”influenceri” din justitie. Odata ajuns la mana lor, probabil, joci cum ti se cere si/ sau devii sclavul propriilor slabiciuni. Nu am avut parte, deci nu pot sa spun mai mult decat intuiesc din relatarile publice.
Tragedia economica a tarii noastre a fost ca, ani si ani de zile, aceasta a fost tinuta in sah, prin frica si teroare. Exact ca pe vremuri! Teama de a nu fi acuzat si arestat din orice plutea in mediul privat, mai ales la nivel mare. E adevarat ca era si perioada haiduceasca a tunurilor, a tepelor, a contractelor cu dedicatie, a licitatiilor trucate, a ce poate fi mai putred in junga unei economii de tranzitie fara sfarsit. Intre timp, dupa parerea mea, lucrurile s-au mai asezat si zona de business s-a mai maturizat. Oferta pentru oamenii inteligenti, care intra in belele, a ramas neschimbata. Poate, cel mult, s-a diversificat si a devenit mai complexa.
Ce nu s-a schimbat? Metehnele trecutului! Securitatea din vremea dictaturii a lasat amprente adanci asupra populatiei si nu numai. Oricat de mult s-au reformat serviciile secrete, realitatea ne demonstreaza ca exista printre noii reprezentanti ai sistemului si persoane care au ”imprumutat” tarele din vremurile comuniste. Trist, dar adevarat!
La fel de adevarat este ca, in orice economie de piata, regulile sunt aceleasi. Acolo unde exista cerere, oferta ramane. Cine s-a obisnuit sa faca afaceri necurate, mai devreme sau mai tarziu risca sa bata la aceleasi usi. Si ”baietii”, fosti sau actuali, de abia asteapta clienti noi, iar fiecare antreprenor decide daca vrea sa aiba tangenta cu ei sau nu. Dupa cum spuneam la inceput: intre un inteligent si un intelept diferenta pare mica. De fapt, este enorma!