Sfarsitul lunii decembrie 2011. De 3 ani calatoresc prin lume si ma prezint. Peste tot. Unii ma iau la misto, altii se incapataneaza sa nu-mi deschida usa. Bogatii au plecat deja in concediu. Oamenii simpli s-au baricadat in case si calculeaza ultimul banut. Altii stau blocati la… serviciu. Nu-i obliga nimeni. Stau acolo de frica. Nu de teama sefului, ci de grija zilei de maine. Unii stiu cate ceva despre mine. Au citit prin carti. Prea putini m-au cunoscut in 1929! Nu-i nimic. Ma vor cunoaste curand. Niciodata nu e prea tarziu.
In Europa, am venit impinsa de curentii oceanici, de prin America. Nu mi-a fost greu sa ajung aici. Spre surprinderea mea, una din cele mai prietenoase tari de pe acest continent e Romania. Auzisem ceva despre poporul asta, dar nu credeam ca e atat de ospitalier. O tara bogata si frumoasa. Parca e un blestem ca nu stie sa profite de ce i-a lasat Dumnezeu. Ce pacat!
Aici, am fost intampinata cu caldura. Politicienii s-au intrecut intre ei in promisiuni. Inca de la inceput, mi-aduc aminte ca toti s-au declarat pregatiti sa ma intampine. Fara exceptie! Parca traiam un vis. Au continuat cu generozitate sa imparta cadouri an de an. Aproape peste tot, dar cel mai mult intre ei! S-au spart in figuri in continuare. Din 2008 incoace, tara a ramas la fel. Frumoasa, bogata, dar mai imprumutata. Sa faci datorii de 100 de miliarde euro in 20 de ani, fara sa schimbi mai nimic, nu e la indemana oricui. Totusi, ceva s-a schimbat. Mentalitatea politicienilor romani s-a molipsit la tot poporul. Asta este o noutate absoluta! Chiar si pentru mine.
Asa am constatat ca, in felul lui, fiecare roman a vrut sa para mai smecher decat celalalt. Inainte sa apar, erau specialisti in toate. Mai putin in ceea ce trebuiau sa faca, zi de zi. In ultimii trei ani, am crezut ca am reusit sa ma fac cunoscuta. Toti romanii au auzit de mine. Degeaba! Nu ma inteleg prea multi. Le-am explicat mereu ca eu nu sunt iubita pe unde trec. Cu atat mai putin daca raman mai mult in acelasi loc. Culmea-culmilor, romanilor nu le e frica de mine. Imi place atitudinea asta! E mediu propice pentru mine sa ma stabilesc aici. Daca ei ma suporta, eu raman. Voi abuza si eu de pozitia strategica a acestei tarisoare, ca multi altii.
In curand va ninge iar. Toti vor uita o luna de mine. Ma vor acoperi din nou cu o mantie alba. A nepasarii. A inconstientei. A incertitudinii. Ce poate fi mai expresiv pentru un popor decat sa stea pe el. Sa astepte ziua de maine fara sa faca nimic. Daca e sa se schimbe ceva, s-o faca altii si pentru romani. Vor uita de mine la petreceri, pana pe 15 ianuarie. Apoi vor astepta ghioceii si se vor gandi deja la concediile din vara. Nu-i nimic. Eu voi fi tot aici. Langa ei.
Romanii sunt toleranti cu mine. Americanii zic ca sunt o curva. Ce ipocriti! Ei m-au initiat, s-au folosit de mine si acum ma urasc. Si europenii vorbesc urat de mine. Parca i-am pus eu sa se prostitueze. Toti au furat la greu si acum vor sa ma puna la zid. Asta e democratie? Daca eu sunt tarfa, sunt produsul lor, al tuturor.
Si daca tot m-ati cunoscut, spectacolul continua. In 2012 vor fi stagiuni permanente cu noi si noi premiere. Pentru fiecare am cate ceva nou. Inedit. Ramane sa ne vedem zi de zi. Pentru amatori, sa nu ma uitati. Pentru profesionisti voi crea show-uri de neuitat. Politicienilor le voi oferi “cream of the top”, cu varf si indesat! Editii speciale, dar costisitoare!
Cu siguranta nimeni nu se va plictisi. Doar sunt “criza” si pot sa va ofer o noua viata. Mai buna sau mai rea. In niciun caz la fel. Nu de mine depinde. De voi. Asa ca, dragi romani, nu va bateti joc de mine, asa cum au facut-o altii.
Mielu Nebunu'
16 decembrie 2011Tare sunt curios cum o sa se termine toata povestea asta cu criza. Si cum are sa arate lumea la sfarsit.
Mi-e teama ca traim in lumea supozitiilor si atat. Sunt doar cativa insi care se joaca cu lumea asta ca intr-un teatru de papusi.
Iar noi nu stim de ce sfori sa ne mai agatam ca sa fim papusariti…..
florin
17 decembrie 2011tema pt acasa,
de ce a construit oprescu pasajul Mihai Bravu?
scuze daca este off topic.
Cornel Balan
17 decembrie 2011Ups..Daca ne raportam la MASLOW : ( 1.NEVOI FIZIOLOGICE. Sunt indispensabile pentru a supravietui: a manca, a bea, a dormi, a se proteja de frig si de caldura. Ele reprezinta cele mai puternice, cele mai importante nevoi ale omului. Satisfacerea lor este necesara pentru a ramane in viata.) deja multu sunt la nivel 0! Va urma -1 🙂
Akhenaton
19 decembrie 2011#3
Bravo Balane, ai auzit de Abraham Maslow. Acum incearca un exercitiu militienesc de raportare la altceva … faraonic, ca de exemplu blocurile din Titan si zi-ne la ce nivel de garaj te situezi? Altfel ce as putea sa te intreb, cand n-ai inteles mare lucru din aricol.
Incearca o analiza pornind de la 3 citate: „Si daca tot m-ati cunoscut, spectacolul continua. In 2012 vor fi stagiuni permanente cu noi si noi premiere.”;
„Culmea-culmilor, romanilor nu le e frica de mine.”;
„Asa am constatat ca, in felul lui, fiecare roman a vrut sa para mai smecher decat celalalt. Inainte sa apar, erau specialisti in toate. Mai putin in ceea ce trebuiau sa faca, zi de zi.”;
Care e legatura intre Ierarhia Maslow si inteligenta, intuitia, intelegerea sau intelepciunea romanilor (ca articolul se refera la romani)?
Alison
20 decembrie 2011de ce grija zilei de maine, cand am putea ca in situatia descrisa sa si anume cea actuala de criza sa avem :grija zilei de maine cum ne satisfacem placerile”…
da, poate ca pana la urma ar trebui sa ne uitam mai bine la Piramida a lui Maslow, si sa vedem aceste placeri pe care vrem sa nu sa le satisfacem si in ce ordine….poate ca daca tot suntem in criza, ar trebui sa nu ne mai satisfacem nici o nevoie, sau poate ar trebui sa ne uitam la costul de oportunitate….
criza in Romania si Romanii in criza – daca te uiti la cele 2 sintagme, prima data ai spune ca este 1 singura situatie, dar de fapt sunt 2 optiuni, in care ne regasim sau in care iti place sa te regasesti 🙂 si daca tot veni vorba de costul de oportunitate, hai sa gasim si definita chiar si pentru cunoscatori „Prețul de oportunitate exprimă evaluarea cantității de bunuri care nu vor putea fi produse, deoarece s-a luat decizia de a produce un alt bun”. da, o sa zici acum, ca de ce nu am folosit cost – pentru ca apartine prea mult de literatura de specialitate, si suntem mult mai mult cunoscatori al termenului de „pret” Asadar, pretul il intalnim atat pe rafturile magazinelor, in bonurile pe care le strangem sau nu dupa ce am facut cumparaturile, in visele noastre cand ne gandim cu ochii „inchisi” la o „escapada”…poate fi si culinara…
in sfarsit, acum s-o luam de la inceput…ne intrebam de ce criza aici, si de ce criza acum si poate inca 5 ani de acum incolo?
pentru ca, nu ne-am oferit sansa de a vedea mai departe, mai in viitor, pentru ca toti ne gandim la ziua de azi si ziua de maine, dar nu ne gandim si mai departe de aceasta limita..da, pentru ca suntem limitati sa ne gandim numai la momentul de acum (care e diferenta intre azi si maine? strict 24 de ore). haideti, sa vedem mai departe, spre orizonturi si hai sa ne organizam mai bine, incepand in a ne cunoaste pe noi insine, sau sa ne fixam cele mai utopice planuri, sanatoase si constructive si asa incetul cu incetul vom iesi din labirint sau din cerc (cum va place!).
poate ca prima data ar trebui sa incepem cu schimbarile, cele mai mici…
poate ca se aplica si vorba „buturuga mica rastoarna carul mare”, chiar daca o persoana in multimea asta de persoane poate regaseste in cerc „portita” de scapare, sau poate asa cum a spus Nietzsche din „dezordine se pot naste idei geniale”
poate ca asta este sansa, de a ne organiza viata mai bine, prin a face „mutarile strategice”, dar asta depinde numai si numai de noi, si nu de mass-media, care practic „ne-a inclus in cercul vicios al crizei”….