Pentru ca niciun reporter nu a fost lasat sa-i puna microfonul in fata, Adrian Nastase si l-a pus singur. Ultima postare pe blog, o scrisoare deschisa, ca o ultima declaratie de presa, din spatele gratiilor.

Dragi compatrioti,

Intr-un moment greu pentru tara si chiar mai greu pentru Europa, va transmit un gand sincer. Din bulau. Mai am cateva zile si voi deveni „cel mai iubit dintre pamanteni”. Toate televiziunile vor fi la picioarele mele. Becali, Antonescu sau Voiculescu ma vor invidia. Nu voi da declaratii de presa decat contracost. Sa recuperez macar o parte din banii pe care mi i-a luat Inspectoratul de Stat in Constructii.

Am meditat profund in ultimile luni. Cred ca nici la Ana Aslan, sub tratament, nu as fi putut arata mai proaspat decat in prezent. De fapt, tin sa-i multumesc pe aceasta cale lui Traian Basescu ca a avut grija de mine. Sa imbatranesc frumos. Transmit pe aceasta cale multumiri si cadrelor din penitenciar, care mi-au oferit un sejur de 5 stele, in cantonamentul din Rahova.

Copilul meu de suflet, Victoras Ponta, va afla curand ca „pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti!”. Saracu’, cum venise el pierdut la Spitalul de Urgenta, cand m-a vazut cu fularul Burrbery la gat. Credea ca i-l dau lui. Intre timp, a ajuns dragutu’ prim-ministru, pe mana mea. Dupa ce ies de aici, al meu e. Imi va ciuguli din podul palmei, ca un pui. Veti vedea!

Aici, la parnaie, mi-am facut prieteni de care imi va fi dor. Puscariasii care au participat la cursurile mele au fost mai atenti decat studentii carora le tineam prelegeri la facultatea de drept. Aveau o privire blanda si inteligenta. Exact ca a caprioarelor pe care le-am vanat. Am avut si activitati cu detinutii. Mai mult, jocuri de societate.

Am scris patru carti, din care numai una a fost considerata opera stiintifica. Procurorii mi-au contestat-o, pentru ca ei citesc numai ce le place. De fapt, nu mai citesc decat dosarele celor care stau la panda sa-mi ia locul.

Sincer, nu stiu cine as vrea sa doarma in patul meu. Am pitit fularul „ciuruit” de gloante intr-un loc numai de mine stiut. Cine-l va gasi, acela ma va inlocui. Nu mai pomenesc ce marca era, pentru ca le-am crescut cifra de afaceri nenorocitilor aia de occidentali si nu mi-au dat niciun procent din incasari.

M-am gandit bine! Daca-i las lui Copos patul, poate o sa-mi ofere in contrapartida o camera superioara la unul din hotelurile sale. Ma indoiesc, dar ma risc! La cat de zgarcit e, ar dormi pe jos si ar inchiria patul pe noapte altora. Stiu ca salteaua unde am asternut aceste ganduri va fi cautata. Meandrele spuselor mele i-ar putea inspira si pe altii. Mi-e teama totusi ca, pana ajunge Voiculescu aici, prietenii mei dragi se vor harjoni pe ea pana se alege praful.

Am vorbit si cu Sorin Ovidiu Vantu. Bun baiat! Chiar sufletist. Am petrecut mult timp alaturi de el. Mi-a povestit ca-i lipsesc serile in care se bucura la SPA-ul sau privat, de discutii politice relaxante cu Mircea Geoana. Se consola cu gandul ca si-a renovat toata casa si de abia asteapta sa aiba noi invitati. Numai persoane de stat. Ca de puscariasi s-a saturat.

Cand voi iesi de aici, Crezul si Tatal nostru imi vor fi citatele lui Lapusneanu: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu” si „De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”. Tara are nevoie de mine. Va aduceti aminte cand spuneam odata, pe vremuri, ca exista doua Romanii? Ei bine, acum voi sprijini o singura tara. Cu 8 regiuni. Nu stiu pe cine voi sustine in continuare. Intai, trebuie sa cantaresc bine cine ma mai sustine pe mine!

Nu m-am hotarat daca mai vreau sa fiu vreodata prim-ministru. Sau chiar presedinte. Pentru prima functie, cat timp e Victoras la Palatul Victoria, e similar. Nu ma deranjez! Dupa ce pleaca Basescu de la Cotroceni mai am timp sa meditez.

Intre timp, sper sa ma intalnesc afara cu cei haituiti de lege. Mi-e mila de Copos, fostul vicepremier! A ajuns ca un caine. E hingherit de procuri. Sper sa n-am ghinionul sa ne petrecem pe drum. Macar sa-l anunt unde e locatia patului in care stau la Rahova. Dar, asa e in viata. Unii vin, altii pleaca.

Pentru toti activistii de partid care s-au gandit la mine si vor tabara pe mine ca niste pupincuristi, am un singur mesaj! Vin! Pregatiti-va limbile de lemn! Incepe o noua epopee. Poporul, tara, asteapta un nou inceput. Si noi suntem pregatiti sa le aratam sfarsitul. Ce n-am terminat inainte, vom finaliza acum.