„Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu”, este o replica a lui Traian Basescu, la fel de celebra ca „Iarna nu-i ca vara!” N-am crezut c-o sa traiesc clipa in care sa-i dau dreptate ultimului presedinte comunist, in fata unui capitalist. Si totusi…
Nu l-am cunoscut personal pe magnatul roman. Doamne ajuta! Asa mi-a zis un prieten care a facut afaceri cu el! Poate ca acum as fi vorbit la timpul trecut despre firmele mele. M-a ferit Dumnezeu de magnati.
Mi-aduc aminte ca urmaream cu mare atentie fiecare interviu al fostului arhitect Dinu Patriciu. Mie, ca om care activeaza in domeniu imobiliar, mi se parea ca orice declaratie a lui era un prilej de inspiratie in afaceri. Vorbea bine, coerent, era informat, sigur pe el. Cu timpul, mi-am dat seama cat de adevarata e zicala „sa faci ce zice popa, nu ce face el!”. Cam asa a actionat si cel mai bogat roman. A grait frumos si apasat in media. Nu am pus nicio clipa la indoiala importanta predicilor sale. Vorbesc strict despre “slujbele” in care se referea la business. Ce pacat ca in spatele barbii si a parului alb stau alte “principii” si “valori”. Cel putin asta a dovedit Dinu Patriciu de cand a vandut Rompetrol kazacilor.
De orice afacere in care nu a implicat statul, s-a cam ales praful din marca Dinu Patriciu. Mic.ro a falimentat. Minimax Discount si Macro au cerut insolventa. Salba media in frunte cu Adevarul Holding e in plop. Se pare ca nici santajul mediatic nu mai e ce-a fost. In ultimul timp, stiti voi vreo afacere privata 100% de succes a celui mai mare afacerist roman? Sa nu-mi spuneti de achizitia fondului imobiliar Fabian. Aici ma pricep bine si asta nu e o afacere.
Sa fie clar: Dinu Patriciu nu-mi datoreaza niciun ban! In schimb, mie, ca antreprenor roman, imi datoreaza scuze. Si nu numai mie. Tuturor patronilor din Romania. Ca mine au fost multi. Multi au crezut in puterea exemplului sau. Am vazut in omul de afaceri Patriciu speranta ca poti deveni bogat, intr-o tara saraca. Am indraznit sa cred ca e un model de urmat, chiar daca la o scara mult mai mica. M-am inselat! Acum, privind in urma, mai degraba vad in Dinu Patriciu imaginea unui politician oportunist. Unul dintre cei multi, care au intrat in politica sa se capatuiasca. Dupa el, potopul!
Tare mult mi-ar placea sa se faca in Romania si un clasament al celor mai morali oameni de afaceri autohtoni. Ar putea sa fie o premiera chiar si pentru Forbes. Sau macar sa se faca un sondaj de opinie in ziarul Click. Oare pe ce loc s-ar situa Dinu Patriciu cu atatea tepe, date la zeci de firme? Cine credeti ca ar putea fi in urma lui? Voiculescu, Vantu, Copos? Inedit si valoros un astfel de demers. Nu credeti? Daca tot vorbim toata ziua de curvasaria politica, de ce nu putem dezbate si prostitutia in afaceri? La cel mai inalt nivel.
Pana mai ieri, daca cineva ii injura pe antreprenori avea o problema cu mine. De cand “enoriasii” lui Patriciu au sarit la beragata lui, am inceput sa bat in retragere. Angajatii magnatului au inceput sa dea acatiste pentru a-si primi salariile restante. Trabucul sau a bagat in ceata increderea colaboratorilor. Nu cred ca exista vreun prejudiciu de imagine fata de comunitatea de afaceri precum cel cauzat de Dinu Patricu. Cel mai bogat roman a facut din intreprinderile mici si mijlocii cele mai vulnerabile entitati in fata romanului frustrat. A reusit cu o nonsalanta remarcabila sa cladeasca din imaginea capitalistului roman o balada gen „Mesterul Manole”. A indus ideea ca in Romania numai cu statul poti sa faci afaceri profitabile. Intre privati, ai mult mai putin de castigat. Ce pacat, domnule Patriciu! Degeaba ai bani daca uiti de unde ai plecat.
Pentru tot ce a facut pentru el, jos palaria! Pentru cat rau a facut mediului de afaceri, ramai in memoria mea. Istoria business-ului nu te va uita. Pentru mine, brandul Dinu Patriciu a murit. Vesnica pomenire!