De ce sunt oamenii adevarati mai iubiti dupa ce mor?

5 noiembrie 2010 4 minute
Distribuie

Daca ar fi murit oricare dintre presedintii Romaniei de dupa Revolutie, inclusiv cel actual, nu as fi scris cu siguranta aceste randuri. Nu merita niciunul atentia mea…

Mi-aduc aminte cu bucurie de copilarie. Eram un baiat simplu, de la tara, cum zic bucurestenii. Traiam intr-un orasel mic, Campulung Muscel, o localitate frumoasa, dar fara perspective de evolutie. Bateam dealurile din imprejurimi si alergam cu privirea spre Muntii Carpati. Erau vremuri grele, comunismul era in “floare”. Prin “satucul” nostru drag trecea un singur tren, denumit in vremea aceea “trenul foamei”, cu destinatia Bucuresti. Ca o ironie a sortii, acel tren mi-a marcat destinul pentru ca in el am cunoscut-o acum 22 ani pe cea care mi-e sotie.

Invatam intr-o scoala normala, aveam colegi romani si tigani, sunt unul dintre “decreteii” vremurilor de odinioara. Nu indrazneam sa visez prea departe decat la o viata obisnuita. Intr-o zi am aflat ca urma sa vina in orasul meu “Cenaclul Flacara”, condus de Adrian Paunescu. Din imaginile vazute anterior la televizor, am observat ca unii spectatori fluturau steaguri tricolore. Atunci, am hotarat sa strang bani si am confectionat vreo 4-5 steaguri in culorile tarii. Pentru prima oara in viata mea simteam ca in “satul” meu va veni cineva, care poate sa faca orice copil sau adolescent sa viseze cu ochii deschisi. In seara spectacolului am inteles ca apartin unei tari, unui popor. Chiar daca se numea Republica Socialista Romania, sunt convins ca sentimentul de apartinator al unei natiuni era mai puternic atunci decat in zilele noastre. Din pacate!

Pentru multi dintre cei de varsta mea, poate, “Cenaclul Flacara” a insemnat ceva. Pentru mine, va garantez ca a insemnat o stare de spirit, un semn ca putem sa iubim tara in care ne-am nascut, chiar si sub dictatura. Cantecele care s-au “nascut” din mintea stralucitului poet, momentele de fericire si extaz pe care ni le-a daruit in acele vremuri “cenusii”, sansa sa indraznim sa visam la o viata mai buna au aparut pentru unii ca mine in acele clipe. Si astazi mi-aduc aminte cand fluturam cu mandrie steagurile impreuna cu colegii si prietenii mei din copilarie, in noaptea spectacolului. Multi dintre noi am fredonat cu placere melodiile care erau pentru generatia tanara un simbol national. Am iubit si am plans ascultandu-le, am visat si am urat cantandu-le!

Dupa Revolutie, multi “jurnalisti” s-au aruncat sa-l faca pe marele poet “albie de porci” ! Nu l-am cunoscut niciodata personal pe Adrian Paunescu, doar i-am citit poeziile si il urmaream cu atentie la orice emisiune televizata. Era de departe cu cativa kilometri mai inteligent decat orice alt vorbitor. Pentru mine, Adrian Paunescu a insemnat si va ramane un om important, cat voi trai. El a facut ceva pentru tara noastra, el a trait pentru Romania! Nu s-a pretat sa fure, si-a infruntat barbateste dusmanii, a vorbit printre randuri de viata grea a romanilor, chiar si pe vremea lui Ceausescu. Nu a fost un om perfect, dar lasa in urma ceva frumos, e un nume printre pagani. Spre deosebire de miile de politicieni “patrioti” care nu exista pe “harta” Romaniei, Adrian Paunescu “eclipseaza” in notorietate si respect un presedinte ca Emil Constantinescu sau oricare din prim-ministrii “scursi” prin Palatul Victoria, de-a lungul ultimilor 20 de ani. El va trai alaturi de cei care iubesc Romania, pentru romanii care mai simt ceva pentru patria lor.

Din pacate, ajungem sa ne dam seama de valoarea sau de insemnatatea unui om in viata noastra numai dupa ce moare. Altfel, ca si parintii nostri, pe care-i pierdem pe nesimtite, cand traiesc ii stim undeva acolo, departe de lumea dezlantuita in care traim. Cand viata dispare, important e ce ramane in urma ei. Cu cat te plang mai multi oameni, cu atat inseamna ca ai fost cineva in timpul vietii.

Pentru mine, Paunescu e mai mare ca Eminescu! Ca simplu roman, respectele mele Maestre! Acolo unde te vei odihni, sa stii ca in Romania mai sunt oameni care te vor aprecia in continuare. Pentru cei care n-au citit nicio poezie de-a lui, va doresc lectura placuta, pentru ceva impresionant….

http://www.citatepedia.ro/citat.php?id=20220

18 Comments on “De ce sunt oamenii adevarati mai iubiti dupa ce mor?”

  1. livium
    5 noiembrie 2010

    @Dragos, sunt sigur ca pentru TOTI cei de varsta noastra, cenaclul Flacara, a insemnat foarte mult! Imi aduc aminte, ca saptamana de saptamana, cenaclul se tinea intr-un un alt oras, apoi in alt oras…Cenaclul era dat la radio in direct si abia asteptam sa-l ascult! Apoi, subit s-a interzis cenaclul Flacara, pentru ca deja era o stare de spirit mai mult decat inflacarata…era o miscare nationala in toate regula…
    Stiu ca mi-a parut foarte rau, iar de poetul Adrian Paunescu chiar nu s-a mai auzit nimic o vreme…pana in decembrie ’89!
    Cred ca nu ar fi trebuit sa intre in politica, banui ca a vrut efectiv sa faca ceva pentru tara lui!
    Dumnezeu sa-l odihneasca, a fost un om care a reusit in viata lui sa faca mult mai multe lucruri bune decat vor reusi sute si mii dintre noi!

  2. Mielu Nebunu'
    5 noiembrie 2010

    Imi aduc aminte de emisiunile pe care le realiza (la o televiziune al carui nume nu-l voi spune din sila…) in 1999 , pe vremea razboiului din Iugoslavia.
    Imi aduc aminte cat de frumos vorbea despre dreptul la autodeterminare al unui popor.
    Cu toate ca nici nu stiam sa citesc pe vremea aia, si eu am in memorie cateva clisee despre Cenaclul Flacara. Oameni grei ca Stefan hrusca, Vasile Seicaru, dar si altii isi datoreaza existenta artistica lui Adrian Paunescu.
    Tin minte o emisiune televizata, prin ’92-’93, eram la sfarsitul liceului, si, intrebat fiind daca l-a iubit pe Ceausescu a rspuns :
    „Voi iubi orice conducator care construieste case si fabrici si nu puscarii! Voi iubi orice conducator care daruieste poporului viata si nu vise!”
    Marele Adrian paunescu va trai prin cei care ii datoreaza existenta artistica , dar si prin noi, care l-am iubit sincer si neconditionat.

    DATORI SUNTEM SA NU UITAM !!!

    ALTMINTERI VOM FI DATI UITARII !!!

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

  3. Ion Pribeagu
    6 noiembrie 2010

    A fost un poet Roman-OM si va ramane in istoria Romaniei moderne – sa fie iertat de cel de sus iar romanii sa fie mandri ca au avut un OM si poet ca el – poet si roman ar fi si CVT dar nu OM (a fost si este un oportunist – vezi cazul Becali care ar trebui sa fie in puscarie dar salvat de CVT pentru parale) dar va rog sa nu-i uitati pe Eminescu (GENIAL) dar si pe Alecsandri, Cosbuc si ardeleanul …ROMAN Octavian Goga, acum toata tara ar trebuisa fie in doliu – a fost de stanga adevarat socialist/populist pana a inchis ochii

  4. Popescu
    6 noiembrie 2010

    NU e la topic, dar s-ar putea sa iti prinda bine daca nu l-ai citit. Pentru mine e un articol revelatie, mi-a confirmat ca nu sunt singurul tampit pe criza asta, ci poate chiar unul care gandeste exact cum trebuie ca sa invingi si depasesti o situatie de criza:

    De ce cred în România?
    2010-10-12 00:00 Money Express
    de Cornel Marian
    Foto
    Foto Laszlo Raduly
    Lucrez de 14 ani în cadrul firmei Oresa Ventures, companie de investiții de private equity/venture capital (PE/VC). România a avut în acest timp perioade de creștere, criză, recesiune, lâncezeală, exuberanță, iar acum trecem din nou printr‑o perioadă de criză și recesiune severă.
    Ca manager de fond de investiții PE/VC, mă întâlnesc aproape zilnic cu antreprenori români și discut despre firmele noastre, dacă deja suntem parteneri, despre firmele lor, în cazul în care încercăm să vedem oportunități de a lucra împreună, despre business în general, despre piață, despre recesiune, despre provocări sau despre soluții pe care le‑am văzut la alții. Mă văd cu manageri antreprenoriali care vin să‑mi vorbească despre oportunitatea de a‑i finanța pentru a cumpăra firma în care lucrează (MBO) sau o firmă din piață pe care doresc să o dezvolte (MBI).

    Mereu mă surprind energia și optimismul acestor oameni și mă intrigă persistența aproape fanatică cu care caută și identifică soluții să se adapteze, să meargă mai departe, să exploateze oportunitățile aduse de criză, să câștige lupta pentru fiecare client. Bineînțeles că este greu, cererea în piață a căzut aproape în fiecare sector, cu mici excepții. Bineînțeles că unele firme antreprenoriale o să fie închise sau restructurate, ori înlocuite de altele.

    Totuși parcă lumea antreprenorilor este total paralelă cu mesajele și atmosfera apocaliptică din unele programe de știri, complet diferită de mesajele unor analiști economici sau de discuția pe facebook a unor manageri corporatiști care „nu mai rezistă“ și se gândesc să emigreze.

    Ce‑i face pe antreprenori diferiți? Viziunea: ei sunt oameni care pot să‑și imagineze viitorul, au o viziune clară despre cum o să se dezvolte un sector: e.g.

    Florin Andronescu – omul care dezvoltă acum Sanador – nu are nici un dubiu asupra faptului că România va deveni țara în care serviciile medicale private vor avea penetrarea cea mai mare, având în vedere incapacitatea managerială a Guvernului să dezvolte și să modernizeze sistemul de stat. Sau Cristian Amza, de la La Fântâna, crede că toți românii vor dori să aibă acces în firmele lor și acasă la apă pură de izvor sau apă purificată bună de băut. Gabriel Colobațiu de la Somaco crede că toți românii vor fi conectați la un sistem de canalizare în viitor. Am întâlnit unii antreprenori care cred în producția de private label, în advertising online, în e‑commerce etc. etc.

    Îi diferențiază focusul pe clienți și pe oportunitățile din piață. Antreprenorul Daniel Guzu repeta ideea lui fixă că dorința lui este să facă o vopsea care să placă atât de mult clientului încât acestuia să‑i vină să‑și bage capul în vopsea și să‑și scuture părul în vânt – vânzările și profitul vor veni de la sine. Antreprenorii buni se repliază, atacă, inventează, experimentează, testează cu un pilot mic, nu au nici o problemă să lucreze într‑un mediu cu incertitudine crescută.

    Mediul de afaceri este coroziv când are de‑a face cu instituțiile statului pline de ineficiență, birocrație și corupție. Totuși trăim într‑o țară care, deși nu cu viteza cu care mi‑aș dori, merge în direcția bună. România rămâne o țară mare în regiune, stabilă, cu forță de muncă educată și încă ieftină și cu piețe de consum relativ mari. Are, în plus, potențial mare de creștere. Un driver important de creștere va fi bineînțeles finanțarea UE. Nu mă aștept ca aceasta să accelereze datorită unor măsuri luate de birocrația din București sau birocrația din Bruxelles. Nici managerii din firme locale sau multinaționale nu vor deveni peste noapte mai pricepuți la obținerea finanțării UE. Sunt convins că tot abordarea antreprenorială a absorbției fondurilor va remedia situația.

    O altă sursă de finanțare o reprezintă fondurile de investiții. În Oresa lista cu proiecte în lucru a crescut semnificativ în ultimele trei – șase luni și suntem convinși că în viitorul apropiat vom reuși să facem câteva investiții. Sunt antreprenori cu businessuri care au nevoie de capital de creștere sau proprietari de firme care au ajuns la un schimb de generație și pentru care vânzarea unei părți din afacere către un fond reprezintă soluția ideală dacă nu au o generație care să continue afacerea. Băncile încă nu sunt cu adevărat deschise să finanțeze cu capital nou, suplimentar, firmele românești, preferând să restructureze creditele existente. Recesiunea a fost o ocazie bună pentru bancheri să învețe să deosebească antreprenorii adevărați de cei pe care succesul temporar i‑a făcut să piardă simțul realității. Atât bancherii, cât și antreprenorii au învățat că investiția în real estate este mai dificilă decât pare și nu foarte atractivă, având în vedere că, atunci când piața este bună, proprietarii nu vând, iar când e criză nu sunt cumpărători. Practic nu ai lichiditate niciodată.

    În concluzie cred în România. Oresa va investi aici pentru că recesiunea nu ne‑a schimbat absolut deloc viziunea pe termen lung. Nu ne‑a schimbat nici încrederea în antreprenorii români, pe care criza i‑a cernut și i‑a învățat lecții importante.

    ——————————————————————————–

    Cornel Marian este membru al boardului director al Oresa Ventures, lucrând pentru fond din 1997. A supervizat toate investițiile fondului în România, având în prezent în portofoliu companiile Somaco, Kiwi Finance și Fabryo

    1. @ Popescu
      Spre stiinta ta:
      – Il stiu pe Cornel de vreo…12 ani, daca nu mai mult! El nu e antreprenor, e un executiv „sacal”! Asta nu inseamna ca nu e serios, seducator comercial,etc. Mi-a facut si mie pentru Euroest propuneri „indecente”, dar…
      – Daca nu esti antreprenor, singura varianta e sa fii executiv – asta daca ai servici, altfel te numesti somer! – si, in acest caz, esti un fel de politician in afaceri, adica spui ce vrea sa auda publicul ca sa nu se duca de rapa tot!
      – Si eu cred in Romania mai mult decat Cornel, dar el nu face altceva decat o forma de lobby pentru…propriile investitii deja realizate. In clipa in care nu mai primesti fonduri sau actionarii suedezi se gandesc sa renunte, devii…politician!
      – Antreprenorii ca mine au libertatea sa spuna ce gandesc. In functie de caracter sau putere, spun sau nu spun, urla sau vorbesc doar cu nevasta, sub plapuna!…Ideea e daca ce spui rezoneaza in piata sau e un program de socializare?
      – Cred cu tarie ca tara noastra va iesi din cacat in urmatorii 2-6 ani!…Pentru asta muncim zi de zi si le transmitem copiilor nostrii speranta ca merita sa traiasca in Romania, in continuare. Altfel articolul este plin de profunzime comerciala.

  5. Popescu
    8 noiembrie 2010

    Dragos Dragoteanu, pai omul asta spunea, ca antreprenorii (printre care si tu te numeri), sunt energici si optimisti, se concentreaza pe solutii si nu pe probleme (asta e de la mine), cauta oportunitatile crizei, si …sunt total paraleli cu atmosfera apocaliptica trambitata de media.

    Tu spui ca asta e asa, ca sa gadile urechile unora?

    Eu ma regasesc in descrierea de mai sus, asa ca mie mi-a gadilat urechile bine de tot..

    1. @Popescu
      N-ai inteles mare lucru din ce-am scris anterior!…Pacat! Cand faci afaceri cu banii altora e misto, cand faci cu banii tai e cu totul si cu totul ALTCEVA!

  6. Dan
    8 noiembrie 2010

    Popescu, te gidili cam repede

  7. Dan
    8 noiembrie 2010
  8. Popescu
    8 noiembrie 2010

    „Nu imi este teama de o armata de lei condusa de o oaie; imi este teama de o armata de oi condusa de un leu”

    Alexandru cel Mare, 356 – 323

    1. @Popescu
      Asta e chiar tare!…Astazi, insa nu mai e valabila astazi. Altfel, toti antreprenorii ar fi condusi de teoreticieni, ceea ce e exclus!

  9. Dragul meu Dragos. Te respect foarte mult pentru stil si pentru modul in care faci bussines, dar nu emite idei pe care le poti regreta usor mai tarziu. Dincolo de ineptia (chiar da ca sublliniezi ca e „pentru tine”) ca paunescu e mai mare decat Eminescu, te rog sa nu uiti nicio clipa ca poetul nu poate fi disociat de politician. Unul dintre ei a fost celalta fata a celuilalt. Un fel de dr. Jekill si mr. Hyde. Sa ne amintim cu cine sa aociat dl. Paunescu ? Mai intai cu Verdet, apoi gashka lui Iliescu. Spune-mi cu cine te aduni ca sa iti spun cine esti, zice un stravechi proverb romanesc. A ocupat un loc parlamentul Romaniei de unde nu imi amintesc niciun proiect de lege benefic p[entru tara asta pe care sa il fi lansat. Tu iti aduci aminte? Sincer sa iti spun, pentru omul de litere simt un regrte, pentru ca avea har. Dar politicianul l-a eclipsat… Inchei amintindu-mi de Eminescu. Opera sa politica a fost si mai nationala decat poezia sa. A fost un gigant al literelor si un titan al nationalismului.

    1. @Robert Dobrescu
      Mai Robert, putea sa-i suga si buricul lui Ceausescu, ce a facut Paunescu pentru tara asta nu vor face un milion de politicieni actuali si viitori! In plus, un contemporan este mai …valabil pentru mine decat oricine a trait in alte timpuri. Sper ca nu faci parte din categoria „Vladimir Tismaneanu” pe care eu personal o sa-l huidui cu prima ocazie in public!?

  10. Popescu
    8 noiembrie 2010

    Dragos Dragoteanu, teoreticienii nu au ..oaie

  11. Popescu
    8 noiembrie 2010

    Dragos la @5, pai ca antreprenor, la un anumit moment trebuie sa te cam intinzi tot la banii altora, ca e banca, ca e fond, ca altfel..pana te dezvolti tu din resurse proprii…

    Ori, cand te duci la finantator, trebuie sa debordezi de optimism. Stii tu, Excelul inghite multe. Ai pus mouse-ul, tragi de coloana, si a iesit forecastul pe urmatorii 10 ani..

    Pe mine criza asta m-a mai invatat cateva lucruri, cum ar fi de ex ca ideea trebuie sa fie a ta iar riscul al bancii…

  12. robert
    11 noiembrie 2010

    in materie de Tismaneanu, Pitigoevici si alti contemporani care imi creaza staru diuretice suntem pe aceeasi linie. Dar modelele noastre le cautam (din pacate) in trecut. Cand ai o discutie paterna cu urmasii tai ce modele le sugerezi ? Mutu, Paunescu si suita de „televip-uri” sau Avram Iancu, Codreanu si Vlad Tepes?

    1. Dragos Dragoteanu
      11 noiembrie 2010

      @Robert
      Modelele sunt printre noi!…Trebuie doar identificate si…copiate.

  13. Sharron Clemons
    21 decembrie 2010

    @Popescu N-ai inteles mare lucru din ce-am scris anterior!…Pacat! Cand faci afaceri cu banii altora e misto, cand faci cu banii tai e cu totul si cu totul ALTCEVA!

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *